3,501 matches
-
copilărie, s-o fi uitat Îndelung la mine cum soseam năucit În vacanță de undeva din nourii depărtărilor, o fi Înțeles repede totul, drept care m-a luat cu el În toate jocurile și peregrinările, pretutindeni. Ei bine, acum, desfăcîndu-se din Îmbrățișare, a rostit primul gînd care i-a trecut prin cap după aproape patruzeci de ani de despărțire: — Mai ții minte cînd era să ne Înecăm În spatele școlii? Crescuse Valea Măriei... Noroc că m-ai Împins tu tare și te-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
anul acumulării lente a cărții de față, o fi simțit și Ionel respirația brumată a amurgului generației noastre și o fi legat picatul meu ca din cer de regăsirea la fel de neașteptată a gustului vieții, atunci, demult, la desprinderea chinuită din Îmbrățișarea galbenă a Măriei. Cărțile bătrînului Weisz Într-adevăr, pe Ioan Caița l-am simțit a-mi fi cel mai apro piat prieten, poate singurul, prin locurile În care am fost izgonit din paradis, mai cu seamă după izgonire. Dar prie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
celor doi soți: Mr. George a intrat pe ușa din dreapta, iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au tropăit din picioare să dărîme casa pe ei, ba i-au mai și Împroșcat cu șampanie, făcînd-o pe Flory
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putere (Lc. 22,21-23). Iuda reapare, scurt, doar în scena de pe Muntele Măslinilor: „și s-a apropiat de Isus ca să-L sărute. Dar Isus i-a zis: Iuda, cu un sărut Îl predai pe Fiul Omului?” Luca elimină așadar gestul îmbrățișării dintre cei doi, socotit inadecvat momentului, dar mai ales caracterului diabolic cu care a fost învestit Iuda. Este exclus ca Isus, Fiul Omului, să se lase îmbrățișat de Satana (Lc. 22,47-53). Raportul dintre cei doi, așa cum observăm, devine tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celălalt al pământului... Mi-am simțit inima plină de iubire nu pentru cineva sau ceva anume, ci toată iubirea pământului pentru cer parcă înflorise pe dată în mine și cerul adică El îmi răspundea cu tot necuprinsul lui. Și din îmbrățișarea aceea se făcuse lumină ca ziua. ...Ne-am trezit în zori, fiindcă urma să intrăm în Ierusalim. L-am căutat cu privirea pe tânăr. El încă mai dormea, dar chipul său strălucea. L-am trezit, fiindcă deja ceilalți se pregăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care să-ți vorbească nu știam că există... Și totuși... era. Atunci am înțeles secretul omului : când omul spune că e fericit, înseamnă că știe că Tatăl Lui e acolo și chiar dacă nu-L poate atinge, fiindcă e în cer, îmbrățișarea Lui îl cuprinde, îl leagănă, îl alintă și-l face așa cum sunt eu : cât pământul întreg și mai știam că aveam să durez cât țin cerurile și pământul... Asta e fericirea... Pe urmă s-a făcut muntele munte, cerul cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
singure, iar eu să plec de acasă... ce avea să se întâmple cu ele?! Și uite până la urmă, chiar așa am făcut ! Plec spre El, uite-L în lumina de acolo, alb-sidefie, dulce și parfumată, dulce și blândă... dulce ca îmbrățișarea mamei, tandră, ca sărutul Martei (hei, parcă eu nu știam că ea ne săruta în somn și eu de-aia mă făceam că dorm, numai ca să mă sărute!), plină de curaj ca sărutul tatălui nostru... plină de viață și bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de sus se aude vocea blândă, cu reverb) Eu nu pot da viață, dar Fiul Meu, poate. Caută-L pe El și cheamă-L ! Copilul : Unde să-L caut ? Și cum Îl cheamă pe Fiul Tău ? ( Femeia se desprinde din îmbrățișarea copilului și atinge cu degetul pieptul copilului) Vocea blândă, cu reverb: Aici, aici... Ascultă-ți inima : cu fiecare bătaie, șoptește numele Lui... Ascultă: I-sus, I-sus, I-sus... (se pronunță imitând bătăile inimii) Dar să știi : el o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că și doctorii, și nu unul oarecare, ci ditai profesorul, și Încă chirurg, ajung pe masa de operație! - a Încercat Petrică să glumească. ― Se Întâmplă, fiindcă și ei sunt oameni. ― Transmite-i din partea mea urarea de Însănătoșire grabnică și o Îmbrățișare frățească. Voi trece mâine pe la el, dacă va mai fi În spital. ― De vrei să-l vezi, atunci să mergi pe la prânz, fiindcă atunci e oră de vizită. Mă bucur că te-am Întâlnit. La revedere, Petrică. Trebuie să mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
terminasem clasa a patra... Câți ani or fi de atunci? a Încercat Nicu să aducă trecutul la... timpul prezent. ― Să nu ne gândim la asta. Da’ uite că mi-ai adus aminte să-ți transmit urările de Însănătoșire grabnică și Îmbrățișări frățești de la Petrică. M-am Întâlnit cu el când veneam Încoace - și-a amintit Lia. ― Îi mulțumesc. Un om deosebit acest Petrică. Când vom avea timp, cândva, avem să ne Întâlnim și să depănăm amintiri... ― Domnule profesor, n-am știut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cine sta la „un pahar de vorbă” - cum se spune. ― Dar diseară... După ce au stat la masă și s au asigurat că Tudor nu are nici un neajuns, s au așezat În pat. În clipa următoare, s-au pierdut Într-o Îmbrățișare prelungă și plină de foc... ― Mi-a fost atât de dor de tine, dragule! Simțeam că ard În toate acele ore de așteptare Între patru pereți, dominată doar de grija pentru băiat... ― Imaginează-ți că și mie mi-a fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile, tovarășe Popescu, că oameni suntem!... îi șuieră la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aveau să se prăbușească peste noapte; aveau să moară ei, poate, și de acest regim țara tot n-avea să scape. Puterea sovietică era prea mare, pentru ca o biată țărișoară ca România să se desprindă cu ușurință din amarnica-i îmbrățișare... 