983 matches
-
-și facă griji cum îi vor da lui Ionică vestea neagră despre moartea părintelui său. Se stinsese în spital, la o zi după tatăl lui, chiar de Crăciun, când împlinise zece ani, fiind prea slăbit să suporte tratamentul. Ilona stătea împietrită la masă, înconjurată de cei șase copii rămași. Era tot ce mai avea și numai datorită lor nu înnebunise de durere. Credea că i se terminaseră necazurile, dar se înșelase. Peste câteva zile, avea să-i trimită pe băieți la
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
statură impozantă, pentru unii era Grig, pentru noi întruchiparea bunătății, a cărui voce, când ne recita din Eminescu, ne dădea fiori. El era poarta sufletului prietenului său, Alex. Vlahi, marele poet al prozei, cu ochii mari cât castanele care-i împietrea cu privirea sa pe sfertodocți. Venise și Tudor Ispir, violonistul cu părul de abanos, care-și ascundea sub plete lungimea de statuie a gâtului de artist vibrant, dar și Lucian Brunei, jurnalistul cu fraze usturătoare, dar mereu nelalocul lor, fiind
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
mici și una măricică părând înțepenită de un ocean de gheață, prea comoda Charon, căci nu-ți mai schimbă locul de pe negrul cer. Pluto, grănicer al ghețurilor metanice de mărgărint, scânteie palidă în prag de infinit... Sacre planări te-au împietrit în adâncimi și-n rădăcini de albedou încețoșat. Aci apari, aci te pierzi în haos, făcând un rotocol excentric, de 248 de ani în jurul Soarelui pe care-abia de-l vezi în haos. PLANETA X Te căutăm cu mii de telescoape
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > SE BALANSĂ PANTERA Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Zimți de aur se-ntrevăd prin zăbrelele-nchisorii, Ochi de sticlă fac prăpăd, împietrindu-mă-n fiorii Prea udați de lacrimi false și de false simțăminte - Inimi seci, secate, stoarse din pantera de cuvinte. O coroană de hartie șade-n frunți de semidocți Și din sceptru, arămie, se ivește, că din nopți, O paradă
SE BALANSA PANTERA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373589_a_374918]
-
în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare, plânsă din cerul închis ca o pleoapă. Trec în galop caii sălbatici și eu rămân în urma lor împietrind, iar ei se intorc în alt timp ce nu cunoaște înfrângeri și când mi se arată în vis, știu c-am văzut niște îngeri. Referință Bibliografică: Anotimpul cailor sălbatici / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
suflet fierbinți și iritante. Slove care-ți surpă liniștea din sânge Stârnindu-ți brusc ființa-ndemnându-te a plânge. Fără să stai să judeci minciună-i, adevăr? Guști cu poftă mare din rumenitul măr. Ce mințile îți fură și inima-mpietresc Gând de răzbunare cu setea... se-mpletesc. Contorsionate-s buzele și gura Și-n splendoarea-i fastă triumfătoare-i URA. URA - ce zguduie lumea-n lung și-n lat... După ea rămâne un simplu: Ce păcat! ------------------------------------- Mariana STOICA 31 decembrie
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un joc de-amar și dulce Vin tăcerile-nserării, spre-alte inimi de s-ar duce! Alb și negru-mi este straiul, (l-am primit în dric aseară) Să-l îmbrac, n-aș vrea, dar iarna bate pe la uși
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
Poate în curând va fi prea târziu... Poate în curând nu va mai fi timp. Priviri sfioase, Vorbe frumoase, Scrisori și regasire, Înțelegere, împlinire În trup și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
Ia te uită ce mi-au adus cele patru vânturi! Ce mai fiertură am să scot din tine, frumușelule! - Îndrăznește numai, că te voi scurta de cap cât ai clipi! - Zău așa? Râse Baba-Cloanța și aruncă o vrajă asupra prințului împietrindu-l pe loc. Vei vedea și vei auzi toate pregătirile mele dar nu te vei putea mișca defel. Ești numai bun pentru ceaunul pe care nu l-am mai scos de trei sute de ani! Doar că am nevoie de ajutor
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
va fi cu adevărat iubită și servită de cei care-și fac de lucru în politică și în cultură, lăsând totul la voia întâmplării sau pe mâna unor profitori, nu văd cum ar putea fi depășită această situație care ne împietrește în epoci revolute, sau ne face să părem, din punct de vedere cultural, o invenție de ultim moment, cu trecutul amputat. ELISABETA ISANOS Referință Bibliografică: AR FI PUTUT LUA MIHAI EMINESCU PREMIUL NOBEL? / Elisabeta Isanos : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AR FI PUTUT LUA MIHAI EMINESCU PREMIUL NOBEL? de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375488_a_376817]
-
povestești Despre uitare și ținuturi reci , Dar să nu-mi spui că mă iubești , Mai bine te ridici și pleci .... Hai dute ! Noi pe același drum Împreună nu vom fi nicicând , Eu voi rămâne -n urma acum Și-am să împietresc așa visând .... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Drumuri paralele / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DRUMURI PARALELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375559_a_376888]
-
pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia se ridică aruncând-o din mână și privi cu speranță, spre curtea vecină, de unde, de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu găinile ce i se strecurau pe sub portiță, ca să ciugulească din frunzele
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
din discuția pe care am purtat-o. Doar în ochi și în inimă! Maestra Felicia Filip este o personalitate înconjurată de o aură vastă. E regină are puterea dominației unei statui antice privite prin cristalul unei vitrine. Chiar dacă nu e împietrită ci-i învăluită în lumină și frumusețe vie, are măreția statuii. Și chiar dacă nu se înfățișează ca un corp de tezaur închis în vitrină ci e extrem de generoasă, adversară reținerilor preînchipuite de cel ce voiește să converseze cu ea, veselă
