2,778 matches
-
și ea în priză: - Las` pe mine, Măria-Ta, că le alerg eu cu biciușca. Dacă nu smulg eu fulgii de pe ele, să mă tai bucățele! Matahalele râdeau în hohote: - Mușcă, babo, mușcă! Mușcă! - Destul, zise Iarna, ridicând mâna. Stânga-mprejur, vă luați luptătorii și la atac! Namilele se buluciră la ușă, alergând fiecare după luptătorii din subordine. Când sosiră toate trupele, câteva Vânturi Lățoase sunară din trompete semnalul de atac. Împărăteasa coborâ din palat, strălucind în toată splendoarea sa. În
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
pe-a timpului aripa. Par stejarii nemișcați statui fără suflare, Cerul parcă s-a ascuns și noaptea-i tot mai mare. Cade roua pe pamant și-mi picura pe buze Toate parcă-ar aștepta sosirea unei muze. Și-i răcoare împrejur, e-un frig ce ma îngheață Timpul ce se-oprise brusc, se-aruncă-în dimineață. O altă zi, o altă zi, vibrează răsăritul, Și-n zorii ce se-arată iar zâmbește infinitul, Iar toate câte s-au oprit o clipă să mă
MAI CONSTRUIESC UN VIS de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383866_a_385195]
-
întreaga construcție este din „lemn și piele”. - Cum adică, domnule? Lemn și piele... o construcție, o casă? - Casa e din lemn și mobila e toată din piele, mi-a șoptit acel lucrător în timp ce-și rotea ochii de jur împrejur, cu teamă să nu fie auzit de vreun șef, probabil. Și are sobe din alea... cum să le zic eu... din cărămidă și teracotă, de arde focul la vedere... din alea...cămine, dom’le! - Aha! Așa deci! am zâmbit aprobator
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
bărbat Drăgăstoase, în tot anul, să rămână,-așa e zis Dragobete-Cupidonul, doar iubire le-a promis. Se culeg ierburi de leac, spânzu-i scos din rădăcină, Fetele, cu flori de fragi, se lăiesc când dă lumină; Focuri se aprind pe deal, împrejur, băieți și fete Râd, sporovăiesc de zor, se distrează pe-ndelete. Pe la prânz, fetele-aleargă înspre sat. Zburătorit Se numește-alergătura, când băiatu'-ndrăgostit Sărutat e-n văzul lumii de aleasa lui. Ce zbor! Dragobete le dă aripi să iubească mai cu spor
DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383951_a_385280]
-
palmă sfânta cruce de argint din altar și o ține în fața tuturor ca pe un scut. Pune piciorul pe bușteanul care servea drept scară, dar deodată acesta îi înțepenește. Atunci lovește cu crucea stâlpul casei și mii de scântei sar împrejur ca niște artificii. Ia buchetul de busuioc, îl înmoaie în vasul cu apă sfințită și stropește din abundență spre ușa întredeschisă. Urlete, țipete de groază, fulgere și flăcări izbucnesc prin ușă gata să-l pârjolească. Cântărețul aduce cădelnița cu jar
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
renovarea școlii, a bisericii, la înființarea unui dispensar, la electrificarea zonei, la introducerea unui autobuz, explică doamna Saveta Ionescu. - Cum? N-am știut că în societatea românească mai sunt încă sate neelectrificate sau care n-au asistență medicală! - De jur împrejur vedeți vreun stâlp cu fire? Sau vi s-a pupăzat văzul de atâtea griji pentru țărișoara asta? - se enervă Mitru Fieraru care era un om dintr-o bucată din pricina vicisitudinilor care-i apăsau umerii lați și puternici. Ceea ce traversează satul
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită... Peisaje sublime încântă, Suflete și chipuri înveselind, Tristeți, prin magii le descântă, Spectacolul toamnei desăvârșind! ~ Cristina P. Korys ~ 23 nov. 2016. (sursă foto: internet) Referință Bibliografică: Călătorind prin toamna târzie / Cristina
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383411_a_384740]
-
Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Viața e un ascensor programat doar să urce! Odată ce am pășit în el, acesta doar urcă, treptat, spre infinit, iar niciodată nu coboară, în pofida orizonturilor ce se deschid împrejur permanent, și a ființei, ce uneori și-ar dori din răsputeri să reia un drum de la început, de la o anumită răscruce a existenței sale... Savurăm momente ale realității firești, când ne tragem sufletul ancorat în aceasta, staționând în prezent, odată cu
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
sunt peste 4.300 de persoane, nici un evreu. Am ajuns în momentul când pleca ultima mașină cu turiști. Silueta elegantă a Bisericii din Deal, de la începutul secolului al XVII-lea, se profila pe colină în lumina dulce a amurgului. Jur împrejur, țipenie de om, privirea cuprindea îndepărtări, dealuri și văi, așezări. O măicuță se îndreaptă spre noi, intrăm în vorbă. E de trei luni aici, singură, nu, nu îi e frică, se simte bine, în primăvară vor mai veni 2-3 maici
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
reduse fiind la proporțiile minime posibile prin filtrul propriei gândiri, inflexibile adesea, ancorate fiind rigid în materialul zilelor de azi pe mâine, cu atât și acestea vor fi la fel de îngrădite și încătușate între proprii pereți, asemeni unor ziduri de jur împrejur ce respiră, și micșorate din ce în ce mai mult, pe parcurs, de către tiparele limitative ale vremurilor contemporane, prin urmare, nesemnificative și atât de efemere în fața măreției lumii, ce transcende prin sine dincolo de orice granițe, în atemporalitatea și nelimitarea Universului! In măsura în care
