851 matches
-
presupune că sovieticii știau și ei. Modelul nu poate oferi nici un răspuns la întrebarea de ce Uniunea Sovietică nu a anticipat reacția. POLITICA GUVERNAMENTALĂ Asumpții Pentru modelul politicii guvernamentale, deciziile sînt rezultatul interacțiunii strategice intraguvernamentale. Acțiunea guvernamentală este privită ca o împletire de decizii relativ independente. Analiza începe cu poziționarea principalilor decidenți. Din această poziție, cu importanța și rolul respectiv, analiștii pot deduce percepțiile și preferințele necesare, pentru a face predicții credibile. Analiza se concentrează asupra interacțiunii dintre actorii raționali; este o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu s-ar fi întîmplat. Acest lucru nu mai este posibil. Modelele lui Allison și Steinbruner pot arăta că modelul I oferă doar un aparat foarte limitat pentru analizarea (lăsînd la o parte predicția) evenimentelor istorice care implică întotdeauna o împletire de cauze. De altfel, el nu poate pretinde nici un fel de prioritate explicativă și trebui să accepte situația de a fi în cel mai bun caz o teorie printre altele. Realismul și-a pierdut statutul singular. CONCLUZIE Criza rachetelor din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a transforma URSS într-o putere legitimă, adică într-o putere care să respecte codurile de conduită ale societății internaționale. Ajutorul economic și financiar, recunoașterea statutului și a prestigiului egal se adaptau în funcție de comportamentul internațional al URSS. Destinderea era o împletire secvențializată și flexibilă de confruntare și colaborare, de descurajare și coexistență. Caracterul său adaptabil era menit să protejeze îngrădirea într-o vreme în care opinia publică devenea din ce în ce mai potrivnică ralierii la retorica războiului rece: Fără îndoială că destinderea este periculoasă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
constituit materia primă pentru tipul de stat care a fost adoptat în Franța în timpul Revoluției Franceze. Expansiunea monarhiei din Paris Fără a intra în detalii istorice, putem afirma faptul că inima regatului francez din jurul Parisului s-a extins printr-o împletire a războaielor, cuceririlor și alianțelor dinastice de-a lungul mai multor secole. Provincii precum Bretania, Burgundia și Normandia fuseseră ducate cvasiindependente menținând o legătură apropiată cu Franța înainte de a deveni provincii ale regatului francez. Războiul de 100 de ani cu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de ordin patrimonial, ci în comunitatea și separarea de interese ale soților în cadrul casatoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale, și nu invers. Viata în comun a soților, gospodăria lor comuna și creșterea copiilor, determină împletirea intereselor patrimoniale ale celor doi soți, atât cu privire la drepturi cat și la obligații. Comunitatea de bunuri este o masa de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul casatoriei. Reglementând comunitatea de bunuri și separarea de bunuri între soți
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
ordin personal, totuși ele le subînțeleg și pe cele de natură patrimonială, fiind necesară o reglementare specială a raporturilor cu conținut economic dintre soți prin normele dreptului familiei 47. Viața în comun a soților, creșterea copiilor, gospodăria lor comună, determină împletirea intereselor patrimoniale ale celor doi soți, atât cu privire la drepturi și cu privire la obligații. Raporturile patrimoniale reprezintă baza materială a consolidării și existenței familiei. În această sferă a relațiilor dintre soți, principiul deplinei egalități în drepturi și obligații a bărbatului și femeii
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
de inovare poate fi prezentat ca o rețea complexă de căi de comunicație, intraorganizaționale și interorganizaționale, care asigură legăturile dintre diferitele funcții și conectează întreprinderea atât la comunitatea științifică și tehnologică, precum și la cerințele pieței. Procesul inovării reprezintă, de fapt, împletirea abilităților tehnologice cu nevoile pieței în cadrul întreprinderii inovatoare. Modelul inovării din cea de-a treia generație a fost considerat, până la mijlocul anilor ’80, de majoritatea întreprinderilor occidentale ca fiind cel mai adecvat pentru a fi aplicat în cadrul unei întreprinderi, date
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
