729 matches
-
timpurile alea bune, la noi..., la stadion...., unii urcau..., alții coborau..., destui..., fiecare cu treaba lui..., și voiam și eu..., să urc..., să mă lămuresc ce este deasupra..., și de unde vin ăia toți...? și unde se duc...? și mi se împleticeau..., și mi se împiedicau..., și mi se tăiau picioarele... Apoi, se frânge ca secerat, de la mijloc și începe să vomite galben-intens, cu jet, peste bocanci! Acum, credeți? întreabă Bursucul. Credo quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de vijelios cravașa cu mâner de argint, încît calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți, și vă puteți convinge că nu merită altceva decât gloanțe și baionete! ― Nu, nu! bâigui Baloleanu. Trebuie mai întîi să... 1 se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totală în exterior, dar când vor ajunge la ascensor îi voi vedea. ― De acord. Ea judeca repede, cu furie. Unele din gândurile ei l-ar fi surprins pe ofițerul științific, așa cum o surprindeau și pe ea. ― Ce direcție? Dallas se împleticea, încercând să distingă prin praf contururile navei. Cu capul, Lambert arătă spre stânga: ― Pe acolo, cred. Spre trenul de aterizare. Ascensorul trebuie să fie imediat după. Își reluă marșul, regăsind pe ultimii metri un plus de energie. Erau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
drumuri! ― Bine-nțeles. Își ridică iarăși povara. În intercomul lăsat deschis se auzi o voce. ― Fir-ar să fie. Jones! Vino, motănel, vino... vino la mama, pisoi. Tonul se voia liniștitor și alintător, dar Lambert sesiza perfect exasperarea lui Ripley. Împleticindu-se din cauza istovirii, Parker ajunse în fața cutiei de provizii 2. Lambert îi puse în brațe cutiile cu cu hrană pe care le scosese din frigider. Pe cât îi stătea în putință, ea alegea cutiile de conserve. Gândul că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nici această ispită n-o atrage. I se adresează domnului Tilică: - Mergeți și vă consultați cu doamna, poate va fi de acord cu ce vă putem oferi la această oră. Domnul Tilică, dezechilibrat, de parcă ar fi băut peste măsură, merge împleticindu-se la doamna sa. Îi explică situația și doamna începe să plângă și printre sughițuri îi spune: - Mergem acasă! Ne întoarcem cu primul tren. Accepți să stăm într-un apartament cu doi străini? Mai putem vorbi de intimitate, dragule? Du
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
peste unii care fumau, așa că am lăsat-o baltă... Din ziua aceea dragostea mea pentru Lili a crescut și mai mult. Ea nu pierdea nici un prilej să încerce să vorbească cu mine, iar eu îi răspundeam scurt și mă îndepărtam împleticindu-mă. Noaptea aveam crize de sufocare, mă răsuceam în pat gîndindu-mă la Lili, apoi mergeam la fereastră și-mi lipeam fruntea de geamul rece. Știam că locuiește pe Barbu Văcărescu, de aceea mă întorceam într-acolo și vorbeam cu ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a celor doi copii, apoi junele ce a isprăvit studii de drept și economie în Anglia ne-a făcut să avem în fața ochilor noaptea de coșmar de acum o săptămână când, istoviți după zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cu ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți, cum se-mpleticește pân nămeți, c-un par în brațe. Și io, când îi văz, mă opresc în loc, și mă socotesc : dacă ei abia le duce, ce să mai bat drumul pân frig, degeaba ? Așa mă văz la colțu din Iancului, cum stau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pas îndărăt. Apoi, tot fără să se uite la Tom, înșfăcă brațul băiatului, îl strivi aproape în strânsoarea lui de clește, pe urmă îl împinse puternic, cu palma mâinii întinse, și se întoarse încet la postura lui contemplativă. Tom se împletici îndărăt, dădu peste Emma, apoi își recăpătă echilibrul. — Fir-ar să fie! — Îmi pare rău... — Ei, ai văzut ce fel de om e? Sau mai curând n-ai văzut. — Și, mă rog, ce fel de om e? — Dă-l dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a face...? O să vă faceți singuri toate aranjamentele după ce ai s-o cunoști. Dar o să-i spuneți? Da. Și cum să procedez? Las asta la latitudinea... experienței dumitale. John Robert se ridicase de pe scaun, iar Tom se sculă și el, împleticindu-se. Îl urmări pe filozof cum își îmbrăca pardesiul, mănușile și o șapcă de lână, cafenie, pe care și-o îndesă peste urechi. Tom își dădu seama că mai era ceva ce nu întrebase încă și care, într-o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce este? Tom trecu ca un fulger pe lângă el, zvârlindu-și jacheta în timp ce fugea. — S-a pierdut Zet. Adam l-a luat cu el în apă și l-a pierdut. Pearl și Hattie alergau, suflecându-și fustele. Alex alerga desculță, împleticindu-se. Brian și Adam erau în frunte. Ruby, care reapăruse, alerga și ea greoi. Emma porni să alerge pe urmele lui Tom. Când ajunseră la albia lungă de nisip pe care coborâse Adam în mare, toți începură să se dezbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în când strângea cu putere mâna lui Adam, dar copilul refuza să-și ridice ochii spre tatăl lui. Gabriel venea după ei. O toropise brusc o cumplită oboseală, se simțea parcă gata să se prăbușească în orice moment și înainta împleticindu-se prin iarba galbenă, alunecoasă. Hattie și Pearl, care deveniseră dintr-odată foarte izolate și străine de grup, o luaseră pe un drum paralel și se opreau mereu ca să se mai uite la mare, arătându-și una alteia frumusețile priveliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sfârșit, la sfârșitul