491 matches
-
de-am scăpat nevătămat, De trupul tău înfometat, Când mă iubeai? Condeiul cum de s-a oprit, în noaptea când te-am întâlnit, Când tomuri meritai să-ți scriu, Prin păru ți moale argintiu, Fiind pierdut? Acum când anii se-mbulzesc, Să ne despartă, îndrăznesc, Să-ntreb cu lacrime fierbinți, Mă mai iubești, sau doar mă minți, Ca în trecut? îți lasă dar căminul tău, în brațe să te țin mereu, Să te alint cu slov de bard, De dragostea-ți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
potrivitul nume de Țaca Genel... Taximetristul odios nu se lăsă însă impresionat cu una, cu două... 95 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De maldărele de lighioane ce-i zmîrțîie acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul său corp. Milogindu-se, lăcrimând, implorând și căznindu-se să împingă din trup afară firul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țineai tot așa câteva minute bune, iar în secundele de dinaintea leșinului (și foarte probabil ale morții), aveai șansa enormă de a-ți închipui oricâte corăbioare și panglici. Toți cei care trecuseră prin asta, iar acum, de pe alte tărâmuri, se îmbulzeau la ședințele de spiritism să-ți zgâlțâie masa, mărturiseau că stilul acesta de sinucidere fusese înfiorător de șocant. Meritase. Așa că puștoaica intrase în ultima ei stație la "Romarta Copiilor" și se pregătea, iar Celestin prinsese mișcarea. O luase ușor, virase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici măcar cu un fulg. Unde erau, într-adevăr, răpite și adăpostite, ipocritele acelea, în orele în care își puneau în aplicare adevărata lor specialitate, aceea de a părea, cât mai veridic, picate pe gânduri. Ori în a cărui odăiță se îmbulzeau cu toatele, imediat ce poeții destinelor lor își întorceau, o clipită, geana de la ele. Nu ținea neapărat. Dar nici cine știe ce nu s-ar fi supărat, dacă vreunul dintre poeții aceia i-ar fi luat, cu adevărat, gâtul. Îi înțelegea. Nu pentru asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin viroagele munților și ale Crematoriului, cu spiritul stins și absorbit într-una dintre bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista. Sub nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile lor să-i recupereze, iar degetele hăitașilor coborau calme și exersate în apropierea urechilor nepoților lor și îi înhățau, întocmai ca niște cârlige de rufe. Pe Stoian Militaru se îmbulzeau (și din trei în trei, dădeau buzna la stînga) tot mai multe tărăboanțe, la volan cu nepoftiții, cu curioșii lor. Joia și sâmbăta, după masă, către două, se zburli cîte-o ploicică, norii și cerul scurgîndu-se precum niște covorașe de scamă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deșertul, ca pe un gâtlej însetat. Praful prinsese crustă, vântul se îmblânzise. La șiiți era ziua Sisdah Bedar, când ieșeau din case și umblau ca furnicile. După ploaia de noapte, se făcuse mai cald, iar femeile tinere și copiii se-mbulzeau pe străduțele orașului vechi. Mama lui avea prietene din credința Profetului și cu ele gândise un dus la Kerman. Mai fusese o dată la Abyaneh, la o ceremonie de spălare a covoarelor, dar era prea copil să-și aducă aminte. Obosise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care i-o făcuse cadou chiar Veterinara. Era compoziția unui pictor modern, cu o ușă galbenă, care avea o clanță de cupru, roșiatică și ornamentată, în forma unei labe de leu, și atât, cam ăsta era tot tabloul. Eleonor se-mbulzise prima să-și facă loc, ca acasă, și văzură că ușa nu era încuiată. O urmă cu sfială, fiindcă se simțea ca un hoț care pătrundea într-un spațiu al altcuiva, lăsat vraiște. Se treziră direct într-o încăpere imensă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
continuitate și stabilitate. Apoi, pentru că indivizii care aleg să devină dandy sunt de o diversitate copleșitoare, nu doar din punct de vedere social, ci și ca opțiune estetică (lucru decisiv pentru un dandy scriitor și artist). În intervalul amintit se Îmbulzesc pe scena dandysmului francez aristocrați (mai mici, mai mari), industriași, bancheri, negustori (cu alte cuvinte, burghezi de felurite calibre) și, paradoxal, măcar pentru o scurtă perioadă a carierei lor, artiști boemi. Iar pentru ca deruta să fie completă, În armata dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți spun că ai apucat o piatră prea mare, mult prea mare. Când sunt pe stradă cu alți hamali, văd adesea oameni care strigă, își aruncă ocări și se îmbulzesc. Uneori câte unul pune mâna pe o piatră. Dacă e de mărimea unei prune sau a unei pere, trebuie să-l tragi pe omul acela de mână, căci riscă să-și rănească adversarul până la sânge. Dacă în schimb pune mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ultimul testament Tatălui meu, această dovadă a dragostei și admirației mele nețărmurite Prolog Bagdad, aprilie 2003 Mulțimea se îmbulzea și mai tare acum, de parcă ar fi simțit miros de sânge. Se năpustiră prin arcadă și greutatea lor apăsă ușile înalte, de fag până când acestea se prăbușiră. Salam înainta odată cu ei. Nu avea de ales. Făcea pur și simplu parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
