852 matches
-
Uit, cu o imprudentă lejeritate, percepția drumului rostirii te iubesc drept unul anevoios și dificultatea ajungerii, odată cu această formulă, la porțile de suflet ale persoanei de care m-am îndrăgostit. Efortul trecutului se preschimbă alert în pacea concupiscenței și a împletirii sufletești. Trăiesc o idilă progresivă ce se îndreaptă spre un necunoscut plasat în neexplorate înălțimi. Cu cât simt mai multă dragoste oferită din partea persoanei de care m-am îndrăgostit, după ce mi-a acceptat declarație de iubire, cu atât pășesc alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fi el, prezența riscului este o realitate de ne-contestat. Aici, sunt ca un acrobat cu atenția consubstanțială corzii pe care se menține pendulat deasupra adâncimii amețitoare sau asemeni alpinistului ce și-a investit certitudinea vieții și ocolișul morții în împletiri din fire trainice precum curajul său de om al stâncii sfidând, din suspensie, genunea. Îndrăgostirea este un vis în mijlocul vieții. Timpul special survine punctând timpul cotidianității mundane. Când sunt îndrăgostit și mărturisirea te iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în grădină, cânepă, o ducea la „topit”, o punea la uscat, o „melița”, o făcea fuior, o torcea și ne făcea căptușală pentru hainele groase pe care le purtam iarna. Din lâna oilor ne făcea flanele, mănuși și ciorapi prin împletirea firului, dar și stofe pentru haine călduroase, țesute și apoi date „la piuă”. Mai rar, iarna „alegea” la covoare sau, printr-o „năveditură” specială în patru ițe, țesea „macaturi”. Seara, și vara și iarna, noi copiii cădeam de somn și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
tranziție (transformare), ca trecere lentă sau bruscă de la o stare la alta, de la o situație la alta, de la o idee la alta se întâlnește în nenumărate domenii de studiu și activitate. Însuși conținutul său noțional, atât de variat, încearcă o împletire a domeniilor care o folosesc. Apoi, și noile teorii legate de cunoaștere arată că evoluția, din acest punct de vedere, este un proces discontinuu, cu tranziții, marcat de rupture epistemologice care, pentru a fi depășite impun renunțarea la raționamentele anterioare
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
reparând uneltele agricole, împletind coșuri din lozie, construind garduri din nuielele aduse de la pădure sau de la luncă. Unii dintre ei, înzestrați cu talent și inteligență, practicau și alte meserii și meșteșuguri, cum ar fi lemnăria, dogăria, rotăria, fierăria, cizmăria, croitoria, împletirea coșurilor ș.a. Aceste preocupări le-au slujit atât lor, cât și comunității sătești din care făceau parte. Produsele lor aveau mai mult un caracter practic și mai puțin artistic, fiind utilizate în gospodărie. Deocamdată nu avem știri despre practicarea pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a metodelor clasice cu cele moderne, ceea ce deocamdată nu este oportun și nu se poate generaliza. Practica docimologică de la noi și de oriunde demonstrează că nu se poate renunța la practicile curente de evaluare. Mizăm deci mai mult pe o împletire funcțională, o completare fructuoasă, optimă a celor două tendințe metodologice, și nu pe o folosire unilaterală, exclusivă, concurențială a acestora. Se pare că metodele complementare de evaluare sunt mult mai suple și permit profesorului să structureze puncte de reper și
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
lungă tradiție a reprezentării literare a actului de lectură ne-a deprins cu ideea utilizării inadecvate a operelor. Literatura vastă a "cititoarelor" care nu înțeleg, care aplică literal, care se grăbesc să traducă textul în viață, se bazează tocmai pe împletirea dintre emoție și abuz. Cititorul e lăsat să deformeze în voie chiar în această libertate, în dreptul de a apuca în infinite maniere o formă, stă modernitatea lui. Scriitorul ar trebui, la rândul lui, să fie reprezentat tot în exercițiul unui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
