962 matches
-
adormite este creionata pe fundalul unui peisaj natural, uneori nocturn, mereu armonios. Așa cum silueta feminină din Seara zilei de sărbătoare, cufundata deopotrivă în somn și în tabloul cu luna prilejuia perspectiva contemplativa, iubita eului din poezia ermetica, pradă somnului, uneori împietrita, ca o statuie de marmură din antichitate, transmite tihna, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità. Întâi Leopardi, apoi Quasimodo opun seninătății clasice a aparițiilor feminine tulburarea eului exclus din armonia ce o caracterizează pe iubita și pe natură deopotrivă și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
die Bilder meiner Großstadtkindheit vielleicht befähigt, in ihrem Innern spätere geschichtliche Erfahrung zu prä formieren.“ Experiența marelui oraș, identică în acest loc experienței modernității ca atare, capătă, în timp, o dublă fizionomie: pe de o parte, cea a formelor încâlcite, împietrite, iluminate ale poveștii lumii urbane și, pe de alta, cea a povesti torului ei: flaneurul. Despre aceste două fizionomii ar trebui să vorbească, în cele din urmă, cartea de față. O serie de precauții se impun. În primul rând, trebuie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un conținut aflat în diferență cu sine însuși, ca actualizare salvatoare a unui adevăr care se impune cu necesitate lecturii. Din acest motiv, dialectica imaginii nu este discursivă, desfășurată, progresivă, ci „împietrită“ în momentul percepției: „Bild ist dasjenige, worin das Gewesene mit dem Jetzt blit zhaft zu einer Konstellation zusammentritt. Mit andern Worten: Bild ist die Dialektik im Stillstand.“ Într-o scrisoare din 1935 a lui Adorno către Benjamin (cita tă fragmentar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
experienței între formele de locuire ale marelui oraș face ca aceasta să fie reactualizată cu forță prin personaje (detectivul, flaneurul) care ies din logica sa pur tehnică. Marginalul este, în aceste locuri ale modernității extreme, sursa privirii care dislocă formulele împietrite ale străzii, ale mărfurilor sau ale mulțimii și le sesizează pe toate acestea în mod alegoric. Exercițiul unei astfel de priviri este mesianic prin excelență: memoria colectivă, involuntară este adusă în joc ca fundal al rescrierii fantastice a spațiului urban
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o doctrină profund religioasă și umilă atunci când demonstra omului o indefinită ascensiune de a ameliora, dar toate erau trape care vi se puneau pentru a proba credința voastră. Și așa cum lui Faraon i s-a împietrit inima și având inima împietrită nu a răspuns când a fost chemat, pentru care a fost pedepsit, așa veți fi pedepsiți acum pentru că ați crezut în rațiunea voastră și nu în vechile și venerabilele cuvinte". Și va suna fatidica trompetă. Astfel este, fără vreo îndoială
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
fi din Poe, preluat direct sau prin intermediul lui Adrian Maniu, din Macedonski, din D. Iacobescu, din Bacovia (un text ca Maidanele galbene), chiar din Blaga (în viziunea apocaliptică a unui univers aflat în destrămare, cu îngeri cenușii, finalul din Pădurea împietrită, din Urechea lui Ulisse sau din Tânguire de noapte). Din existența sa fulgurantă, câteva date nu trebuie omise, astfel în 1945 participă (alături de Vladimir Streinu, Pavel Chihaia, Iordan Chimet și alții) la fondarea Asociației "Mihai Eminescu", pentru ajutorarea intelectualilor persecutați
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să râdice și supt singurătate acoperemântul necunoștinții să să arunce, de multe ori și mai în toate dzilele, la culcatul și la sculatul lui, eu trebe în câmp îmi scorneam, iară Biruinței lingă dânsul să să afle îi porunceam. Ce împietrită inima lui nicicum spre stârpirea pântecelui ei a să milostivi nu s-au muiat, ce în zavistiia neamu lui și semințiii mele neclătit au statut"50. Hameleonul încearcă, de fapt, să i-o ofere pe soția sa Inorogului. Atingerea pântecelui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de odinioară s-au blazat ori au îmbătrânit, plictisindu-se și ei să tot explice cum s-au petrecut lucrurile atunci. Au rămas să verbalizeze demagogii, profitorii și speculativii. Și, poate, cu jumătate de gură, pentru că au devenit mortificați și împietriți, rudele celor care au pierit atunci și a căror rană nu are cum să se închidă vreodată. Amoralul Sergiu Nicolaescu nu a transpus nici el evenimentele de atunci în ceva credibil: filmul său, 15, este o cacealma și aduce pe
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
