716 matches
-
spate, și atunci înainta și el cu pas mai hotărât. Domnul cu teancul de reviste sub braț îl privea cu simpatie și deschise chiar gura, parcă ar fi vrut să-i spună ceva. Dar în clipa următoare Adrian se simți îmbrîncit cu o neașteptată forță și, înveselindu-se deodată, fără motiv, se trezi, strivit din toate părțile, în ascensor. Cladova tresări și întoarse brusc capul. Femeia tocmai se apropiase de ușă. - Evident, ea este, Leana, șopti Hrisanti zâmbind misterios. N-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
incident regretabil : părându-i-se, cum a explicat mai târziu, că s-a dat semnalul de plecare, a aruncat pachetele de țigări ce-i mai rămăseseră. Bieții oameni au sărit fiecare pe unde erau, s-au repezit să le apuce, îmbrâncindu-se, luându-se în gură, chiar strivind mâini, degete sub cizme. O busculadă ce am regretat-o întrucât strica tot ce arătase atât de frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unde erau depuși morții ce nu îi ridicase până acum nimeni, oameni veniți din tot orașul, și unde am evitat să mă uit. Mai erau destui care nu-i găseau pe ai lor nicăieri și se îmbulzeau, tot mai înnebuniți, îmbrâncind, orbi și tremurânzi, și tot întorcându-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Împiedică. Niște veterani se adună și comentează: — Fute-l, Portocală. — Uită-te la el, parcă are capul de cauciuc. — Ce-i, răcane, ți-e rău? Să-ți aducă mămica un lăptic? Așa că Portocală Îl ia rîzÎnd de umeri și Îl Îmbrîncește: Te rog frumos, nu pot să refuz pe tovarășii veterani, ia bagă dumneatale douăjcinci de flotări. Tipului Îi cam sar ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu-ți inspiră nici un pic de milă? Crezi că trece vreo zi sau vreun ceas în care să nu se gândească la Rufus? — Pierderea copilului a însemnat pierderea prestigiului. — Cum poți să... — Probabil că, într-o criză de furie, a îmbrâncit copilul pe scări, și după aceea s-a autoconvins că Stella poartă toată vina. Nu spune așa ceva, Brian. Știu că alții așa gândesc, dar tu nu ai voie, te rog... — Îmi pare rău, ai dreptate, pentru numele lui Dumnezeu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-a amintit că văzuse mâinile lui John Robert încleștând stofa rochiei lui Hattie, în timp ce aceasta ieșea pe ușă, împleticindu-se. Hattie strigă: — Nu! Tom își deschise brațele când fata, îmbrâncită din spate, căzu aproape peste el. Îi simți atingerea, gâtul cald, părul răcoros. Un moment mai târziu, strângea cu putere în mâna lui mâna ei umedă. Îi spuse: „Vino!“ și o trase după el. Ușa casei din Hane Lane nr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că da! Avea dreptate maică-mea! Jipa aruncase cuvintele cu furie, fără să se mai ferească, și se îndrepta impetuos spre ieșire stârnind proteste în timp ce îmbrâncea cu umărul în dreapta și-n stânga. Din cele prinse din zbor de prin jur devenise clar ce se întâmplase: pe o poză din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poruncește. N-ați văzut că și Dumnezeu a folosit aceeași metodă? În loc să ne ilumineze, a descoperit că e mult mai comod să ne poruncească. În zece porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniștit. Poruncile aveau să îmbrîncească pe cel ce trebuia îmbrîncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăția cerurilor și că, la nevoie, păcătoșii vor fi minați cu biciul spre mântuire. Dar să las în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri mari și negre, ca un crater căscat în pământ. Nu distingeam altceva, căci luna dispăruse sub un nor. Cei doi au aprins o torță
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am creat orbește, de-a lungul anilor, situațiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morții? Nu știu, nu-mi dau seama... Ceea ce știu e că mâna destinului a aruncat cu o savantă preciziune, un laț, care mi s-a strâns concentric în jurul gâtului, și samt cum mă sugrumă. Dar de-acum încolo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poți să faci ce vrei. Lasă măcar să treacă o noapte... Înțelegi? Din vorbele ei se desprindea atâta fermitate încît, pentru a le nesocoti, trebuia să opun o tărie de care nu dispuneam. M-am supus, deși toată ființa răscolită mă. Îmbrâncea să fac exact contrariul. ― Ai dreptate, i-am spus neconvins, e mai cuminte s-o văd mâine. Dar mi-e așa de greu să rămân singur o noapte întreagă. ― Vin la tine. Îmi dau seama câtă nevoie ai de cineva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