verb’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘persoana a III-a’, ca urmare a apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical, ‘luptă’ cu sensul lexico-gramatical ‘substantiv’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘nominativ’, prin apartenența, în sistemul gramatical al limbii, la clasa de dezinențe substantivele -ă/-e (o lupt-ă/ unei lupt-e). Prin urmare, unitatea fonetică-lexicală luptă reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează ca un sens lexico-gramatical și aparține, în consecință, planului semantic al constantei. Clasa adjectivului își definește identitatea prin dezvoltarea a patru categorii de opoziții gramaticale la nivelul flectivului: gen, număr, caz și intensitate. Identitatea clasei pronumelui este dată de împletirea sensurilor gramaticale de gen, număr și caz, cu sensul de persoană. Sub aspect sintactic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de doi factori 4: 1. capacitatea de a intra în relații sintactice; 2. specificul poziției pe care o pot ocupa în desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și primește o nouă identitate semantico-sintactică. În procesul de interpretare lingvistică a realității extralingvistice 1, specificul structural și funcțional al enunțului sintactic rezultă din: • includerea unor elemente aparținând celor două nivele imediat inferioare în organizarea sistemului limbii, lexical și morfematic: • împletirea nivelului fonematic cu elemente prozodice: intonație, accent, pauză etc: Răsare soarele. Formidabil! Vorbă multă, sărăcia omului. Ai carte, ai parte. • dezvoltarea unor categorii gramaticale specifice, imanente înscrierii semnelor lingvistice în plan sintagmatic (diateza verbală, cazul, numărul și persoana etc.), • desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic, relațiile sintactice sunt condiția, cadrul și sursa dezvoltării sensurilor sintactice și morfologice, precum și cadrul împletirii acestora în constituirea sensului global al enunțului, prin care vorbitorul intră în comunicare cu un interlocutor despre realitatea extralingvistică, exprimându-și totodată și raporturile lui cu aceasta. Prin raportul dintre planul expresiei și planul lor semantic, în interpretarea lingvistică a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care, prin desfășurarea celor două operații fundamentale ale procesului de comunicare lingvistică: selecția semnelor lingvistice din planul paradigmatic al limbii și combinarea lor în plan sintagmatic, cel puțin două unități lexicale se asociază în interiorul unei sintagme (în înțeles sintactic), determinând împletirea sensurilor lexicale cu sensuri gramaticale și desfășurarea dinamicii general-particular, esențială comunicării lingvistice. Sintagma, fără a fi o unitate sintactică minimală, cum se interpretează curent, ci o condiție a realizării enunțului și a diferitelor unități structurale (propoziție, frază), se impune - prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de septembrie-și trec / unul altuia luna.” (A.E. Baconsky, 53) Identitatea sintactică a complementului de reciprocitate este fixată de structura specifică a sintagmei prin care se realizează (când are structură dezvoltată: pron. neh. unul-nom.+prep.+altul-acuz./unul-nom.+altul-dativ), în împletire cu situarea verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul de/pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vă lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră.” (I. Creangă, 242) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale, identitatea de circumstanțial de scop este implicită în conținutul semantic al locuțiunii, în împletire cu planul semantic al relației de dependență; acesta din urmă diferențiază circumstanțialul de scop de circumstanțialul de cauză cu aceeași realizare: • scop: De-aceea, s-a dus la el, ca să-l mai liniștească. • cauză: De-aceea, s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională a circumstanțialului concesiv, se impun ca mărci absolute ale identității sale sintactice conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale chiar dacă (de, să), și dacă, măcar că (să), cu toate că. Când circumstanțiala se introduce prin adverbe nehotărâte, marca identității sale sintactice rezultă dintr-o împletire a elementului de relație cu topica, cu termenii corelativi și cu modul verbului-predicat din concesivă: • circumstanțială spațială: Te găsesc oriunde te duci. • circumstanțială concesivă: Oriunde te-ai duce, tot te găsesc. Termenii corelativi au rol hotărâtor și în marcarea identității