reparând uneltele agricole, împletind coșuri din lozie, construind garduri din nuielele aduse de la pădure sau de la luncă. Unii dintre ei, înzestrați cu talent și inteligență, practicau și alte meserii și meșteșuguri, cum ar fi lemnăria, dogăria, rotăria, fierăria, cizmăria, croitoria, împletirea coșurilor ș.a. Aceste preocupări le-au slujit atât lor, cât și comunității sătești din care făceau parte. Produsele lor aveau mai mult un caracter practic și mai puțin artistic, fiind utilizate în gospodărie. Deocamdată nu avem știri despre practicarea pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din acest punct de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Mihăieș, Adriana Babeți, Mircea Nedelciu) și lista ar putea continua încă. Astfel, atât în Europa de Est, care a îmbrățișat postmodernismul la patru decenii după afirmarea lui în SUA, de pildă 314, cât și în rest avem de-a face cu o împletire a fenomenelor culturale accentuat politică. Tocmai pentru că cele mai conștiente de sine scrieri ale postmodernilor (dar și cele mai vădit parodice) nu încearcă să escamoteze, ci să evidențieze contextele istorice, sociale și ideologice care au constituit sursa lor de inspirație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mânuiască spada, dar și vorbele. După ce tatăl său a murit asasinat, în anul 336 Î.Hr., el preia tronul macedonean și continuă visele de mărire ale sale. În numai 13 ani, va făuri un imperiu uriaș și va pune temeliile împletirii a două civilizații, cea greacă și cea orientală. Înainte de a porni spre Orient, Alexandru se asigură că nu va avea probleme la el acasă, așa că întreprinde expediții contra geților și a sciților de la nordul Dunării, contra illyrilor din nord-vest și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
vede și care poate fi asociată sistemului semiotic al participanților reprezentați (van Leeuwen 2005), dispuși în cadrul structurii compoziționale; * pe de altă parte, văzul care nu este văzut și care reprezintă ochii privitorului poziționat în sistemul semiotic al participanților interactivi. Această "împletire" între a privi și a vedea pune accent pe un principiu important din semiotica socială, si anume faptul că atât producătorul, cât și privitorul/ consumatorul posibil exercita o anumita putere în fabricarea textelor și a discursurilor (vizuale). Scrierea și citirea
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
313. Termenii cu care operează în interiorul cronicii sunt recurenți: tehnici întrebuințate, personaje, strategii narative, procedee, ton, cititor, detaliu, atmosferă, discurs, personaje, autenticitatea, facilitatea lecturii, inedit. Fiecare este explicat și, mai ales, exemplificat cu citate din text. Vorbește, de exemplu, despre împletirea sigură și justificată a dialogului cu monologul, moduri de expunere folosite în structura romanului pentru a contura personajele. Monica Lovinescu remarcă și perspectiva narativă care alternează de la un personaj la altul pentru a le da posibilitatea de a se exprima
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
muzeului: ,,...exponatele de ceramică, os, metal, etc., adunate în casa bunicilor mei, ce stau mărturie existenței pe meleaguri dăneștene a unor civilizații milenare, sunt rod al cercetărilor de suprafață sau al sondajelor arheologice efectuate de bunicii mei, dar aceasta, prin împletirea muncii lor cu cea a propriilor copii. . începând de la vîrste destul de fragede, fie că era arșiță puternică, fie că era ger cumplit sau timp favorabil pentru joacă, acești copii participau, alături de părinții lor, la săpăturile și descoperirile arheologice, exponatele actuale
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
putere de semnificare a textului liric, în primul rând. Frecvența anumitor părți de vorbire este variabilă, determinată de rațiuni artistice diverse. Sintaxa poetică reliefează cuvintelecheie prin structuri topice neobișnuite în limbajul comun, prin inversiuni, inserții sau dislocări, prin elipse ori „împletiri“ inedite de propoziții. Sintaxa textului narativ își construiește trăsăturile distinctive pe spații mai ample, cea mai mare relevanță avândo incipitul, finalul și secvențele textuale care diferențiază planul sintactic al naratorului de cel al personajelor (construcții sintactice specifice sti lului direct
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care le avea de preîntîmpinat această țară în viitor. El făcea cunoscute radioascultătorilor americani, la 28 septembrie, impresiile legate de vizita în România, țară ferm angajată în dorința de a-și păstra nealterate independența și frontierele naționale 67. Culbertson lega împletirea unor atare obiective de o atitudine mai intransigentă a Angliei și a Franței față de actele de forță ale Germaniei hitleriste. Evenimentele de la mijlocul lui martie 1939, care au culminat cu dispariția Cehoslovaciei, au slăbit capacitatea defensivă a României 68. Într-