hotărât să mă azvârl pradă batjocurii generale. De fapt, încercam și de data asta să scap de judecată. Voiam să-i câștig de partea mea pe cei care râd sau măcar să trec de partea lor. Mă gândeam, de pildă, să îmbrâncesc orbii pe stradă, gând ce trezea în mine o bucurie surdă și neașteptată, arătându-mi cât de mult îi urâse întotdeauna ceva din sufletul meu; plănuiam să înțep pneurile de la cărucioarele infirmilor, să urlu: "Nespălaților", sub schelele pe care lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Era noul lider și el lua hotărîrile: tu treci aici!, tu acolo! tu nu joci!, tu treci acolo! și tu la fel!, pleacă de-aici, fetițo!, Rafael, vino Încoace’! ăsta e prea mic! Atunci Rafaelito veni spre ei și-l Îmbrînci pe Julius, Vilma dădu fuga să-l ridice și Cinthia la fel: „Vino, Julius, Îi spuse; o să-ți arăt ceva, dar să fii atent ca să Înveți jocul, vrei?“ Se Îndreptară spre interiorul castelului, dar Înainte de a se depărta, pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l rugă să-i spună ce se Întîmplase. La Început Julius se stăpîni cît putu, dar pe urmă nu se mai putu ascunde și-i spuse tot. Susan află astfel că Aliaga, un zdrahon dintr-a doua, Îl faultase, Îl Îmbrîncise tocmai În clipa cînd el era gata să bage un gol În poarta lui Morales; și pe deasupra Îl mai făcuse și nătăfleață. Lui Îi dăduseră lacrimile de mînie, dar ce putea face, dacă Îi plesnea una ar fi comis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult nici mai puțin decît s-o lase să moară singură. Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin mulțimea servitorilor, eroic și violent, Încîntat că avea prilejul să-i Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru un termometru, sub privirile Nildei care-și spunea În sinea ei; ăștia sînt niște pungași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare așteptînd să vadă dacă nu-i cade cuiva ceva din buzunar pînă cînd apare din nou Președintele, puțin Înainte de sfîrșitul corridei și atunci se reped să-l salute iar și se Îmbrîncesc și pe urmă dau fuga să-i spună unuia ca Juan Lucas, deși de fapt ei se orientează mai mult după aspectul automobilului decît al proprietarului, eu am avut grijă de mașină, domnule!, să știți că eu am avut grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mecanic, un om simplu În orice caz, dar era blond... avea ceva de corcitură europeană, de țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de triluri și mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul autobuzului și Încerca să facă pe toată lumea să creadă că Încă nu-și dăduse seama de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
burtă și străinul sări alături de ea, fericit. Carmincha ieși la; suprafață vrînd să pară curajoasă dar avînd lacrimi În ochi și străinul urlă din nou, Cecilia le făcu semn cu mîna, iar Chinezu, care-și mai amintea de legea cartierului, Îmbrînci o servitoare În apă, vru să mai Îmbrîncească una, mînji cu cremă de ghete pe alta, pînă veni portarul metis și-i ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieși la; suprafață vrînd să pară curajoasă dar avînd lacrimi În ochi și străinul urlă din nou, Cecilia le făcu semn cu mîna, iar Chinezu, care-și mai amintea de legea cartierului, Îmbrînci o servitoare În apă, vru să mai Îmbrîncească una, mînji cu cremă de ghete pe alta, pînă veni portarul metis și-i ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji pe Carlos, lui Manolo Îi intră cremă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar Tovarășa nu apărea înainte de jumătate de oră), așa că pica sem tocmai la timp. „Fă-i și lu’ Tebecistu’“, au început să strige, „că poate iubește și el vreo tebecistă de-a lui!“ N-am putut să scap, m-au îmbrâncit peste fetele din bancă și așteptau acum ca Petruța să-nceapă cu întrebările. Dar ea mai întâi n-a vrut, a-nchis repede caietul și-a dat să-l bage în ghiozdan: „Nu mai, gata, vine Tovarășa!“ „Fă-i, fato
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ianuarie. Vântul pătrunde prin haina lui, iar țeasta îi îngheață, chiar și sub căciulă. Mai nou, îi e frig la cap tot timpul. Părul îi crește la loc cu viteza melcului; e ceva legat de mâncarea de aici. Barbara îl îmbrâncește practic afară din hol. Ai grijă, scumpule. Dar când ies afară, nu vrea decât s-o fredoneze pe banca de lângă parcare. Bine, zice el. Marele Afară. Îi dau cinci stele. Putem intra la loc înăuntru? Dar Barbara îl ține afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vârî mâna în buzunar și dădu drumul reportofonului. Vedeți-vă de treabă, spuse el. Mai dați o tură. Eu o să stau și-o să-mi adun gândurile. Hei, mi-am pierdut capul. Unde-mi sunt manierele? Mark se ridică în picioare, îmbrâncindu-și prietenii care începură să-l înjure. Dom’ doctorică, ți-l prezint pe Duane-o Cain. Și ăsta de-aici... Arătă spre bursuc. Băi, Gus. Mai zi-mi o dată cine dracu’ ziceai tu că ești? Bursucul îi arătă degetul mijlociu. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia și-aia, „nu e voie !“ aia și-ailaltă... Mai departe : „N-o să uit niciodată că, dacă i-am promis ceva, ceva-ul acela trebuie să se întâmple“. O să joace fotbal. O să fluiere după fete pe stradă, dar n-o să le îmbrâncească. O să aibă bicicletă. O să aibă voie să aducă acasă pe cine vrea el, oricând. Bonus : pe la vreo 8 ani am decretat că băiatul meu o să aibă măcar un frate sau, în fine..., poate chiar o soră. Chiar dac o să rămână
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
aprins, și a murit acolo, pe trotuar, În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]