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
care caravane au campat. Valuri fierbinți acoperă-n perdele Orice mișcare, izolată-n noaptea grea, Pierdut în vraja piramidelor rebele, Te-ntrebi unde e luna când nevoie ai de ea? Țipete stranii și răscoliri de lupte, Îngheață sufletul și-l împietresc, Din alte lumi par zgomotele rupte, Se-apropie și știi că nu te ocolesc. Cămila, scurt tresare lângă tine Și călăuza pare c-a pierit demult, Să urli-n întuneric și ție parcă-ți vine De n-ai simți acut
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
seara aceea, când stăteam pe o bancă în Parcul Copou și Ionuț a fost bătut de garda elevilor legionari, eram numai noi și era întuneric. Desfăcusem nasturii la bluză și el, pe pielea goală, se juca mângâind sfârcul țâțelor mele împietrite de emoție și plăcere. La liceu, la orele de anatomie, mi-a plăcut să știu totul despre organele genitale și despre procreare, chiar dacă planșele de anatomie expuse le priveam pe furiș, să nu mă vadă colegii. Acum, dacă trebuie s-
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
altfel, tradiționale), unul dintre prilejurile constituirii grupului, și ale evoluției timide spre comunitate, este moartea. Doar că, aici, la barăci, moartea survine ca urmare a unei crime, iar grupul, debusolat, se risipește numaidecât, componenții reintrând în izolare și solitudine: “Milan împietrise, lângă ușă, fără să mai facă vreun pas. Mai mult cu gândul înspre afară...El clacase primul, chiar dacă la-nceput brava. Mai ales când Ivan se ridică, greoi, și copleși cu statura lui întreaga încăpere. Când a ajuns în fața Nadiei
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
Făptura Laurei face din Petrarca un om al Renașterii. Lăură este o femeie vie sub zodia Venerei, putin poleita și aureolata în maniera medievală. Anatomia ei este normală, fără diformitățile primitivilor. Canonul uman al lui este statuia antică. Închipuindu-se împietrit de apropierea Laurei, el se vede statuie „ o di diamante, o d’ un bel marmo bianco” și pe Lăură însăși o vede, nuda, la marginea râului sprijinindu-se statuar de un trunchi: „Creangă gingașa din care/( Cu suspin mi-aduc
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
de la poalele munților Făgăraș, locuită de oameni gospodari, ardeleni profund însuflețiți de spiritul păstrării tradițiilor strămoșești. Cârța numește o fărâmă de Ardeal unde natura și oamenii urcă în mit și istorie culturala românească. Ce întâmplări și ce oameni de seamă împietresc în monografia locului renumele Cârței? La Cârța își are rădăcinile „pasărea măiastră” a cântecelor populare românești, Maria Tănase, prin Ana Munteanu, mama acesteia, care era, din țara Făgărșului. Acesta e cel mai semnificativ indiciu. Dar de ce te numești Câțișorean? Acesta
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
cu lumea celestă și, deopotrivă, cu cea telurică. Rar întâlnești atâta bucurie netrucată într-o temă guvernată de sentimentul recuperării imaginii care zidește; care definește și își cere dreptul la o existență eternă. Arhitecturile pictoriței nu sunt, nici pe departe, împietrite în ființa lor risipită pe traiectoria timpului, ci sunt interpretări, în bidimensional - coerente, sintetice, urmând marea lecție a compoziției plastice - a unor forme tridimensionale, recuperate cu o minuție de strălucit artizan al altor vremuri.” Veronica Marinescu ,,Titlurile ciclurilor de lucrări
ANGELA TOMASELLI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345944_a_347273]
-
ca Faraonul să-nțeleagă că-i un nevrednic muritor și că Tu, Domnul, ești Unicul de viață și de moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau din cer neîncetat - de-a valma peste om și vite - urgii, pornite sau oprite la semnu-n
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
am venit! CONTELE DRACULA: (zâmbind) Sper să fie așa precum grăiești! Contele se apropie și-l privește în ochi. Căpitanul Arnăutu îi înfruntă privirea cu stoicism. CONTELE DRACULA:Ți-am ghicit gândurile, căpitane! Ai venit să mă distrugi!... (către oștenii împietriți de spaimă) Eu nu v-am făcut nici un rău! Nu sug sângele poporului meu, ci din contră îl ocrotesc de vrăjmași! Căpitanul Arnăutu îi face un semn discret lui Sasu CĂPITANUL ARNĂUTU:(răcnește) Tu ești cel care pe mulți i-
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
să trec, Pan' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Ca chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ură cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uită durerea-mi și voi putea să mor. Străin și far' de lege de voi muri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
să trec, Pan' ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Ca chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ură cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uită durerea-mi și voi putea să mor. Străin și far' de lege de voi muri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
sine”.”Cărțile mele mă reprezintă sufletește, unele sunt punte între istorie și rugăciune, candele ce ard în orice clipă, altele sunt didactice, de o exactitate riguroasă, matematică”,”Fără cultură nu am exista,Avem nevoie de cultură și ca atare vom împietri în marmoră cultura”. Citez din Ph. de Coubertin:” Pentru ca 100 de oameni să adopte cultura, e necesar ca 50să facă cultură. Pentru ca 50 să facă cultură e necesar ca 20 să se specializeze,Pentruca 20 să se specializeze e necesar
CAIETE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346828_a_348157]