463 matches
-
sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar sub forma unei neliniști fără nume, apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat în inimă, o uimitoare și neverosimilă poveste de dragoste. Era de necrezut! Mă îndrăgostisem de personajul meu, iar el îmi împărtășea sentimentele. Vorbeam noaptea ore întregi, întrerupți doar de geana trandafirie a dimineții, iar eu adormeam cu aripile lui neglijent
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o incertă realitate. Rechinii cu ochii albaștri Prietena mea a intrat singură în apa clară și transparentă. De sus, de pe malul înalt, unde se reazemă acum ochiul meu, puteai vedea cu o claritate uluitoare crabii colorați și stelele de mare împlântate în nisipul de pe fundul mării. Ea a început să înoate, calm, încet, înspre adâncuri. Cu capul mereu la suprafața apei înainta lent ca o țestoasă, cu trupul ei cambrat de fată tânără. Și pe măsură ce înainta, în spatele ei se adunau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ar fi fost ușor de atacat. Între marginea coifului și cămașa de zale era o crăpătură de un deget. Iar deschiderea frontală a vizierei, deși mai greu de atins, oferea un spațiu prin care se putea administra o lovitură mortală, Împlântându-i lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nimerise ținta imediat sub ureche, dar arma fusese respinsă de ceva. Probabil că Veniero purta un guler din oțel care oprise lovitura mortală. Dintr-o săritură, poetul ridică din nou mâna, de astă dată țintindu-l mai jos, În dreptul inimii. Împlântă pumnalul din răsputeri. Dar celălalt izbutise, smucindu-se amarnic, să se elibereze din strânsoare, și din nou lama rată, deviind dinspre inima spre care se Îndrepta și afundându-se În mușchiul umărului. Simți cum forța adversarului său cedă pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat În direcția corabiei. Animalul răspunse cu un nechezat la izbirea vârfurilor Împlântate În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu mint ochii Nu deschide ochii timpul în zadar Iar ora lui de noapte nu ne minte Că moare visul pe pragul de hotar în așteptarea mută și cuminte Și azi când clipa trece șovăielnic Iar tăcerea în suflet se împlântă Apune-încet pe lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri Când e durerea un soare scăpătat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un zvon cântat în alte vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea și-atâtea îndoieli M-ajunge-un gând ce-n suflet se împlântă Și-mi dă fiori de-n veci își sapă locul Ascult tăcerea nopților înfrântă în ora când mocnește-n suflet focul Dacă Dacă totul ar fi ca și-altă dată Mi-aș face sufletul ca o fereastră Să intre-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se certau des. Din orice. Mai ales după ce Grațian a ratat admiterea la IATC. Ea Îi reproșa că se risipește, că se mulțumește să fie o vedetă de provincie, o speranță eternă a artei, chiar dacă la 16 ani Împliniți a Împlântat un mic monument În Piața Carolina. I se publicau poezii În Luceafărul, În Tribuna, În Convorbiri literare și chiar În ziarul local. O dată În România literară. El asculta calm critica constructivă a Violetei pentru că avea un motiv bine Întemeiat: vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îi slăbi. Mă mai mușcă o dată de bărbie, apoi eu i-am lăsat brusc mâinile libere. Scalpelele se înfipseră în raftul din spatele meu. Am pipăit podeaua în căutarea unei arme și am dat de o bucată mare de sticlă. Am împlântat-o în fața lui Georgie exact când el și-a smuls scalpetele din raft. A urlat și am simțit oțelul înfigându-mi-se în umăr. Rafturile se prăbușiră. Georgie căzu peste mine, cu sângele șiroindu-i dintr-o orbită goală. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prefăcu neputincios căzând cu fața la pământ și cu mâinile sub el. Doi îl legau pe Auta, alți doi se căzneau să-i tragă celuilalt mâinile de sub trup. Și când se așteptau mai puțin, Mai-Baka se întoarse fulgerător în genunchi și își împlîntă cuțitul în pântecele unuia din ei. Vânătorul de robi căzu cu sângele gâlgâind din mațe. O clipă ceilalți trei rămaseră descumpăniți, dar atât îi fu deajuns lui Mai-Baka să se repeadă la Auta și să-i taie frânghia de la mâini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu s-a luptat, c-o mai detestabilă furie telurică, pentru gloria de a nu fi picurată, peste el, nici o moleculă de izopropan... Un barbar. Un amplasament geologic neinstruit și păgân. ...Era în urmă c-o lună și zece zile... Împlântasem totuși în solul ostil fundațiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii de utilaje, racordasem stațiile de separare, reglaj și supraveghere. Înaintam, în acea după-amiază, pe-o pasarelă, ca pe-o