810 matches
-
derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din nou, amândoi, poziția rochiei. - Cum tot n-o să mai servească, începu Vladimir, eu zic s-o așezăm cum s-o nimeri... Că se face târziu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i pleznească în cap ceva, poa’ să rămâie damblagit ; poa’ să rămâie mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește că a făcut drumu degeaba. Cap
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luă în seamă apelul. — Așteaptă o clipă, domnișoară Doyle. Bill, unde îmi sunt ochelarii? — Uite-i. William Eastcote îi aduse de pe o bancă ochelarii, în tocul lor, și servieta. John Robert deschise servieta și scoase din ea un plic închis, împăturit în două. — Uhuu! Uhuu! — Ești bună să-i dai asta... e încă în serviciul doamnei McCaffrey? Întrebarea îi fusese adresată lui Bill, s-ar fi zis că Rozanov nu se aștepta ca Ruby să poată vorbi. — Da, răspunse Eastcote. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anumită stâncă, în care se putea strecura, ținându-se cu mâna de o creangă, și din care, sărind pe câteva „trepte“ naturale, ajungea direct la apă. Se dezbrăcă pe creasta stâncii, (din acel loc nu putea fi văzut din casă), împăturindu-și cu grijă toate hainele, de parcă se pregătea pentru un ritual. Se agăță de copac și se lăsă jos, apoi, proptindu-se de stâncă, dibui cu piciorul gaura care de sus era invizibilă. Acum abia de se mai putea strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
repidi poț’ la el, conașule. În vreme ce eu îi așezam dinainte de-ale gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip. ― Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru’! ― Cât eu oi citi scrisoarea Zânei, așează-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu încă calde. Alături, nelipsita ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că ai sfârșit ce aveai de făcut cu părintele și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cealaltă parte a mesei se afla bătrânul, iar în dreapta lui, cu o lumină aparte în ochi, ședea cuminte Sevastița. Bătrânul s-a ridicat. S-a dus la blidarul din perete, din care a coborât o carte peste care se găsea împăturit cu grijă patrafirul și o cruce pe care le-am văzut la amiază în biserică. Le-a așezat pe masă și, privind la Zâna și la mine, ne-a îndemnat: ― Veniți aici, copii... Din clipa în care ne-am oprit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
liceu îi îngăduia unui coleg mai curând șters și firav s-o conducă acasă era pentru toată lumea (dar mai ales pentru Victor) o mare enigmă. Într-o seară, pe când Ingrid îi povestea ultimele bârfe din clasa ei, Victor începu să-mpăturească, cu gândurile aiurea, o foaie de hârtie plină de mâzgăleli pe care-o găsise pe biroul ei. Fata se-ntrerupse ca să-i urmă rească degetele ce pliau hârtia pe diagonale, îndoiau colțuri, netezeau suprafețe, cu dexteritatea ritualică a unui șaman
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ei să se revadă. Victor avu o strângere de inimă citind scri soa rea. El nu schiase niciodată. Nu dansase nici odată. Nu avea bani niciodată. Nu-și imagina nici un viitor cu Ingrid. Dar nici fără ea. Rămas pe gânduri, împături mecanic scrisoarea, pe o diago nală, apoi pe alta, și iarăși un pliu, și apoi altul, până când umflă dintr-o singură suflare un drăcușor scris pe toate părțile, ce rânjea la el batjocoritor. Trecură câteva zile, apoi o săptămână de când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
interioară. „Ingrid“, spuse, cu fruntea sprijinită de geam. După o vreme se așeză la masa lui încărcată de cărți. Luă o foaie mare dintr-un bloc de desen și scrise pe spatele ei „Te iubesc, Ingrid“. O plie și o-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ca din întâmplare, ochii-mi cad pe o foaie de hârtie. Descifrez: “...știm pedagogie cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac...” Dorința de a voma iar revine. Iau scrisoarea, o pun în plic, lipesc totul, apoi împăturesc o dată și rup, iar împăturesc, iar rup, pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când anonima nu-i decât bucățele mici, mici de hârtie, strâng totul de pe birou și arunc la coș. Acum, mă simt ușor ca un fulg și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cad pe o foaie de hârtie. Descifrez: “...știm pedagogie cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac...” Dorința de a voma iar revine. Iau scrisoarea, o pun în plic, lipesc totul, apoi împăturesc o dată și rup, iar împăturesc, iar rup, pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când anonima nu-i decât bucățele mici, mici de hârtie, strâng totul de pe birou și arunc la coș. Acum, mă simt ușor ca un fulg și nevinovat ca un înger... Și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