sfârșitului, ar putea simți cineva în legătură cu George. Știam unde locuiește Valerie și am urmat-o de la depărtare. Pe măsură ce înainta, părea să-și piardă o anume tragică exaltare care o însuflețise. Capul i se lăsase în piept, se împleticea în rochia lungă, mânjită. La un moment dat, o ridică strângând-o cu mina, într-un gest lipsit de grație. Acum aveau să izbucnească și lacrimile, care nu-i aduceau însă alinare. Grăbi pasul. Am urmărit-o până când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte câteva rochii care atârnau pe umerașe, făcând un spațiu în care Tom intră, împleticindu-se. Îi șopti: — Totdeauna când vine se duce întâi la toaletă. Am să pun radioul tare și când intră la toaletă, eu am să ies pe palier și am să tușesc, iar tu te strecori repede pe scară. Împinse ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-a amintit că văzuse mâinile lui John Robert încleștând stofa rochiei lui Hattie, în timp ce aceasta ieșea pe ușă, împleticindu-se. Hattie strigă: — Nu! Tom își deschise brațele când fata, îmbrâncită din spate, căzu aproape peste el. Îi simți atingerea, gâtul cald, părul răcoros. Un moment mai târziu, strângea cu putere în mâna lui mâna ei umedă. Îi spuse: „Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în deplină ordine, doar că dorea să-l vadă urgent pe George. Părintelul Bernard îi veni ideea că poate George o fi căutat refugiu pe islaz și, dacă era așa, avea să-l găsească în preajma Inelului. Ajuns acolo, preotul se împletici prin ierburile înalte, gata să plângă de oboseală și deznădejde, poticnindu-se de perechile de îndrăgostiți ascunși prin iarba netăiată. Începu să se îndoiască de intuiția lui și îl cuprinse teama că George, oriunde s-o fi aflând, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot strecuraseră prin spațiile dintre cercevele. Jos, sub gura unui burlan, stătea o găleată emailată, ușor înclinată, cu buza îndoită, de pe care sărise emailul, plină ochi cu apă de ploaie. Cu toții întorceau privirea într-acolo întreaga coloană -, pasul li se împleticea. Se poticneau unii, râdeau alții, până când din cadența pionierească nu mai rămânea nimic. Până și Grosu, oricât era el de meșter într-ale tobei și oricât de serios din fire, începea să piardă cadența. Bețele de lemn se loveau unul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec de acasă ca cel din urmă calic...” „ Să bei peste măsură și să umbli împleticindu-te pe ulițele satului îi de râsul lumii Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să-ți amintesc că ai uitat cine ai fost, băiete! Ai uitat că toată lumea te respecta, dar de când ai început să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu fervoare pe cel dintâi: nu știu ce mângâiere a intrat în mine / când era să mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă de bătrânețe ca un somnoros / iar din labele picioarelor mele zdrelite / curgeau dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu mai pot ieși din noapte...!" Cocoșul Încă nu a cîntat, dar cîntecul său Îmi stă răstignit pe tîmplă, și eu restitui, În felul meu, după cum spuneam, cerului marea-i singurătate, așteptînd zorile. Scene din viața și moartea poetului necunoscut Împleticit Între realitate și vis, trag după mine noile buletine de știri. Tot mai mulți dintre cunoscuții mei neagă că au colaborat În tinerețe cu Hristos. Tot mai mulți Își smulg limbile și le duc la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mine acasă, să vadă și el desenul. Tipul băuse zdravăn, eu însumi îl văzusem înghițind aproape o jumătate de sticlă de rom, dar mergea perfect drept, ca și cum n-ar fi băut decât apă. Mă sprijinea și pe mine, căci mă împleticeam rău de tot. În cele din urmă am ajuns acasă. I-am dat desenul și, în vreme ce el îl examina, am adormit. Când m-am trezit eram singur. Era spre dimineață. M-am uitat pe fereastră și am văzut cum întunericul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu în beregata ta, n-o să-ți mai bați joc de mine". Nu mă vedeam decât pe mine însumi dinaintea mea, până când Eleonora a căzut aproape inertă în brațele mele și apoi, cu un ultim efort, s-a smuls și, împleticindu-se, a început să fugă în întuneric. M-am luat după ea, deoarece, dintr-odată, în clipa când ea s-a desprins mi-am dat seama de nebunia mea, vroiam să-i explic. Și, probabil, aș fi ajuns-o dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se amestece printre dansatori. Dar fără parteneră. Dansează singur, mișcîndu-se ca o cadână, nesinchisindu-se de zâmbetele noastre. Parcă ar dansa cu o umbră pe care noi n-o zărim. Aud că e elvețian. Pe scară și pe coridoare, te împleticești ca un bețiv din pricina tangajului violent. M-a izbit pustietatea de pe "Nereus". Nu era nimeni când am coborât. Senzație că am rămas singur pe vapor. Zgomotul valurilor se amestecă acum cu muzica simfonică de la difuzor. Patetica lui Ceaikovski sună mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar care costa pe Lina, sîrgui-toare să fie pe placul unui bărbat așa de bun ca al ei. Sia se întorsese și sta acum afundată greoi în fotoliul ei obicinuit, gîndindu-se la Lică. Rim rămăsese tot la birou, cu picioarele împleticite în pledul lunecat. La oarecari întrebări Sia îi răspunsese monosilabic. întrebări cari meritau o mențiune specială pentru progresele doctorului. Dacă vărul Lică era sănătos? . Ge mai spunea vărul Lică? . . .. De ce nu intrase vărul Lică să-i vadă? Da, Lică era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]