explicite, care e un fel de a doua natură și duce la o alienare specifică. Consemnarea unor aspecte exterioare devine un simplu cadru fizic pentru localizarea unui suflet iremediabil bolnav, revelând prin contrast suferința personală, care îl opune existenței generale. Împietrit, „tot mai pierdut în durere”, el simte că totul îi este străin, că se face „tot mai frig și mai pustiu”, ceea ce îl conduce la o desfășurare textuală monotonă, jalonată de titluri elocvente: Destrămare, Pustiu, Suflet tulbure, Litanie, Părăsire, Amurg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
51 poartă fiecare cu Tatăl său, Cel din ceruri. 54. Credința, dragostea și jertfa unei mame O mamă credincioasă avea un băiat care, cu toate sfaturile și îndemnurile ei, părăsi calea credinței și se depărta de Dumnezeu, rămânând cu sufletul împietrit. Într-o zi mama scrise o scrisoare și o în credință băiatului, rugându-l s-o ducă la preotul lor. Pe drum, băiatul, biruit de gândul de a afla ce scrie mama lui preotului, o desfacu și citi următoarele: „Părinte
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și eu cu ei, de durere și de bucurie. De durere, pentru înșelăciunea în care un părinte își ucidea darul vieții dat lui de Dumnezeu; de bucurie că Dumnezeu operase asupra sufletului lui actul părerii de rău, zdrobindu-i inima împietrită, cu harul milostivirii Sale. Îmbrățișându-i și sărutându-i pe amândoi, le-am spus: Când ne întoarcem în Galda, mergem la Părintele Oțoiu Victor și, spovedindu-ne, îl vom ruga să te dezlege de păcat și să te primească în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și ai securității beneficiau de un decret special, 59, care asigura avantaje substanțiale lor și familiilor: haine gratuite, magazine alimentare rezervate, concedii în stațiuni după preferință, salarii, prime, gradații mult deasupra celorlalți salariați. Însă nu toți erau orbi, surzi și împietriți. Într-o zi a fost adus în celulă (eram cu aviatorul Dinescu, cu inginerul Mihăilescu de la Brăila, cu Mare Gheorghe) un deținut a cărui figură, deși tumefiată, ne era cunoscută. Cu greu am reușit să înțelegem, printre îngăimările lui, ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
șeful transmisiunilor, însoțiți de doi soldați înarmați, la poștă și când am intrat, doar noi doi că pe soldați i-am lăsat afară ca să nu speriem lumea, iar cei 5-6 oameni care se aflau înăuntru s-au uitat la noi împietriți. Parcă eram într-un film de groază: noi, trop-trop- trop pe mozaicul acela de la intrare până la ghișeu, cu telegramele în mână. I le-am dat doamnei de la ghișeu și i-am cerut să-și cheme colegele să o ajute pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
am putut clinti din loc. Aș fi vrut s-o iau la goană, mă temeam îngrozitor ca nu cumva jivina să reapară mai aproape de uscat, ca nu cumva să se înalțe chiar la picioarele mele. Dar mădularele mi-erau ca împietrite, iar inima îmi bătea cu atâta violență, încât orice efort în plus m-ar fi putut doborî. Marea își reluase calmul și nimic nu l-a mai tulburat. În cele din urmă, m-am ridicat și am pornit-o încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sugera. În clipa aceea, am văzut ochii lui James dilatându-se, privind dincolo de mine, și mi-am dat brusc seama că Hartley se ivise pe scări. Tăcerea noastră subită îi făcu și pe ceilalți trei să apară. Am rămas cu toții împietriți, uitându-ne în sus, la Hartley. Purta tot halatul meu de mătase neagră cu brandenburguri roșii. Îi ajungea până la călcâie și, cu gulerul ridicat, pentru a-i ascunde părul, avea ceva din efectul unei rochii de seară. Ochii ei, mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să vii să iei ceaiul cu noi. Te așteptăm vineri după-masă la ora patru, doar dacă între timp nu ne-ai dat vreun răspuns negativ. Sper că vei putea veni. A ta sinceră, Mary Fitch.“ Scrisoarea aceasta m-a lăsat împietrit pentru că nu puteam gândi sau simți cum să reacționez. Era un semn bun sau rău? Eram chemat la o întâlnire, dar cu „noi“. Dacă Hartley ar fi dorit să nu fac nici o mișcare, cel mai înțelept lucru ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu frunțile încruntate... stăteau muți. În privirea lui, pâlpâi atâta îngrijorare și umilință, că ei își lăsară ochii în pământ. În lanțuri, cu chipul stâlcit în bătaie, cu privirea fixă, îi lăsă pe săteni fără glas. Pe chipul lui uscat, împietrit, era întipărită răbdarea sfântă a românului de la munte, tăria legendară a neamului acestuia, oțelit în dureri, care a văzut și îndurat atâtea și atâtea vicisitudini,.. că nimic nu-l mai poate îngrozi. Din mulțimea adunată pe la porți, de frica securității
