1,220 matches
-
totul și iată unde am ajuns. Ștergeți-vă brânzica din colțul gurii și învățați de la cei care cu greu au construit o Românie de care acum vă bateți voi joc, îngenunchind această bogată țară, vânzând-o străinilor, împrumutând sume amețitoare, împovărând acest popor pentru decenii. Anton Pann avea o vorbă: „Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată”. Cugetați! O țineți una și bună: „Voi, cei ajunși la vârsta senectuții, stați în banca voastră, n-avem ce învăța de la
TRAGETI PE DREAPTA, BĂTRÂNI! de ION C. HIRU în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358404_a_359733]
-
pleacă dimineața la serviciu sau după alte treburi și mor în accidente auto. Iar alți doisprezece - cincisprezece sunt accidentați mai ușor sau mai grav, unii rămânând cu sechele pentru tot restul vieții. Adică aproape douăzeci de familii îndoliate sau numai împovărate de o suferință inutilă. În fiecare zi! Care e atunci câștigul ca o roată să se învârtească din ce în ce mai repede? Idolii tinerilor din ziua de astăzi nu mai sunt eroii care luptă pentru dreptate și se jertfesc cu generozitate pentru binele
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
reabilitarea sa, zicea că se duce în audiență undeva sus de tot, că se schimbaseră vremurile, nu mai era chiar așa ca atunci când, în timpul unei anchete, un individ îi spusese că mai bine murea pe front, decât să se întoarcă împovărat de rușinea de a fi participat la războiul antisovietic. N-o mai arunci în foc? îl întrebasem ironic pe tata după ce o citise. Iar te dai isteț, îmi răspunsese el, ți-a plăcut Magda, am văzut eu bine atunci. Dar
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
un pom, o pădure muzică într-o figurație veșnică haină omului în flăcări el extrădat cu toate că-i băștinaș tu rămâi șomer născut din frunze ondulate, floare și mirare dacă te trezesti la dimineață altora cunoști înstrăinarea în trunchi, obraz pleoape împovărate cu păsări nevătămate suzana deac ... Citește mai mult Mâine se întâmplăCând vei trage o linie se naște un pom, o păduremuzica într-o figurație veșnicăhaina omului în flăcăriel extrădatcu toate că-i băștinaștu rămâi șomernăscut din frunze ondulate, floare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
văzut cu ochii mei despre ce este vorba. De fapt îmi imaginam niște ținute de carnaval din stambă ieftină și ceva săbii din tinichele sclipicioase. Nu mică mi-a fost însă mirarea să pot admira reginele creștine și prințesele orientale împovărate de adevărate comori din catifea și brocat, mătase sau țesături cu fir de aur, ornate cu giuvaerurile corespunzătoare, care cântăresc adesea multe kilograme. Cu siguranță, suveranii și războinicii din realitate ar fi crăpat de ciudă la vederea imitatorilor lor de
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
poezia Mirelei Bălan. Autoarea simte “Gustul ușor amărui al scrisului” în care e “asemeni poetului - / lampagiu conștiincios, / aprinde fiecare felinar / din raza trăirilor de peste zi, / mijind în peliculă / pe fruntea-i ascuțită / de lumina înserării”. Mirela Bălan nu se simte împovărată de cuvinte, ci eliberată de ele, ceea ce o face ușoară și încrezătoare în sine: “Anotimpuri pe cont propriu: Iată-mă fără cuvinte... / M-au părăsit ca într-un film romantic. / Au plecat cu jumătate din sensurile / aparent agonisite împreună. S-
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
cap prea greu, spre pământ. Buza inferioară a gurii, care cândva mușca fără istov zăbala înspumată, atârna flască, iar ochii, odată atât de vii, cu sclipiri sălbatice, îi erau albicioși, lipsiți de lumina văzului. Corvin, șoptisem, apropiindu-mă de patrupedul împovărat de hamuri, Corvin, băiatule! Animalul și umflase ușor nările și un răsuflet prelung i se urcase, ca un oftat, din adâncul pieptului. Câți ani să aibă calul ăsta? îl întrebasem, stăruind în uimire, pe vizitiul ce-mi urmărea cu privirea
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
nici comunicarea verbală nu va mai exista, atunci nimic nu va mai exista „limba vorbită de voi se va stinge curând” („Presimțire”). Și totuși ce va rămâne? Ce va mai fi? Ce va mai dăinui? Cu aceeași amărăciune și copleșit, împovărat de greutatea tristeții apăsătoare, personajul principal al tuturor acestor versuri este el, POETUL, care recunoaște deschis, măcar două din păcatele capitale: crima, pe care omenirea însăși prin semenii ei o va comite în numele și pentru justiția viitoare (vezi modelul Cain
