570 matches
-
o urâțească, șoptește, a fost aici, nu-i așa? Da, spun eu, a fost la Hava, știi că pentru a da copilul spre adopție este nevoie și de acceptul său, ea se scufundă în scaunul din fața mea cu un oftat, îmbujorată din pricina insultei, atunci de ce nu a venit să mă vadă? Doar știe foarte bine că sunt aici, iar eu spun, este, într-adevăr, jignitor, dar, din câte se pare, îi este foarte greu, ea izbucnește, lui îi este greu? Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu-și aducea bine aminte, pe scaunul Moldovei. Luă cei șapte galbeni de la Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră în dormitorul Ruxăndriței. Doamna Moldovei dormea adânc, îmbujorată de cine știe ce vis. în mișcările din acel vis, plapuma îi alunecase devale, dezvelindu-i umărul gol și alb pe care scria măiestru, mărunt, cu fier înroșit, cuvintele: „Psihi mu, nu te voi uita niciodată. P. Mavrocordat”. Vodă se apropie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o liniști el, întinzând mâna și prinzând-o ușor pe a ei cu căldură. Nu-ți fie teamă să comunici, Iuliana. Înainte de toate..., oameni suntem, da? - Da..., dar eu..., eu, da, nu știu ce să zic, spuse ea cu privirea în podea, îmbujorându-se. Eugen mai reținu mâna mică o clipă și apoi o eliberă ușor, elegant, de parcă se temea să nu se lovească de ceva, privind atent fata îmbujorată din fața lui. Nu-i venea să creadă că este atât de fâstâcită. - Iuliana
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
turismului Elena Udrea a mers astăzi la.... Atât! Nu comenta. De pildă, nu spune: normal că al turismului, am confundat domeniile din cauza numelui asemănător. Nu în ultimul rând, dacă te corectezi, fă o firesc. Nu râde la cameră, nu te îmbujora, nu te plesni cu palma peste frunte, nu face gesturi nepotrivite. Un surâs subtil care arată că ți-ai înțeles greșeala este suficient. Uneori nici acesta nu este recomandat, mai ales dacă subiectul live ului este sobru sau grav. Treci
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
metrice, și care, dată fiind afinitatea opozițională dintre, să zicem, sâni și fese, gură și sex, s-ar intersecta, în plan orizontal, cu ombilicul...” — Ça bien commence, monologă lăuntric Nora; în timp ce Carmen, nu numai lăuntric, ci și-n afară, se îmbujoră. Vasile continuă imperturbabil: „Mișcarea clasică prin care o femeie, umflându-și pieptul și adâncindu-și greabănul spinării, își pune sânii în relief, e însoțită,-n chip spontan, de o mișcare analoagă,-n sens opus, a părții inferioare a trunchiului, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
acela care se preschimba rapid În panică, Hovhannes Stamboulian a cercetat Încăperea până când a dat cu ochii de fiul lui cel mare, care stătea lângă ușă, privind Înăuntru. Când se strecurase afară din bucătărie? De când Îi urmărea? Obrajii băiatului erau Îmbujorați de intensitatea furiei Împotriva soldaților. Însă ceva din expresia lui ascundea mai mult de-atât. Chipul tânăr al lui Yervant părea straniu de netulburat și oarecum Înțelept. Hovhannes Stamboulian i-a zâmbit fiului lui, Încercând să-l convingă că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tenebrosul administrator, a dat să schimbe vorba: — Și ce mai zice pretenu Eliseo Requena? I-a dat răspuns, cu voce de crai bătrân, o huidumă jună și albinoasă: Am foarte multă treabă: Ricardito Își va Încheia romanu. Numitul a lămurit, Îmbujorându-se: — Trudesc ca robu, da Pumita zice că să nu dau bătaie. — Io aș pune caietele În saltar și n-aș umbla la iele vro nouă ani, a spus Pumita. — Nouă ani?, a exclamat domnul Commendatore, de parcă l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cine știe ce uliță, la capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra, domnule dihrector, nu s-a atins măsuhra cehrută." A clătinat din cap a supărare prefăcută, a încercat chiar să se îmbujoreze în obraz, dar nu i-a reușit. În treburile sale doar el este în măsură să stabilească măsura! Mihai Mihail a măturat o firimitură invizibilă de pe măsuța de mahon care se afla între ei, discuția nu mergea așa cum i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un sentiment spontan de afecțiune. Prefăcătoria va trebui să-i țină locul. Era, la urma urmei, un lucru mai bun decât adevărul. Întinse mâna și o strânse pe a ei. Sunt doar ceea ce tu ai făcut din mine. Camilla se îmbujoră de mândrie. — Nu mi-ai spus niciodată de ce v-ați despărțit. Camilla știa că pășește pe un teritoriu periculos. — Mi s-a părut mare păcat. Chiar ar trebui să te așezi la casa ta. Laurence rezistă ispitei de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. "Hai și stai pe fotoliul din fața mea", mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei acolo schimbase dintr-odată totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