știm pedagogie cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac...” Dorința de a voma iar revine. Iau scrisoarea, o pun în plic, lipesc totul, apoi împăturesc o dată și rup, iar împăturesc, iar rup, pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când anonima nu-i decât bucățele mici, mici de hârtie, strâng totul de pe birou și arunc la coș. Acum, mă simt ușor ca un fulg și nevinovat ca un înger... Și răzbunarea? Bomba? Bubuitura? Nu-s de nasul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac...” Dorința de a voma iar revine. Iau scrisoarea, o pun în plic, lipesc totul, apoi împăturesc o dată și rup, iar împăturesc, iar rup, pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când anonima nu-i decât bucățele mici, mici de hârtie, strâng totul de pe birou și arunc la coș. Acum, mă simt ușor ca un fulg și nevinovat ca un înger... Și răzbunarea? Bomba? Bubuitura? Nu-s de nasul meu, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gura, doar piele netedă. Materia înghite gaura aia. Casa remodelată; geamurile acoperite cu tapet. Ușă care nu mai e ușă. Mușchii trag buze, dar nu-i loc să le deschidă. Numai fire, acolo unde fuseseră cuvinte. Fața îndoită anapoda și împăturită în propriii lui ochi. Vârât într-un pat metalic, în ce infern trebuie să fie. Cea mai mică mișcare, o durere mai rea ca moartea. Poate că moartea s-a comis deja. S-a comis definitiv, într-un punct al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor documentul supărător cu unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească. Când ai să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Orice... Orice schimbări majore. Dacă ceva te-ar, știi tu, dacă te-ar tulbura rău? Pe tine sau pe Celebrul Gerald. Mi-ai spune? Trecuseră săptămâni întregi. El lăsă jos buretele, luă prosopul de șters vase din mâna ei, îl împături în două cu grijă și-l atârnă pe lungime pe mânerul aragazului. —Normal. Întotdeauna. Tot. Știi asta. Se apropie de ea și-i puse trei degete pe lobul temporal... O scanare a minții; un sărut de cercetaș. Abia când îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lasă-te mult în spate" rareori lipsea. Scrisul lui Schneiderhahn era caracterizat de inele înalte și litere care continuau în partea de jos într-un mod ciudat, ca și cum acolo ar fi fost o mică treaptă pentru ele. "Sütterlin", spunea David, împăturind hîrtia și punînd-o între cuiele mecanismului de direcție și talpa piciorului lui drept. Avem acasă teancuri de cărți cu astfel de scris." Mi se părea dificil să citesc și eram bucuros că-și asuma David această sarcină. Întotdeauna anunța exercițiul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în afară de somnul adînc, lipsit de vise. De fapt, somnul începea din momentul în care îmi strecuram mîna sub pătura înfășată cu grijă, simțeam cearșaful răcoros și trăgeam colțul cuverturii de pe pat. Ca și cum ai fi deschis o ușă. Îmi plăcea să împăturesc astfel încît deschizătura să fie cît mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un plic. Scrisoare cu destinație necunoscută, returnată expeditorului la aceeași adresă, în dimineața următoare. De îndată ce mă aflam sub pături și simțeam patul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de aproape douăzeci de foi. Scoțînd sertarul, îl propti pe verticală lîngă scaun și puse hîrtia pe el, apoi scoase un stilou din buzunarul hainei, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păcat că nimeni din comitet nu a avut experiențe nemijlocite privind activitatea solitară, periculoasă și dificilă a sublimării dragonilor. Toată afacerea a fost încă un exemplu a modului în care o regulă a consiliului subminează un proces al institutului. Lanark împături ziarul și-l puse în buzunar, apoi se uită lung în sus. Grupul încă se sprijinea de zidul balconului, iar gesticulația bărbatului din mijloc era familiară, batjocoritoare și expansivă. Rima acceptase o țigară de la Munro, care-i ținea acum bricheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădeau telefoane; multe dintre ele erau goale, iar restul spațiului era ocupat de grupuri care vorbeau. Gilchrist îl conduse pe Lanark la unul dintre ele și zise: — Dînsul este noul nostru funcționar de informații. — Slavă Domnului! spuse un bărbat care împăturea cu atenție un formular în formă de avion. Tocmai am stat cu șase animale, șase la rînd, și acum o să lipsesc multă, multă vreme. Aruncă avionul de hîrtie, care căzu ușor la pămînt la capătul oficiului. Se auziră aplauze răzlețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în ziua aceea am desfăcut pachetul cu lucrurile dăruite de domnul Sima. Zenobia a găsit în el rochia și o blăniță de iepure; rochia, putredă și îngălbenită de vreme, îi venea până peste călcâie, Zenobia a îmbrăcat-o după ce a împăturit frumos și a pus pe masă plasticul acum cafeniu, dar încă trainic; blănița a refuzat-o din pricina căldurii excesive a ultimelor zile și, cum în pachet nu se aflau pantofi, și-a păstrat încălțămintea de papură împletită de mine ca să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doar dacă ar fi câștigat premiul cel mare la loteria de Anul Nou. Fără să știe familia, jucase cu acest unic scop. Căută în buzunar după bilet și revăzu numerele: 12.21.42. Vârsta micului Iacob, a Iuliei, a Agatei. Împături cu grijă biletul, îl puse în buzunarul ascuns al portfeuille-ului, portefeuille-ul în buzunarul ascuns al hainei, își luă geanta-trusă din piele maron, mare și grea, cu instrumentele organizate în compartimente, și urcă treptele pasajului, spre stația de birje din fața Teatrului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
foaia și săltă baticul aruncând o privire scurtă în bilet. " E destul de clar, draga mea. Vor bănui că l-ai scris cu mâna stângă. Doar nici unul nu-i grafolog și oricum n-au timp să-și bată capul cu fleacuri." Împături biletul și-l puse pe masă astupîndu-l cu palma. Căruntul lăsă arma pe genunchi și încercă să-și aprindă țigara cu o singură mână. Se uită la bătrânii învăluiți parcă în ceață. " Sînt îngrozitor de obosit... Nu trebuia să intru în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]