943 matches
-
pe cărare lăturalnică sau dacă se golește de urma norilor, nu ai fi abandonat cântarea frunzelor poleite de vise, ai fi intonat la nesfârșit murmurul apropierii. Daca ar fi fost suficient, nu ai fi dispărut după cortina tăcerii, în aureolări împietrite, blocând cu ezitarea căile de revărsare ale izvoarelor în pădurea de sensuri. Dacă ar fi fost suficient, nu ai fi suportat vremea depărtată de sursă, m-ai fi căutat disperat în cuprinsul tuturor lucrurilor, aș fi pulsat fără tăgadă în
LUPTA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374012_a_375341]
-
prea rece și udă Îmi spumegă liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața, Când roua îmi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, împietrit - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n prasiolith. „Pe ea o-ncălzești cu sărutul Luminii, ce-i cade pe ceafă, Pe ea o adapi din țesutul Dorinței din ochii-carafă.” „Trecuturi din mine te sapă -n lumina, ce naște
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin genele zăpezilor căzute, doar tăcerea îmi mai bate azi în geam, prin zâmbete rămase împietrite, te alint în amintiri să te mai am... Tu m-ai mințit cu gândul și privirea, vrând răzbunare, ai născut iubire, în ochii tăi trăia doar acuzarea și eu orbit de clipe de-mplinire. Când timpu-l măsuram cu fericirea, cu
PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375479_a_376808]
-
NU POT TRĂI FĂRĂ IUBIREA TA Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Revăd în tihnă începutul Nici tu nici eu n-am bănuit, Că ni se-mplinește visul Ce se ascunsese împietrit. Ai strâns iubito,ca și mine, Dorințe eșuate-n ani , N-a fost o zi,n-a fost un mâine Să nu ne temem de dușmani. Cu credință și speranță , Ai pășit discret prin timp, Nu e vreamea de căință
NU POT TRĂI FĂRĂ IUBIREA TA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375500_a_376829]
-
din ce în ce mai aproape. pustiul scorojit râde pițigăiat la noi. -mlaștini domestice sordide, dragă! moliile căzute-n letargie drăcească dau fermecător culoare colbului din oase. pădurea livrească miroase a levănțică. crenguțele de brad pascal mângâie blând căpșunile din castron. act rebel? călător împietrit? Dumnezeul nostru-i un îmblânzitor de cobre indecente. Referință Bibliografică: - după storuri cosmice trase ? / - eul / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu : Toate Drepturile
EUL de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372390_a_373719]
-
sfărsit să-mi vorbească ;deși mult prea greu , Prea frumos ,...sau să tacă Totuși poleind atătătea împăninteniri ,frumuseți Ce-mi însăngerează privirile ... Tăcute lacrimi mi se răstignesc între orbite Cănd nu mai mștiu ce face îngerul, Poate este pierdut ,poate împietrit , Printre constelații Cănd eu întunecatul ,întunecatul , Încă ,încă ,mă mai zbat În umbra fostei lui aripi ,fostului gănd , Răsucindu-mă ca-n mormănt Înca ,încă aici pe pămant ...! Referință Bibliografică: Poem cu îngerul de lăngă mine / Alexandru Maier : Confluențe Literare
POEM CU ÎNGERUL DE LĂNGĂ MINE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372473_a_373802]
-
În dreptul covrigăriei, Bunul Samaritean, având sacoșa plină, cu mâinile înmănușate în două pungi de plastic împarte cui vrea câte un inel cu sare sau mac... Iar miluiții sunt de-a valma și surtucari, și necăjiți... Și, minune! Figura-i veșnic împietrită, este iluminată de rostul său în momentul ăsta! Starea extactică a Omului mă contaminează rapid. Reverberez la gestul său, în total acord admirativ, mai ales că amimicul știut de mereu, arată pe chip, de Florii, fericirea miluirii de care, la
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
NU PIERE! Au călcat-o în picioare, aurul i-au smuls din pântec, Românul a renăscut, s-a ridicat și-a plâns în cântec. I-au ucis pruncii în leagăn și i-au mai tăiat o mână, Ea rămas-a împietrita, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ! Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți; Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoala și acum pândesc la poarta: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată
AU VENIT ÎN ȚARA ASTA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372954_a_374283]
-
scopul de a-i testa rezistența. Dintre toți cei prezenți, doar scriitorul cunoștea misterul acestei apariții. - Vă așteptam, dragele mele! Eram convins că veți veni ultimele. Era firesc, nu-i așa? Scena era goală, actorii vin la urmă. Emilia rămase împietrită. Cine știe câte viscole s-au pornit în acel moment prin mintea și sufletul ei! Se ridică de pe scaun și făcu câțiva pași în întâmpinarea lor. Îți frecă palmele și fruntea. Apoi își mușcă buzele și izbucni în lacrimi. N-a fost
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
bagajele și-l conduse iar la gară. Ioan simțise o bucurie imensă când trenul se puse în mișcare, dar și o strângere de inimă când îl zărise în spatele mamei care-i făcea semne cu mâna, pe tata cu un chip împietrit, de pe care nu se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Cunoștea bine drumul până-n Copou, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
candela neaprinsa și uriașă. Un ocean de lumină stă aprins în lumânarea mică a unui copil din biserică unei sfinte mănăstiri. De sus, ea nu exsistă. O grotă-n dealul acesteia, ascute genunchii unui om. Chipul ascuns în sacul glugii, împietrit, murmura întoarceri. Într-un palat de marmură și altul într-o vilă muzeu, foști diriguitori și mari vătafi, cu părul prea alb de lumină zilelor, multora furate, vor ajunge să numere clipe de eternitate cerând indurare. În marmură și-n
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
apoi vor îmbrățișa/ pământul/ mirul buzelor/ iubind/ doar o noapte/ darurile se-nfioară/ primăvara/ înviind...!”. Acasă, „în noaptea când înfloream,/ mă aștepta floarea să treacă/ prin urechea bolnavă/ să o pleznească cu piciorul/ să respire cuvântul/ rătăcit în cerul gurii/ și împietrit/ în noaptea când înfloream/ m-am rătăcit în tine/ primăvară/ și am învățat numele tău/ iubire...”. Acasă, „neobservată,/ iubirea mă arde/ rămâne tăcută pe val/ o lume de vise ascunde/ și-un zbucium răscolind ireal/ e oarbă cărarea spre tine
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
o stabilire a unei tabele de valori pozitive și negative, însoțită de o tonalitate justițiară (spuneam) apodictică, neconcesivă. E respinsă, astfel, invazia în ființa umană a cruzimii, lașității, trădării, bolii de lux și fală, minciunii, lingușirii, bârfei și zeflemelii, ”erorii împietrite”. E elocventă, în acest cadru de ”riposte” (cuvântul e al poetei însăși) o viziune originală a ”vânătorii” ce pândește nimicirea cinstei, curățeniei și luminii sufletești: ” E timpul vânătorii... de după tulpini Zece arme ochesc o singură idee. De frică glumele se
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
deschidă fereastră în peretele de granit, iar acum, când nimic nu e sub niciun control, să zidească perete. Unul dintre actorii cu vocația ziditorului atât sub soarele și norul vremii trecute, cât și ai acesteia, este Anca Sigartău! Deceniile trecute, împietrite, i-au densificat și fixat harul și tenacitatea, valul de după 1989 i-a înaripat vrerea, determinarea de a sluji Thaliei, pe fundația propriei experiențe de o viață de om și artist. De aceea s-a avântat într-o candidatură cinstită
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
roade vrednice de pocăință”, așa cum cerea și Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
vecernii. Eu voi cinsti ochii / Ca pe sfinte mirodenii,/ Cuvântul lui Vlădica / Al sfintei Evanghelii .” ( Psalm V) Întâlnim și nefericite locuri comune, expresii care ar fi fost mai bine să lipsească, precum „ Eu plâng cum plânge ploaia / Ți-i inima împietrită” sau „ Copacii-s triști și goi;” acestea însa sunt rare și nu afectează în ansamblu, mesajul său atât de generos dăriut din inimă cu afecțiune cat și calitatea volumului. În partea adoua a cărții, Constanța Abălașei-Donosă încearcă și reușește să