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iese înainte!...” (I.L. Caragiale, IV, 302) Când relația de dependență se exprimă prin prepozițiile cu și fără sau prin pronume relative precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Arghezi, 192) „În adâncuri se pătrunde, Și de lună și de soare, Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele, Și de zbor de rândunele, Și de chipul dragei mele.” (M. Eminescu, I, 215); sau prin conjuncții, în funcție de împletirea dimensiunii semantice cu dimensiunea sintactică a textului: „Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul.” (M. Eminescu, I, 147), „Cântam în iarbă și-n mohor tainele ascunse tuturor”. (M. Isanos, 227), „Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reprezentativ curent ce conține fantasticul, în cea mai deplină formă a lui. Tainele pe care încearcă să le reprezinte artiștii plastici, dar mai ales pictura - ramură a artei ce poate reflecta cel mai evident „taina artistului” - vor fi prezentate prin împletirea rețelelor dense de imagini și analogii. Ei vor încerca așadar captarea adâncurilor și tainelor materiei în plenititudinea acesteia, ca și în formele vaporoase, exploatând realul sub toate fețele. Astfel fantasticul va fi reprezentat în toată univesalitatea lui, începând cu începuturile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
elemente marginale, iar manuscrisele frumoase sînt rare (Sacramentaire de Gellone). O artă originală trebuie căutată în Irlanda: caracterizată prin obișnuința de a lucra metalul, ea se manifestă în manuscrise printr-o decorație în principal geometrică, al cărei element esențial este împletirea (Evangéliaire de Durow, Livre de Kells). În peregrinările lor, călugării irlandezi au adus arta lor la anglo-saxoni (Evangéliaire de Lindisfarne), apoi pe continent (Evangéliaire de Saint-Gall, Lectionnaire de Luxeuil). Renașterea carolingiană se manifestă strălucit în decorația manuscriselor. Carol cel Mare
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este în același timp spiritul care construiește 51. Bakunin proslăvea așadar momentul negativității, pe care îl preluase din hegelianismul de stânga și pe care îl considera un "berbec teribil", expresia forței spiritului care anihilează și distruge, radicalizând nihilismul într-o împletire explozivă de idei anarhice, socialiste, utopico-libertare. Cât despre Herzen, acesta își îndrepta săgețile criticii sale împotriva "budiștilor științei" care zăboveau în contemplare într-o epocă ce chema în schimb la acțiune. Potrivnic oricărei forme de conservatorism, acesta a fost principalul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
etc. Acest lucru s-ar putea reprezenta grafic notând pe abscisă numărul silabelor, iar pe ordonată, procentele. Desigur, versuri care să prezinte o asemenea regularitate nu sunt frecvente, pentru simplul motiv că sânt extrem de monotone. In majoritatea poeziilor există o împletire contrapunctică între modelul metric și realizare, în pentametrul iambic, de pildă, numărul cazurilor în care accentul cade pe prima silabă poate fi destul de mare, costituind un fenomen binecunoscut, desemnat sub numele de "incipit trohaic", sau sub acela de "accent fluctuant
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de inovare poate fi prezentat ca o rețea complexă de căi de comunicație, intraorganizaționale și interorganizaționale, care asigură legăturile dintre diferitele funcții și conectează întreprinderea atât la comunitatea științifică și tehnologică, precum și la cerințele pieței. Procesul inovării reprezintă, de fapt, împletirea abilităților tehnologice cu nevoile pieței în cadrul întreprinderii inovatoare. Modelul inovării din cea de-a treia generație a fost considerat, până la mijlocul anilor ’80, de majoritatea întreprinderilor occidentale ca fiind cel mai adecvat pentru a fi aplicat în cadrul unei întreprinderi, date
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
vede și care poate fi asociată sistemului semiotic al participanților reprezentați (van Leeuwen 2005), dispuși în cadrul structurii compoziționale; * pe de altă parte, văzul care nu este văzut și care reprezintă ochii privitorului poziționat în sistemul semiotic al participanților interactivi. Această "împletire" între a privi și a vedea pune accent pe un principiu important din semiotica socială, si anume faptul că atât producătorul, cât și privitorul/ consumatorul posibil exercita o anumita putere în fabricarea textelor și a discursurilor (vizuale). Scrierea și citirea
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
social; chiar dacă nu înseamnă luare de poziție numai față de obiectele sociale, în ea se exprimă manifest influența mediului sociocultural; coloratura socială este proprie atât atitudinilor de grup, cât și celor individuale. În atitudine avem de-a face cu o strânsă împletire de procese cognitive, afective și conative: evaluarea, aprobarea sau dezaprobarea obiectului atitudinii noastre (componenta afectivă) se bazează întotdeauna pe informații despre acel obiect; informații ce pot fi, bineînțeles, mai mult sau mai puțin ample și corecte (componenta cognitivă). Atitudinea este
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]