ÎNTRE MATERIE ŞI SPIRIT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383414_a_384743]
-
Mihai Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AMARUL MEU Amar în glas și-n suflet am, Amar îmi e și gândul. Amară e și taina mea Iar unde calc pământul. Amar mi-e totul împrejur, Amară-i amintirea. Amară-i apa ce o beau, Amară mi-e menirea. Amar îmi este și cuvântul, Amar îmi e și chinul, Și șoaptele amare-mi sunt, Iar când te chem, suspinul. Amar îmi este și trecutul Și zilele
AMARUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383582_a_384911]
-
instalație mare, pe un teren viran, în interiorul combinatului. Am trimis telegramă la București să vină Ceaușescu. Toată comisia era pe câmp, era un teren construit pentru aterizare de elicopter, era circ mare, îți dai seama, păzit de Securitate de jur împrejur, era ceva ca-n filmele fantastice. Eu stau acolo cu echipa mea și cu mâna pe buton, să dau drumul la circ. Și vine elicopterul și nu iese Ceaușescu, ci viceprim-ministrul, inginerul Oprea, unul dintre oamenii de încredere ai lui
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
faptului dumnezeiesc de coborâre a lui Dumnezeu la om, la oameni, "ca toți să fie una" și să-i ridice din adâncul păcatului la înălțimea Împărăției celei cerești. "Siloane, munte Sfânt al lui Dumnezeu și Ierusalim, ridică-ți ochii tai împrejur și vezi pe fiii tăi adunați întru tine; că iată au venit de departe să se închine Împăratului Tău. Pace peste Israel și mântuire neamurilor" (Peana 5, Utrenia praznicului). "Mulțimea cea de Dumnezeu aleasă a sfinților sihaștri, împreună cu poporul, adunați
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate cu iarbă moale ca mătasea. Apoi începură să vină din toate părțile tot felul de jivine și
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MANEJ Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Un cal frumos mi s-a oprit în poartă Cu aripile frânte împrejur El s-a smucit și s-a desprins din coardă De infinitul cercului sătul. „Grăbește-te, mi-a zis, e seară Și prin pustiul umbrelor vom trece Să bem acum pentru întâia oară Zăpada îngerilor rece. De-om fi ajuns
MANEJ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382901_a_384230]
-
ducă acasă. --Ești un dobitoc! Păi de unde țuică fiartă cu aperitive? Avem noi la postul de jandarmi? --Nu, șefu’! Obligăm infractoru’ să ne ducă la Căprioara sau la Hanu Conachi, să ne plătească amenda. Plutonierul Gigel Moacă cercetă cu lanterna împrejur și îi șuieră lui Bârneață: --Taci, dracu, să nu te-audă cineva! Asta miroase a corupție, bă. După câteva secunde de tăcere, gemu: ăă, ce poftă am să ling un coniac! Auu! Bârneață gemu și el: ââ, mie-mi spui
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
Articolele Autorului Plecase de multă vreme bunica și eu tot mai plângeam, aievea și-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță cu gratii se-
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
primirea postului, Olga uitase să întrebe esențialul, cât va câștiga. Fata se întoarse din drumul spre ușă și privind în ochii Soniei spuse: -Dacă e mai mare ca al ei, este bun. Nu-mi pasă cât e. Apoi făcu stânga împrejur și părăsi cu capul sus apartamentul. Olga a căutat-o pe Maria, a găsit-o în apartamentul lui Augustin, i-a povestit tot, apoi a rugat-o să apeleze la Florica să o ajute la curățenie. Iar de mâine să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
Toți au dat mâna cu noua lor șefă, doar Sorina a îmbrățișat-o și i-a șoptit la ureche: -Sunt niște misogini, ai grijă cu ei. -Iar aici, și Eugen deschise ușa unui birou din sticlă cu draperi de jur împrejur, este biroul tău, aceste două fete din anticameră Maria și Mariana sunt asistentele tale și gata să-ți îndeplinească orice ordin, Maria e absolventă de filologie, iar Mariana este inginer constructor. Dincoace este biroul tău. -Maria adună-i pe toți
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un roi de schije din piatră și cărămizi explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul său, marinarii se apucaseră să facă pârghie cu vâslele pe fundul mării, Începând să Împingă ambarcațiunea spre larg. — Adevărul! mai avu timp să murmure tânărul, În vreme ce un al doilea șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auzea un sunet firav de darabană, lent și senzual, acompaniat de freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o pădure de mâini și de trupuri, de jur Împrejur, se apucase să se agite haotic, cu strigăte și exclamații vulgare, acompaniate de zgomotul farfuriilor din lemn, izbite ritmic de mese. O muzică ce, din când În când, o acoperea pe cealaltă. Dante Îndreptă spre Teofilo o privire Întrebătoare. — Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înainte să Îi scape cu un țipăt sugrumat. — Zgârii ca o mâță, messer Durante! scânci el, trăgându-se de nasul dungat În roșu. — Eu lovesc ca un tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi! Cu inima În frământare, poetul privi Împrejur. Probabil că și dânsul era răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]