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
care cu veșnicie se adapă Fluturii striviți de lumina din lampă ZAPĂ DA ZILEI M-a troienit zăpada M-au nins atîția ani Pe mine cine mai poate Să mă dezăpezească ? M-au copleșit pădurile Stejarii cei falnici A u împietrit în sufletul meu M ă mai bucură doar păpădia Cea binecuv întată cu delicatețe De Zeu! Oceanele și mările m-au atras Î n adîncurile lor prăpăstioase M-au părăsit și cîmpiile Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu
DEFINITII POEME de CRISTINA LILA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346852_a_348181]
-
mâine la biserică?” Se mira în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
am mângâiat-o, trupul era cald, inima bătându-i puternic, mai să-i spargă pieptul de marmură. Am crezut că visez, dar totul era real. Femeia-statuie mi-a vorbit împărtășindu-mi taina ei. Mi-a spus că este Sonia cea împietrită de dor, iar povestea ei seamănă cu cea a Lui Pygmalion și a iubitei lui, Galateea. Pygmalion i-a dat viață femeii pe care o sculptase, însuflețind-o cu iubirea lui, pe când ea, Sonia, a împietrit din neiubire. Înduioșată, am
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
văzut petrol de decenii, pădurile sunt aproape dispărute, oceanele ne inundă orașele! Etrius, pământul... moare! -Și ce vrei să spui cu asta? -Dacă folosim această forță putem face pământul să renască. Totul să fie cum a fost înainte. Pe fața împietrită a lui Etrius nu se putea citi nici o expresie. El rămase la fel cum a intrat: nepăsător. Dar totuși spuse: -Accept. Voi intra în castel și voi lua de acolo orice pare interesant. -Știam eu că nu ne vei lăsa
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
roade vrednice de pocăință”, așa cum cerea și Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32 de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345111_a_346440]
-
sete, poți să bei Ca dintr-o apă vie, curgătoare, Să te cufunzi în veșnicia ei Întotdeauna până la izvoare... E-atâta primăvară-n ochii tăi! A fost destulă iarnă răzvrătită, De parcă ard peste comori văpăi În Munții mei de lacrimă împietrită. Și-așa mi-e dor acolo să mă duc Până e ziuă încă în afară, Îți aud gândul, clar ca un izbuc, Îl scriu acum încet, să nu te doară... POEM NETERMINAT Pentru glorie și pentru spații și ei, scriitorii
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
Nu te văd altfel decât în culorile albe ale dimineții în tempera zorilor ești pe aici pe undeva pe această pânză imensă a zilei printre nuanțele de galben apos amestecat cu roșu într-o acuarelă umedă sub care am scris împietrit natură moartă cu inimă înjunghiată și pian Referință Bibliografică: Schiță pe-un fir de iarbă / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SCHIȚĂ PE-UN FIR DE IARBĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376972_a_378301]
-
patronilor spirituali ai școlii lor. Conform cultului creștin-ortodox prin cuvântul ,,arhanghel” înțelegem ,,mai mare peste îngeri” sau ,,cel dintâi dintre îngeri”. Printre multele biruințe ale Arhanghelului Mihail, trebuie să amintim că el a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oștilor lui ... Citește mai mult Ziua când școala înflorește de zâmbet, emoție, cântec și bucurieîn calendarul sufletesc al fiecăruia dintre noi, se înscriu aproape în fiecare zi evenimente semnificative.Astfel, ziua de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
patronilor spirituali ai școlii lor.Conform cultului creștin-ortodox prin cuvântul ,,arhanghel” înțelegem ,,mai mare peste îngeri” sau ,,cel dintâi dintre îngeri”. Printre multele biruințe ale Arhanghelului Mihail, trebuie să amintim că el a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oștilor lui ... XXV. ȘCOALA PRIMARĂ ȚEPEȘ VODĂ, ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015. În fiecare an, pe 26 octombrie, de ziua Sf.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]