față cu ea e casa lui Moș Nicolae Pricop, mai încolo stă nenea Gheorghe Cizmaru, pe urmă vine Constantin Crăciun... Fiul uliței s-a oprit. În inima lui s-a aprins o flacără care arde și-i încălzește obrajii (mai îmbujorați acum), ochii (în care au apărut câteva mărgele cristaline)... “Ce-i, ce s-a întâmplat? Iar am greșit drumul?” “Nu, n-am greșit” “Ești sigur?” “Mai sigur ca niciodată” “Hm! Și până acum ai fost sigur și...” “Ce-i, Păulică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acest caz. Îl poate chiar identifica pe unu dintre complicii ei. Cine altu’, lucrând singur, singurel, a găsit persoane suspecte, ca cele trei fete, și le-a adus la secție? Mancuso, cine vreți să fie? Pielea lui Mancuso, măslinie, se îmbujoră puțin, cu excepția zonelor care fuseseră zgâriate de auxiliarele Partidului pentru Pace. Acelea erau pur și simplu roșii. Am avut noroc, spuse modest Mancuso, dregându-și vocea. Mi-a semnalat cineva locu’ ăla. Și apoi, Burma Jones m-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ținându-l pe loc până când toți ceilalți părăsiră Încăperea. Începu apoi să-i vorbească pe o voce atât de joasă, Încât Logan nu fu În stare să Înțeleagă vreun cuvânt, dar putu ghici despre ce era vorba. Chipul tânărului agent, Îmbujorat la Început, căpătă cu rapiditate o expresie de groază și un colorit mai degrabă cenușiu. — În regulă, spuse Insch Într-un final, Încuviințând din capul lui mare și chel către agentul care tremura din toate Încheieturile. Du-te afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
S-a Îmbolnăvit și s-a dus, continuă Hoitarul, ridicând pentru prima dată ochii din pământ. Acum e cu Domnul. Era un bărbat arătos, dacă priveai dincolo de noroi, jeg și barbă. Un nas mândru, ochi căprui de piatră, inteligenți, obraji Îmbujorați din cauza vremii. Dacă Îi faci o baie și Îl bărbierești, nu va arăta nelalocul lui Într-un loc precum Royal Northern Club, unde elitele orașului servesc mese scumpe cu câte cinci feluri de mâncare. — Știu, Bernard, știu. Omul de la consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un scaun gol de lângă el. Insch ridică privirea, un zâmbet larg Îi despică fața și-l pocni pe Logan pe spate cu o palmă uriașă. De cealaltă parte a mesei, Logan văzu contingentul din Edinburgh. Inspectorul și sergenții lui erau Îmbujorați și mulțumiți, rostind felicitări, dar psihologul clinic lăsa impresia că zâmbetul pe care-l avea ar fi putut să-i producă leziuni permanente. Șeful zice că face el cinste-n seara asta! anunță Insch, bătându-l din nou pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
siguranță. — Mai sărută-mă o dată. Vocea ei a răzbit până la el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se folosește Întotdeauna de acest pretext, a zis ea râzând, dar n-o să-ți mai spun astfel, pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie să reciți Ulalume, iar eu voi fi sufletul tău, Psyche. Amory s-a Îmbujorat, fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că în sufletul său încă mai sălășluiau, într-o formă schimbată, invidia și mândria lumească. În această dorință a lui de a deveni episcop delegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sârguincios la fiecare templu în parte. Samuraiul înțelegea bine ce era în sufletul lui. Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Jyotsna fusese convocată în biroul lui D.P.S., Sampath avusese ocazia să examineze conținutul poșetei sale: rujul și pieptenele, batista brodată, chitanțele și acele de siguranță, caramelele și tabletele de medicamente homeopate... Domnișoara Jyotsna duse mâna tremurândă la gură. Sângele îi îmbujoră fața. Păstrase strict secretă datoria ei de la magazinul de sariuri. Ce mai știa Sampath despre ea? Auzise că îi uimise pe adepții templului lui Krishna cu clarviziunea sa; acum își folosise puterile ca să o examineze pe ea. Îl înghionti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
observară cât de atenți îl ascultau oamenii pe Sampath. — Ai auzit? o întrebă domnul Chawla pe Pinky. — Un șoarece mort și împuțit? spuse Pinky incredulă. — Dacă nu plivești buruienile, spuse Sampath, roșia ta nu va da roade. Ammaji și Kulfi, îmbujorate de mândrie, făceau deja parte din mulțime. Ascultau fiecare cuvânt rostit, aplecându-se înainte ca să audă un bărbat cu fața rotundă întreabând: — Sunt depășit de lucrurile spirituale. Cum pot să mă concentrez la responsabilitățile mele? Dacă vorbești cu o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
MAI TÂRZIU INTRĂ ÎN BIBLIOTECĂ UNDE ÎL VĂZU PE FIUL LUI STÂND ÎN SPATELE BIROULUI UNDE "MURISE" MAI ÎNAINTE. ÎNCRUNTÂNDU-SE, SE APROPIE DE TÂNĂR, CARE SE RIDICĂ, ȘI LUĂ POZIȚIE DE DREPȚI. \ DE CE NU EȘTI ÎN PAT, DAVID? BĂIATUL SE ÎMBUJORĂ. MĂ SIMȚEAM FOARTE BINE, AM INSISTAT... ȘI M-AU LĂSAT SĂ MĂ SCOL. ADUN INFORMAȚIILE PE CARE MI LE-AȚI CERUT PĂREA NERĂBDĂTOR SĂ FIE LA ÎNĂLȚIMEA CERINȚELOR. PENTRU MOMENT MARIN FU NEHOTĂRÂT. CEEA CE SE ÎNTÂMPLASE FIULUI SĂU ERA MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]