560 matches
-
bucătărie, făcându-mă că am accese de surzenie. Ori de câte ori mă strigă Melissa, dau blenderul sau radioul la maxim sau încep să zdrăngănesc cu tăvile. Dacă are nevoie de mine să vină ea. În cele din urmă, apare în ușa bucătăriei, îmbujorată de nervi. — Samantha, te-am strigat ! — Serios ? Ridic ochii nevinovată de la untul pe care-l tai bucăți pentru a face aluat de pateuri. Nu te-am auzit. — Ne trebuie un sistem din ăla cu clopoței sau așa ceva. Pufnește nervoasă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Deodată, îmi dau seama că Nathaniel îmi vorbește. De fapt, cred că e posibil să vorbească de mai mult timp - și eu nu am auzit absolut nimic. Mă întorc grăbită spre el, și-l văd cu fața spre mine. E îmbujorat și ușor stingher. Pare că nu i-a fost ușor să spună ce-a avut de spus. — ...și tu simți la fel, Samantha ? Tușește, apoi amuțește, așteptând să spun ceva. Îl fixez tâmp. Dacă simt la fel în legătură cu ce ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
brusc. Samantha, e un travesti nenorocit. Ai mai multă minte decât toată lumea din camera aia și tu le servești pe ele ? Le faci reverențe ? Le faci curat în baie ? Pare atât de înfocat că mă întorc pe călcâie, șocată. E îmbujorat și i-a dispărut orice urmă de ironie. — Samantha, ești una dintre cele mai inteligente persoane pe care le cunosc. Glasul îi tremură de mânie. Ai cea mai strălucită minte juridică pe care a văzut-o cineva vreodată. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem să ne spunem unul altuia „iubitule“ și „iubito“, zice precipitat și stîngaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
da. Se poate spune că e șef. — Ce porcărie. Lissy se Încruntă, rămînÎnd cîteva clipe pe gînduri. Și ce contează ? Ce importanță are dacă știe cîteva lucruri despre tine ? — Lissy, nu e vorba doar de cîteva lucruri. Simt că mă Îmbujorez ușor. Știe absolut tot. I-am spus că am mințit În CV În legătură cu nota de la un examen. — Ai mințit În CV În legătură cu nota de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubîndu-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mama. Și știi ce mi-a zis ? — Ce ? zic cu inima cît un purice. Mi-a zis... că nici ei nu-i plac lucrurile croșetate. — Poftim ? Mă Întorc pe călcîie și o privesc În ochi. Și nici bunicii mele. Se Îmbujorează la față, și acum arată iar ca Katie pe care o cunosc. Și nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi-a povestit ce au vorbit Minos cu cei ce-mi luaseră urma. Cică Scept și ai lui pofteau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Da, nu era Barra omul care să priceapă unde băteam căci, odată se Îmbujoră și Începu să zică, furios: - Cum să vorbească fiece neam pe limba lui, tocmai acum când vine Gerul cel Greu? Cum o să ne Înțelegem la sfârșit, când cine știe câți dintre noi or să mai rămână vii? Dacă n-o să rămână decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujorată în picioare și a spus repede, abia înghițindu-și saliva, că a terminat ecuațiile și că vrea să le rezolve la tablă. Era o fată destul de silitoare, puțin cam îngustă la minte, dar foarte ambițioasă. Am pus sub catalog integramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și odată cu aerul ce-i pătrundea în piept i-am văzut sfârcurile profilându-se prin lâna puloverului. Nu mai puteam rosti nici un cuvânt. Am privit neputincios cum Z îi descoperă sânii, apoi cum își reia poziția de adineaori. X se îmbujorase și, ceea ce m-a înnebunit, mi-a zâmbit, sau cel puțin mi s-a părut pentru o fracțiune de secundă că-mi zâmbește. Apoi mi-a cuprins umerii cu palmele și m-a mângâiat încet. Am încercat să lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe care mi-ai făcut-o pentru spectacolul ăsta e atât de frumoasă - îmi cunoști corpul atât de bine... M-am așezat pe fotoliu și mi-am întins picioarele. Chestia asta avea să dureze ceva timp. Între timp, Sophie se îmbujoră de mândrie. N-o puteai acuza pe Violet că e prea subtilă, dar, de obicei, tehnica ei mergea drept la țintă. Deci te-ai dus să te întâlnești cu Philip, reluă ea. —Era deja acolo... căzut așa...ah, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Luat de val în propria-i poveste, acesta continuă: — Dacă i-ar spune să se ducă să se întindă în mijlocul drumului... Da, bine, ne-am prins, i-o tăie scurt electricianul șef. Ajutorul de maistru o lăsă mai moale, încă îmbujorat de propria-i elocvență. Am turnat și ce a mai rămas din șampanie. Am lins totul cu o grabă rușinoasă. Mă simt de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iar pielea ei era netedă și fără cusur. Și-au ridicat privirile când am trecut pe lângă ei, iar Tabitha chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare la toată lumea, salut! zise ea, cu atâta efervescență încât aproape că vedeam bule ridicându-i-se de pe buze. Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E clar că MM e pe val. Practic au venit s-o vadă aseară toate numele grele. Uite-l pe Trevor Nunn1. Toți actorii de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe ea, dar era dispusă să încerce. Tipul și-a dezvelit dinții. —Scope. —Scope? Probabil asta era o nouă echipă englezească de designeri inovatori. Magazinul de haine la mâna a doua. Încasările merg către oamenii cu handicap. Alice s-a îmbujorat, simțindu-se ca o caraghioasă. Tipul a întins către ea o mână mare și bronzată. —Apropo, eu sunt Jake. Când s-a uitat la Alice, ochii lui au sclipit. — Eu sunt... ăăăă... Alice. —Și cu ce te ocupi... Alice? În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e atât de limpede. Mama a avut perfectă dreptate. Mi-a zis că Jake mi-a spălat creierul, a mărturisit Alice clătinând din cap. De ce am suportat toate astea? De ce? Hugo a ridicat din umeri. —Din dragoste? a sugerat el îmbujorându-se ușor. Evident, e cea mai veche scuză de pe fața pământului. Dar e totuși cea mai bună. Adică, uită-te la mine! Am crezut c-o iubesc pe Amanda... Hugo s-a oprit îngrozit. Menționarea numelui Amandei în fața lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
si o naturalețe încântătoare. ”- Pentru aniversarea ta... Pentru cei... de ani pe care îi împlinești !” El o privi emoționat, era de-a dreptul fermecătoare. După o clipă continuă glumind. - Pentru tine, Fată... Pentru Calea Lactee... Pentru Andromeda si Cassiopeea! ” Ea se îmbujora toată, până în albul ochilor. ”- As dori să-ți fac un dar, zise ea, un dar mare, însă n-am mare lucru de dăruit, în afară de dragostea mea, pe care timpul n-o va sterge!” si-l îmbrățisa cu ochii în lacrimi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
curte și se duse direct în cameră.Se așeză pe pat și se gândi la săruturile cu George. Tot corpul îi vibra a bucurie și fericire, îi venea să zburde prin casă. Se uită în oglindă. Toată fața îi era îmbujorată. Deodată se auzi glasul tatălui ei care venise din grajd, unde mulsese vaca: - Ai venit, Frusină? - Da, tată, răspunse, apărând în pragul casei. - Să vii la masă, am făcut mămăliguță cu brânză și smântână și dacă vrei și lapte, îl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
clasă aveau așa ceva. Deja avea acasă vreo câteva caiete pentru a le completa. Printre întrebări era și aceasta: "ce ai simțit când te-ai sărutat prima oară?" Frusina a coborât la bucătărie și s-a așezat la masă. Era încă îmbujorată la față și tăcută. Tatăl ei o întrebă: - S-a întâmplat ceva? - Nu, tată, am alergat un pic prin livadă, era așa de frumos! - Așa, singură? - Nu, am venit cu George, colegul meu de bancă. Gheorghe simți ceva în glasul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o liniști el, întinzând mâna și prinzând-o ușor pe a ei cu căldură. Nu-ți fie teamă să comunici, Iuliana. Înainte de toate..., oameni suntem, da? - Da..., dar eu..., eu, da, nu știu ce să zic, spuse ea cu privirea în podea, îmbujorându-se. Eugen mai reținu mâna mică o clipă și apoi o eliberă ușor, elegant, de parcă se temea să nu se lovească de ceva, privind atent fata îmbujorată din fața lui. Nu-i venea să creadă că este atât de fâstâcită. - Iuliana
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dolari nu mai reprezintă mare lucru pe lumea aceasta... Acum două luni, către seară, sună emoționant telefonul. Era Dina și spune: "Costache, vino pentru ca să mă iei de aicea!" Mă duc eu să o iau, dar nu știu de unde. O caut îmbujorat prin tot orașul și dau peste ea tocmai la baia publică, unde se spăla și plângea. Cică ăla, care-și adusese tot timpul și alte femei, sfârșise prin a-i da, celei mai noi dintre ele, papucii. "Foarte bine", zic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră pe limbă atunci. Toate iubitele poeților români, auzindu-i numele, se îmbujorau, îl căutau, își luau lumea în cap, năvăleau peste el. El le-ar fi preferat numai pe acelea despre care se scrisese în ritm și în rimă, dar în unele seri, n-avea cum s-o dea la întors și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai mult timp, în vacanță când a întâlnit-o acasă, a întrebat-o în glumă: - Ce căutai la Unirea prin noiembrie se închiseseră căminele din Iași? După o scurtă ezitare fata i-a răspuns avocățește, fără să-l privească dar îmbujorându-se: - Nu am fost eu, probabil m-ai confundat! - Probabil! A răspuns el, indiferent și a lăsat cum a dorit ea; nu trebuia să-i dea lui socoteală. Oricum era cel mai scump hotel din Iași. Au făcut economii și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a delegației române, care îl vizitase pe ambasadorul danez în ajunul deschiderii Consultărilor. Tötterman era un suedez înalt, suplu, cu siluetă și ținută de campion de sky, cu un păr bogat și ondulat, ușor grizonat către tâmple, cu obraji permanent îmbujorați pe un ten oarecum măsliniu. Era un om discret, cumsecade și, cum aveam să constat repede, timid. El a prezentat delegațiilor statelor participante salutul guvenului Finlandei, după care a spus că îl desemneză ca vicepreședinte al Consultărilor pe J. Iloniemi
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]