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
imprimat un foc viu, nestins, ecumenismului creștin. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat nu numai prin scrierile elaborate de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovare unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene, printr-un misonarism autentic și martiric. Misionarismul teologilor daco-romani de vocație ecumenică rămâne pilduitor pentru generațiile de clerici și teologi creștini care se vor succeda pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ales în mediile monahale, canoanele Bisericii universale și lucrările de cronologie creștină. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat prin scrieri ca cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o mare intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucrării. I.2.1. Contextul istoric Clasicismul francez, la fel ca alte curente de amploare, nu a fost rodul unei izbucniri bruște pe scena istoriei, ci a fost rezultatul unei deveniri, al unei acumulări progresive, care nu a implicat doar împletirea unor factori culturali, ci și de natură politică și socială. În general, se consideră de altfel că realitățile artistice nu pot fi desprinse de contextul extraliterar în care s-au născut, devenind până la un punct o reflectare a acestuia. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Scriitorii nu au trecut printr-o "criză" morală de esență faustică, demoniacă sau egotistă ca urmașii spirituali a lui Goethe, Byron sau Chateaubriand din alte țări."205 În această ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală, deoarece, în fapt nu s-au confruntat două ideologii radicale, ci un neoclasicism impur cu un "romantism îmblânzit" de tip Biedermeier. Aceasta nu înseamnă, totuși, că în epocă liniile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
observă la Eliot folosirea unei tonalități ce predispune la generalizare frazele devin închegări ale unei atitudini puternice, ale unor certitudini. Se conturează o manieră axiomatică de a transmite adevărul propriu, care se transformă, astfel, în adevăr general. Siguranța demonstrației, a împletirii argumentelor și a impunerii finale a rezultatelor, ține de o caracteristică generală a poeticilor clasice, care se subsumează în marea lor majoritate dorinței de legiferare. Iată, de exemplu, maniera prin care Eliot construiește unul din principiile sale critice: "nici un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literare se dovedesc inferioare artistic, curgerea temporală aruncându-le în grămada informă a anonimatului. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, creațiile adepților neoclasicismului cum sunt, de exemplu, pașoptiștii români devin mult mai impure prin amestecul elementelor romantice, dând naștere uneori unor împletiri oximoronice. Cu un secol mai târziu, ruptura între dimensiunea teoretică și cea a creațiilor propriu-zise este aproape totală. Neoclasicismul secolului al XX-lea pare, din acest punct de vedere, doar o proiectare abstractă, la nivelul aspirațiilor. Desigur, realitatea literaturii este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atestă asumarea conștientă a viziunii clasice. Caracterul impur al acestor renașteri clasice nu se datorează doar imposibilității coagulării depline la nivelul operelor, ci și multitudinii influențelor culturale care au marcat fiecare epocă și spațiu geografic în parte, ducând la o împletire eterogenă a nostalgiei clasicismului în toate formele sale cu aspecte ale realităților literare ale acelui hic et nunc în care se nășteau neoclasicismele. Astfel, pe rând iluminismul, romantismul și modernismul și-au lăsat amprenta asupra regenerărilor clasice. Desigur, influența lor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
canonice au sfârșit prin a-și crea propria memorie, prin efectul unei reactivări constante care se conformează unor norme prestabilite și imuabile. În Evul Mediu, peripețiile dureroase trăite de evrei, după degradarea situației lor în Europa, au dus la o împletire a suferinței cu istoria. Modelele biblice și canonice anterioare oferă încă o semnificație pentru această înlănțuire de încercări suferite în medii diferite. Unele dintre ele se erijează în configurații istorice tipice ale suferinței și creează noi cadre care se încastrează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]