două drumuri de trăsură (unul bine Întreținut, Întinzându-se de la nord spre sud Între parcul nostru „vechi“ și cel „nou“ și celălalt, plin de noroi, desfundat, ducând, dacă o luai spre vest, la Batovo) Într-un loc unde plopii se Îmbulzeau pe ambele părți ale unui povârniș, eram sigur că voi găsi, În cea de-a treia săptămână din iunie, nimfalide mari, negre-albăstrii cu dungi albe imaculate plutind și rotindu-se la mică Înălțime, deasupra argilei bogate care se asorta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de a devenit „grătarul” o îndeletnicire națională de masă - chiar dacă acesta nu a fost ocolit niciodată nici pînă acum ? De fapt, „grătarul” înseamnă sărbătoare, iar sărbătorescul a devenit compulsiv la români - și aici nu îmi e teamă să generalizez ! Ne îmbulzim pe orice ocazie de sărbătoare, de la tot soiul de festivaluri la ziua muzeelor și de la onomastici la marile sărbători creștine. Ne pregătim cu zile înainte, dăm buzna în magazine unde uităm și de criză și de tot, fremătăm, ne agităm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
transformă obsesiile în disperare. Sacralitatea ar trebui să rămână catargul lumii computerizate. Învinge religia care reușește să accesibilizeze mai rapid subtilitățile doctrinare. Lumea este a lui Dumnezeu. Administratorii ei însă mai trag cu coada ochiului și la Satan. Nu vă îmbulziți spre iad! Nimeni nu va fi lăsat în frig. Idolii țin de religie, nu de artă. Disperarea metafizică înalță, nu dezumanizează. În biserică, mulți oameni sunt de față, nu și prezenți. După cădere, doar căința poate fi treapta spre echilibru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În artă, nu încap cifre ; în istorie nu este loc pentru sentimente. Transcendentul este perna cosmică a creației. Lectura nu - i poate transforma întotdeauna pe oameni. Absența ei - da. În artă, te ajută uneori și cei care te înjură. Se îmbulzesc prin edituri prea mulți căuzași ... paraliterari. La inspirație, poezia se scrie singură. Chinurile creației vin după aceea. Există o dramă a artiștilor care nu suportă nici singurătatea, nici absența ei. Arta - această formă de protecție spirituală a nefericirii umane. Spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lor întunecată de cavaleri adormiți pe de o parte, și cu râsetele lor jignitoare, pe de altă parte, era de fapt, un început de astfel de lecție. Merită oricând, spicuite câteva fragmente. Recitesc de mai multe ori, pasaje care se îmbulzeau parcă să-mi intre buluc în suflet, ca și cum ar fi trebuit să facă parte integrantă din mine: < Cavalerii au izbucnit în râs și unul dintre ei, foarte tânăr, aproape un copil (avea și el cam 15-16 ani), începu să cânte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului și a bălții de sânge pline de muște, se așeză pe un taburet și-și blestemă soarta. Ticălosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea lui Rowe, Într-o succesiune oribilă... Odinioară, Biserica Îl Învățase valoarea penitenței, dar penitența nu te ajută decît pe tine Însuți. Avea sentimentul că nici un sacrificiu nu l-ar putea ajuta să-și ispășească vina față de morți. Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zid, folosind caracteristica sufletului de-a fi imaterial, cele douăzeci și unu de grame ale naratorului fiind Împinse cu ușurință de un curent de aer, Înaintând astfel de-a lungul coridorului până la ușa din capăt și amestecându-se cu cei care se Îmbulzeau În acele momente să iasă pe balcoane pentru a vedea ceva până atunci nemaivăzut, anume cum Întreaga câmpie din jurul turnului, de obicei pustie până unde vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reprezentări ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost create în epoca barocului. În plus, mai e și adunătura aia gălăgioasă de la grupul de tineret catolic care se îmbulzește behăind spre sediul grupului, ca să joace ping‑pong; din gâtlejul de student al celor mai mari răsună cântece serioase și e o mare mândrie când vreun copil ajunge membru al grupului de tineret catolic. Mai nou, poți să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
într-adevăr, portretul atât de limpede și bizar al pictorului Piero di Cosimo, din Quattrocento-ul florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cîte un trecător se oprea o clipă, privea curios și rămînea pe loc. După un timp, se adunase o mulțime considerabilă, formînd un cerc larg În jurul băncii pe care ședea mortul și, surprinzător, deși nu se Îndepărtau, oamenii nu se Îmbulzeau, nu Încercau să se apropie, așa cum fac În general cînd se Întîmplă un accident violent, sîngeros sau fatal. Dimpotrivă, stăteau pur și simplu Într-un semicerc larg, fără a Înainta, privindu-se unii pe alții cu un aer mîhnit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la intrarea din dos. Deși învins, Gigi găsi puterea să-și întâmpine meditatorul cu dulceață și cafea. Acesta, delicat și cu sfiiciune, îi făcu chiar de la ușă diferența între poeții din Tang și simbolismul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]