punte de transatlantic, cu prova adânc înfiptă într-o vegetație luxuriantă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nepoțeilor săi. 227 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI șanse să crească ciuperci. Prin Europa ploua foarte mult și existau dureros de multe asemenea zone. Sfântul Părinte, calculând pesemne în gând chintalele recoltei de ciuperci, nu-l iertă și îi împlîntă un penultim steguleț într-o viroagă a urechii: - Și cam cât credeți voi, în România, că o să scoateți producție, la hectar, anul ăsta? - O sută de mii de tone, răspunse Pinky, fără să clipească. - Puțin... Mult prea puțin... Habar n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu cânt încet-încet; 10Plec capul la pământ încet-încet Și glasul meu răsună tânguios Ca tristul glas de vânt încet-încet. Și orice vis, orice dorinț-a mea Eu singur le-am înfrînt încet-încet. 15Săgeata doar a crudului amor În suflet mi-o împlînt încet-încet Și simt veninul pătrunzând adânc... Cu sîngele-l frământ încet-încet Și nu-mi rămâne de cât să pornesc Spre al meu trist mormânt încet-încet. {EminescuOpIV 254} AH, CERUT-AM DE LA ZODII Ah, cerut-am de la zodii, De l-al sorții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tineri petreceau o viață de trândăvie și de disoluțiune”, chiar nume ilustre. Numai că, mobilizați de duhul Întemeierii unei țări moderne, „s-au pus serios pe studii și au adus mai În urmă țării servicii Însemnate”. „Multe idei moderne am Împlântat În spirite; multă rugină am curățat de pe mulți.” Ion Ghica trăiește anii ’30 ai veacului al XIX-lea la Paris, alături de Iancu Filipescu, Niculae Cantacuzino, Alecsandri, Alecu Cuza. Moldoveni și munteni, ei se descoperă frați: „Ce revelațiune! Eram toți români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era prima oară, în cei aproape douăzeci și cinci de ani pe care îi petrecuse aici, când Akiva Shapira își blestema educația americană. Se uita la manevrele făcute de tineri în vie, atacând câte trei, cu cuțitele la înaintare, gata să le împlânte în carnea moale a celor trei manechine umplute cu paie și regreta faptul că nu va fi niciodată ca ei. Era prea târziu acum, bineînțeles. La cincizeci și doi de ani și cântărind peste o sută de kilograme, Akiva Shapira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
considerând că este un păcat să rănești, să tai, să sfârteci ori să zgârii trupul "mamei noastre a tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă pot eu duce să iau un cuțit și să-l împlînt în sânul mamei mele? Dacă fac asta, atunci când voi fi mort, n-are să mă mai primească în pântecele ei. Îmi cereți să sap și să scot pietrele? Credeți că am să-i sfârtec carnea până la os? Dacă fac asta, n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
științific", de "educația voinței în iubirea de Dumnezeu și aproapele". Și, ceea ce e mai important, vorbește de "opera educativă care trebuie începută în casa părintească". Casa părintească din Santa Comba. "Familia e aceea care e în mod firesc indicată să împlînte în sufletul copilului germenul tuturor virtuților... De aceea, trebuie ca școala să se apropie cât poate mai mult de organizația familiară, substituindu-i-se în sentimentele de respect, încredere, dragoste și fraternitate, și chiar în viața practică, în viața de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de trei ori cu alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mică rotiță a marelui angrenaj care era iubirea, parcă se gripase brusc. Sau parcă trecuseră zeci de ani de la ultima noastră întâlnire, și îmbătrâniserăm amândoi de-a binelea. N-aveam de gând să vorbesc prea mult. Pierdut, privirile mi le împlântasem timp îndelungat, undeva, în dușumea. Transpiram încet. De emoție, cred, transpiram. Ea încerca să reia firul, dar o râcâia cu siguranță, ultima scenă, cea din fosa casei de Cultură. Mi se părea că venise aici, în modesta casă unde locuiam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva mai târziu, găsi brațele de fier ale scării de incendiu. Ascensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiul ilustrului bătrîn... — Nu, n-am auzit niciodată de el... Cel puțin așa cred. Țipătul unei cucuvele pluti pe deasupra cîmpurilor negre. Farurile camuflate ale mașinii lăsau În beznă imensul teritoriu al nopții, luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute, o femeie năștea, șobolanii ronțăiau printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi; totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de reproducere pentru viruși. Reptilele alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și o cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea dansatorilor, Îl zări mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]