4 În noul său serviciu de la Vidra, Virgil reuși să se acomodeze cu destulă ușurință. Experiența anilor petrecuți la secția financiară din Brănești își spuse cuvântul și îl ajută să devină, în scurtă vreme, șef al serviciului buget. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în grabă tălpășița, iar românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț încărcat cu liliac alb. M-am apropiat de un cal roib pe care călărețul l-a oprit cu greu. Am ridicat privirea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
căzut sec, într-o seară : În zorii zilei de mâine trebuie să plecăm. Frontul avansează", mi-a spus el fără nici un alt comentariu. Am trăit cu adevărat o pagină din romanul " Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război". Ardoarea îmbrățișărilor a fost totală. Patima sărutărilor copleșitoare, deși de undeva, dinspre Nord-Est, se auzea deja șuieratul obuzelor de artilerie. Ultimele cuvinte ce mi le-a spus, înainte de a încăleca, un fel de testament tandru al iubirii noastre, a fost : Dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vorba decât de Minodora. Înțepenită în picioare lângă masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul ei se găsea o tânără palidă, încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Apă! Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-au desfășurat activitățile programate în perioada prezenței în tabără a pionierilor sovietici. Buni băieți, cu nasuri fine!... Ucenici la KGB... Să știi că și pe mine mă așteaptă același raport... * * * Cu cele mai bune urări și cu o reținută îmbrățișare, dar totuși îmbrățișare, Natașa Semenova și-a luat rămas bun de la Emilian Mihailovici și a trecut fâșia de frontieră la punctul Siret-Porubnoe. Odată trecută dincolo, sub privirile nedumerite ale compatrioților, s-a întors către partea română, exclamând puternic într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
activitățile programate în perioada prezenței în tabără a pionierilor sovietici. Buni băieți, cu nasuri fine!... Ucenici la KGB... Să știi că și pe mine mă așteaptă același raport... * * * Cu cele mai bune urări și cu o reținută îmbrățișare, dar totuși îmbrățișare, Natașa Semenova și-a luat rămas bun de la Emilian Mihailovici și a trecut fâșia de frontieră la punctul Siret-Porubnoe. Odată trecută dincolo, sub privirile nedumerite ale compatrioților, s-a întors către partea română, exclamând puternic într-o exprimare aproape corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou de demult ce ademenea destule perechi către ringul din fața copertinei pentru mese de la limita lizierei. Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub ramuri îmbobocite de stejari. O vezi pe bistrițeanca asta de Ursoaică, dragă? Se bagă în om de parcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se află deja la șefu'. Așa că, să fie într-un ceas bun!.. Și rămâi cu bine, nevastă! I-a zis, în timp ce o săruta cu patimă pe obrajii îmbujorați, pe umeri și pe sâni... La rândul ei, partenera îi răspundea cu îmbrățișări duioase și calde, izvorâte din jăratecul unei iubiri pătimașe. Să ai grijă de tine, Vasile! Că străinătatea-i boală grea!.. Așteaptă-mă cu încredere, Mariuță! Eu voi reveni numaidecât, nevastă! Voi reveni la tine, adică voi reveni la noi pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în jurul nostru erau deja mai mulți oameni. Milică nu cânta; se juca pur și simplu cu arcușul pe strune. Aveai impresia că-l aruncă, îl prinde iar, îl mângâie, îl trimite din nou pe un portativ virtual, îl recheamă pentru îmbrățișări, îl povățuiește și-i mulțumește în același timp... Când i-am simțit privirea, ca unui dirijor înnăscut, știam ce va urma... Am intrat pe prima lui pauză și i-am dat replica, reluând ultima sa linie melodică. Am tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și dacă el într-o zi ar fi plecat pentru alta? Nu, era inteligentă. Și-l alesese bine. Singurul lucru care trebuia păstrat cu orice chip era viața, sărutând-o cu toată ființa și încleștându-se în jurul ei cu o îmbrățișare convulsivă. La radio se auzeau. Amintire din Florența, Ceaikovski. Totul în jur era atât de uman și monoton, iar trecutul îl lăsa să-i revină mereu în urechi sub formă de ecou și cu o rezonanță nesigură de apartenență la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fie perfect. Angi! Și mă aruncai în brațele lui, fericită că, în sfârșit, a venit. El mă prinse de mijloc, rotindu-mă, și mă cuprinse în brațe protector. În tăcerea aceea veselia juca și glumea tare, nu se auzea liniște. Îmbrățișarea fu lungă și tandră. Lungă și frumoasă. De vis. Îmi aduse nenumărate cadouri. Cutiuțe estetic împachetate cu bijuterii: un set inedit pentru seară, un șirag de perle lung ce mergea cu rochia mea albă de seară și un ceas încrustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]