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
tot neamul”. Pentru mântuirea omenirii Mântuitorul, ca Cel mai Înalt Arhiereu S-a adus jertfă de Sine prin Sfintele Patimi, răstignire și moarte, cu spune Profetul: „Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Toți umblam
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
București mă duc acasă doar la sfârșitul săptămânii, aici muncesc în construcții patronul ne ofera cazare și masa. Astăzi am terminat muncă, m-am spălat și am ieșit să mă plimb puțin pentru că nu mai pot mă sufoc îmi e împovărat sufletul cu o problemă și simt nevoia să vorbesc cu cineva să-mi descarc sufletul așa poate că voi găsi puțină ușurare pentruca nici noaptea nu pot dormi mă zvârcolesc în așternut întorcându-mă când pe o parte când pe
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
proslăveau. De-abia când moartea se-nnădi la egiptenii din olat și când chiar fiul de-mpărat de neființă fu luat, de-abia atunci veni poruncă să părăsim îndată țara, ca-n straițe să luăm deodată poveri și blestem laolaltă ... Împovărați cu toate cele - copii, mâncare și odoare - ne-am așternut la drum spre mare (pestriț convoi de mii și sute), călăuziți și-ncurajați de-a Ta statornică vegheare: un stâlp de nor ziua plutind, alt stâlp în noapte luminând. Și
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
dărui, de a fi dispuși să-și împartă sufletul cu alții. Mă simt binecuvântată să am lângă mine oameni care au învățat Lecția Bunătății și Smereniei. Puterea de a dărui trebuie exersată în fiecare zi,iar egoul nostru care ne împovărează cu simțăminte inferioare, va fi transformat prin iubire. Închei cu un citat care îmi place mult: „Te îmbogățești prin ceea ce dăruiești și îți îmbogățești însăși putința de a dărui.” Referință Bibliografică: Puterea de „a dărui” / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare
PUTEREA DE „A DĂRUI” de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359477_a_360806]
-
scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde și subsoluri “de la periferia societății. Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său și a familiei sale împovărată cu opt copii, al căror tată era un medic la un “ spital pentru săraci“. Și datorită acestui fapt nenumărate personaje din opera sa , întruchipând nevinovăția sufletească sau suferința luminată de sacrificiu precum: Varvara Dobroselova ( din Oameni sărmani ), Netocika ( din Netocika
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
circulă și astăzi în zonă: tălică, izmeneală, pocinog, trepți, scorneală, chestii, socoteli, ș.a. Saga familiei Călărașu ar putea fi asemănătoare cu a altor familii din lumea rurală a începutului de veac XX, cu gospodării întocmite după toate regulile țărănești, dar împovărate de datorii, cote și bănci care le slăbeau chingile familiale, silindu-le să-și ascundă bruma rămasă pentru a putea supraviețui. Puțini erau cei care rezistau asalturilor fiscului, perceptorilor, inspectorilor fiscali, oamenilor puși să-i execute silit (cum era Jupuitu
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
fiare-i dau târcol Cum stă amenințată de-o secure Însăși pădurea, tăiată ades fără ocol. Dar, aci vin îngeri păzitori și îl veghează Să nu-l înghită hăul negru, necuprins Astfel sufletul nu-l părăsește, încă viază Trupul voinic, împovărat de dor nestins. Prin întuneric, în mână doar cu un lămpaș Cei care-L aud pe Dumnezeu, iată-au venit Croindu-și drum cu greu, cu micii pași Direct spre locul unde geme cel rănit. Să înțelegem ce-nseamnă iubirea
URMÂNDU-L PE IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360332_a_361661]
-
2011 Toate Articolele Autorului Până mai ieri sub plăpumi de zăpadă, natura amorțită-și aștepta trezirea, la fel ca noi, de altfel; secătuiți de iarnă și de frig, poate bolnavi, de răutate ori de trufie stăpâniți sau pur și simplu împovărați de gânduri și probleme, iată-ne-acum - la mijloc de Prier - cum ascultăm nestingheriți suspinul verde-al ierbii în dor de păpădie și-n adieri de vânt, sub dezmierdarea dulce-a ploii de flori albe de cireș... Vedem, trăim, simțim cum totul
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