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cari vor lua mâine frânele puterei. Ei ne-au ridicat inimile nouă românilor, ne-au dat curajul să luptăm pentru întărirea neamului pe aceste locuri și au zdrobit prin glasul lor, prin întreaga lor purtare, pe cei cu sentimentele românești împietrite, pe acei cu calcule bănești, pe acei care jertfesc cauza românească cauzei lor proprii"1848. Primele lucrări pentru amenajarea portului Constanța au fost realizate de către compania engleză condusă de către John Trevor Barcklay, după ce aceasta a obținut concesiunea pentru construcția și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
tren și i se făcea s-o ia pe Steluța pe salteaua lui, dar până să apuc să adorm din nou ea se Întorcea la mine. Cam așa decurgea conviețuirea noastră, care-mi descoperea treptat un Andrei Ilieș taciturn și Împietrit, aidoma celui pe care-l cunoscusem cândva prin halele tinereților mele, În timp ce eu și văr-miu aproape că ne Împăcasem cu viața noastră de-acum, cât de cât diferită de cea dintotdeauna. Scăpasem de tuburi de puț și de alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chiar dacă n-avem acuma pe moment, Hansi, o să ne iei pe datorie. O să-ți dăm câte zece mii de căciulă, o să ne Îndatorăm la tine până peste cap, da-ți vom plăti până la ultimu’ leuț... Hansi Îl măsura cu aceeași căutătură Împietrită și impenetrabilă cu care ne Întâmpinase În prezența vameșului. Propunerea părințelului nu-l interesa mai mult decât fuga Steluței. Erau lucruri care nu făceau parte din programul lui și din viața lui, deși amarnic mai gesticula Pepino cum că ce naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Cristos, într-o perioadă tristă pentru țara mea și pentru întreaga lume civilizată”. II. Misiunea „Nici un noroi nu poate acoperi strălucirea iubirii” Din 1939 Monseniorul a activat în România; mare maestru spiritual, el a aprins-reaprins credința în cele mai împietrite inimi. A fost mereu adeptul teologiei faptelor; a reușit să dea o lumină nouă catolicismului din România, să-l facă respectat și căutat de către intelectuali și studenți. La Biserica din str. Polonă a avut sediul ASTRU, care organiza conferințe duminicale
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
înțeles". Eroul însuși se vede aparținând acelei lumi mitice, una cu piatra ruinelor, contopit în marea "hieroglifă" a condiției umane care-și așteaptă, mereu, deslușitorul cititorul: "Astfel stau eu în lume... ca litera cea moartă, Ca o ruină tristă, fapt împietrit de soartă, Dar voi nu înțelegeți coprinsul meu adânc..." Criptica "hieroglifelor" pare a fi necesară, după raționamentul lui Arbore, pentru a îndepărta pe aceia în care mai sălășluiește "sâmburele răului", "decăderea virtuții". De altfel, în întreaga operă a poetului se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Desfă a tale-aripe-ntr-o unire, Cu roua-ți moaie inime pietroase. Supune ginte-n zilnică unire, Eclipsă pată pizma dureroasă, Domnească-n lume-obștească Învoire, Românei nații duhuri dă, zeloase. Sentimentul patriotic, vrea să spună Pauleti XE "Pauleti" , trebuie să Înmoaie inimile Împietrite, insensibile la cerințele interesului comun. De asemenea, invidia (se subînțelege: etnică!) trebuie să dispară. Spre deosebire de naționalism, care pune accentul pe diferențele dintre etnii, sentimentul invocat de Pauleti Îndeamnă națiile la unire, la trecerea pe un plan secund a diferențelor care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
generație. Nu va mai candida la alegerile viitoare ale partidului, ceea ce este, măcar ca poziție, ceva fără precedent În România acestor ani, În care fiecare Își urmărește propriile interese. Vladimir Tismăneanu: România acestor ani poate fi foarte bine numită „pădurea Împietrită”! Mircea Mihăieș: Se urmărește perpetuarea propriilor poziții. Vladimir Tismăneanu: E glaciațiunea democratică! Aș mai spune ceva despre felul cum l-am urmărit eu pe Băsescu și despre poziția PD-ului: În perioada Petre Roman, partidul era mereu un factor de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
înregistra doar culori, mult maro și alb. Alături, în rame gălbui, vechi, câteva reproduceri nereușite: Țipătul lui Munch, Casa nebunilor de Goya, Nebuna lui Géricault, costelivul Don Quijote al lui Daumier; sub ele, în rame înguste, negre, câteva acuarele stranii: ființe împietrite într-o dureroasă așteptare, copaci izolați, copleșiți de un cer vânăt, cercuri și labirinturi, stânci solitare izbucnind absurd din mijlocul unor câmpii galbene, animale bizare veghind liniștea unor mulțimi mute, profilate pe un cer sângeriu. Mai jos, prins în pioneze
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]