facă opt ani de muncă silnică. Duși cu escortă, au ajuns în ocnele de sare, de pe urma cărora căpătase un mare beteșug. De câteva ori pe an îi curgeau șiroaie de sânge din pulpele permanent tumefiate, cu pielea vânătă și jupuită împovărându-l cu o neputință definitivă. - Nașă Cătălină, te rog nu mă alinta cu dumneata ca pe un străin. Zi-mi ca întotdeauna când mă strigai, Costică! Nu voi uita niciodată că, de câte ori intram în bătătura matale, mă așezai la masă
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
a intra în inima celui care ajunge să o cunoască și nu mai iese de acolo, orice ar face. Acesta este fiorul dragostei credinței ortodoxe autentice, acesta este sentimentul trăit și de creștinii care, în aceste zile, vin cu sufletul împovărat de griji și nevoi acasă la Maica Domnului. Ce altceva ar putea să-i țină pe credincioși în ploaie și frig, câteva zile, decât o mare dragoste de adevăr și cele sfinte, un dor nebun de Maica neamului omenesc - Fecioara
DOR DE MAICA DOMNULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360131_a_361460]
-
și El ne poate ajuta la vreme de nevoie. Cert este că deși nu întotdeauna Iisus va rezolva problemele noastre așa cum noi le dorim, pacea Sa, mângâierea Sa, se vor pogorâ în inimile noastre trudite de greul acestei lumi și împovărate de durere. Deci să reținem că undeva în universul vast, în sanctuar slujind pentru noi, avem un Mare Preot ce ne poare ajuta la vreme de nevoie uneori cu vindecare fizică, însă întotdeauna vindecându-ne spiritual, dacă bineînțeles și noi
O RAZĂ DE SPERANȚĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360149_a_361478]
-
an îmbătrâniseși Ca alții-ntr-un sfert de veac. Nu mai erai omul mândru, Pus pe șotii, plin de viață, Chinul și durerea multă Ți se citeau trist pe față. Te-ai retras în tine însuți, Nu ai vrut să-mpovărezi, Eu credeam că nici pe mine Nu voiai să mă mai vezi. Te rugai, clipă de clipă, Ca să scapi de-al vieții chin, De aceea nu pot crede, Mort, cât erai de senin... Sufletu-ți zbura la ceruri, Însă tu
ZBOR LA CERURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360210_a_361539]
-
dar în fine poet, poet în toata puterea cuvântului este Mihai Eminescu.” - Titu Maiorescu Geniul incomparabil si incompatibil...cu vreo minte cleptomană! Incompatibil.. cu laude (anoste) chiar exagerate, de felicitări (ponosite), aiurite prin venerație excesivă, chiar isterice, atitudini împopoțonate și împovărate de orgoliu propriu, iscând ‘’superiorități - ireale, deziluzii contra-confecționate pentru deplângerea proprie, în toate fiind folosit ca laitmotiv Poetul. Printr-o grozavă autoconsiderare precum că numai cutare îl “înțelege’’ cel mai bine pe Eminescu, ba chiar că ar fi cel mai
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
ți jur că nu voi fi cuminte! CHIPUL DIN SUFLETUL TĂU Chipul din sufletul meu E ziua încă-n prag de zori, O simt în suflet cum învie. Aud în depărtări cântări De îngeri, ca la liturghie. Mi-e sufletul împovărat de gânduri, Te sorb precum o simfonie, Să îți pot pune între rânduri Chipul tău drag, cu iz de iasomie. La poza ta privesc tot mai stingher Și mă întreb: Cine-i de vină Că mă îndepărtez de cer Și
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
o cunoștea, pe când tu erai doar un sugar, pentru care cu greu făceam rost de laptele de care aveai nevoie, că puține mai erau pe atunci familiile care reușiseră să-și păstreze vacile și de multe ori, erau și ele împovărate cu multe guri de hrănit. Tot Cel de Sus a avut grijă și încet, încet, lucrurile au intrat în normal și am reușit să vă creștem pe toți trei. Însă mătușa - mama zâmbi amar - se pare că nu mi-a
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
străzii. Se gândea la cele ce i s-au întâmplat și, aproape subit, s-a întristat mai mult . O apăsau amintirile, umilința și suferința provocată de acel băiat și, ulterior, de fostul ei soț. Pe de altă parte, se simțea împovărată de un anumit sentiment de vinovăție. Se condamna că nu a știut cum ocoli ori fugi de acele momente neplăcute și, în aceeași măsură, se învinovățea că a fost de acord să se mărite și nu a lăsat mai mult
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
fetițe, daca totuși nu aș spune că eram lingușit. Ori, daca as fi acceptat tot în acea familie puteam să (mă și însor cu una din fetele mai mari.. J) mă las orbit, dar nu pot spune că nu le împovăra pe cele mici. Pe față, fetele mari desigur, aveau cea mai mare „grijă’’ de fetițe, însă pe la spate - acestea singure îmi spuneau... Cea mai mărișoara (a treia sau a patra dintre toți copiii la familie era) un pic mai timidă
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]