888 matches
-
un „maestru al lucrării” - fiind arhitect, dar și un om cultivat, un filosof pasionat de simbolistică și ezoterism. Așadar în primele decenii ale secolului al XVII-lea, masoneria era într-un alert proces de schimbare. Campionajele muncitorești de altădată se împuținau și își reduceau zilnic numărul de aderenți. Locul lor era luat de hermeticii prigoniți de catolici, de tot felul de ocultiști și de oameni de spirit. Trezirea rozicrucienilor s-a petrecut în acest context. În 1634, loja din Edinburgh nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bacovian, aflat la altă extremă a oboselii de a fi. În Tratat de oboseală M. își propune asumarea sentimentului inconsistenței. Dezamăgirea poetului se nutrește din derizoriul naturii umane, el scrie acum poemele amurgului, obsedat de trecere, senectute și extincție. Melancolia împuținează lumina, docta puella își pierde grația și aparține trecutului, intertextualitatea își diversifică orizontul referințelor, „mainimicul” devine terorizant, „scurtele proze” nu mai au aura oniricului, o mecanică absurdă se instalează în ritmul curgerii cotidiene. Himera poemului hrănește textul cu virtualitatea sa
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Posolskii Prikaz (Departamentul Solilor) și-l va trimite în primăvara lui 1675 în China. S-a întors la Moscova, după călătoria în China, în ziua de 5 ianuarie 1678. Sosea într-o Moscovă ostilă, unde amicii și susținătorii i se împuținaseră: țarul Alexei Mihailovici, protectorul său, murise în ianuarie 1676, Departamentul Solilor nu mai era condus de Artemon Matveev. Cercurile din preajma Curții l-au întâmpinat cu dușmănie. Zvonurile, lansate și întreținute cu insistență de răuvoitori, făcuseră din el un ambasador abuziv
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
epistola către Seneca, filosoful și sfetnicul lui Nero, cu aceste vorbe aspre în ton apostolic; „Și, acceptând să fiți sfetnicul lui Nero, ați acceptat ca filosofia să fie sfetnica unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul acesta să-l temperați, împuținând numărul victimelor. În loc ca Nero să condamne numai în numele unui călău, în numele unui nebun, el a condamnat, cât timp i-ați fost sfetnic, și în numele filosofiei. Și ce rost mai are filosofia dacă ea se recunoaște neputincioasă în fața ucigașilor?; dacă
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează adesea teribilismul. Își construiește poemele din aglomerări vertiginoase de imagini, bogăția realului, polimorf și proteic, transformându-se în densitate lirică. Inorogul alb aduce o tonalitate nouă: metaforele se împuținează, discursul pierde din impetuozitatea inițială, imaginile se simplifică, nu își mai trădează elaborarea, artificiul, iar ironia devine mai subtilă, ocolind opozițiile șocant-teribiliste, gesticulația fiind înlocuită de hieratism, de o simplitate aproape solemnă. În „clopotele verzi” - barbiene - ale mării bate o
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
a „noului” sat românesc, anume sunetul hodorogit al manelelor prost înregistrate, însă redate la volum maxim. Drumul contrastelor continuă odată cu șoseaua principală ce împarte oarecum satul în două: de o parte, islazul de vaci, ale cărui „chiriașe” tind să se împuțineze și să nu mai reprezinte o marcă a satului, de cealaltă parte, tineri care își construiesc case din BCA, ca la oraș, cu etaj și fără anexe gospodărești, așadar, fără a lua în calcul prezența unor asemenea „patrupede”. Casele construite
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mai bine enigma propriei neînțelegeri. Vom descoperi atunci că Homo faber este mult mai aproape de Homo religiosus. Când nu mai are credință, înțeleptul face ceea ce face și cel credincios. Trăind împreună cu alții o Viață ce Se împarte fără să Se împuțineze, putem avea toate garanțiile perplexității. Numai carnea noastră însuflețită poate face experiența comuniunii și a comunității reale. În micile gesturi de solidaritate și ospitalitate, vom descoperi esența teodramatică a vieții creștine. Atunci, rugăciunea și Liturghia vor apărea într-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apelor, unde are loc o înstrăinare tainică, tot mai pronunțată, a naturii de om. Imbold al cufundării în sânul ei liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
al valorii (Serres, 1997). În varianta clasică, cine cunoștea mai mult sau deținea adevărul era puternic (de aici, și multe strategii de ascundere, de „dosire” a cunoașterii). Dacă bunurile materiale, ca și banii, trec total dintr-o mână în alta, împuținându-se, fiind ca un „joc” cu sumă nulă (dacă ai zece milioane de dolari și-i dai cuiva opt, rămâiă doar cu două milioane de dolari!) pierzându-se și dacă nu încap pe mâini bune, cunoașterea se împrăștie fără să se
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se Împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda Îl reflectă așadar pe Isus.” Voi Încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată În culegerea, postumă, Toiagul minunilor. Ea se numește „Copacul lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung. - Ațin’te ! Cu plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă. - S-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Întâmplase vreodată. Așa că-l ascultam tăcută pe Luce și nu comentam nimic. Îmi explică faptul că injecțiile cu estrogen aveau să-mi declanșeze creșterea sânilor. ― N-o să fii Raquel Welch, dar nici Twiggy n-o să fii. Avea să mi se Împuțineze părul de pe față. Vocea avea să mi se Înalțe de la tenor la alto. Dar când l-am Întrebat dacă avea să-mi vină, În sfârșit, ciclul, doctorul Luce a fost sincer. ― Nu. N-o să-ți vină. Niciodată. N-o să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu trecea nici o mașină. M-am Îndepărtat de hotel și m-am așezat pe valiza Samsonite, așteptând. Cerul senin deasupra. Câteva păsări. Mi-era iarăși foame. Mă durea capul. Mi-am scos portofelul și mi-am numărat, banii care se Împuținau. M-am gândit pentru a suta oară să sun acasă. Am Început să plâng, dar m-am oprit. Apoi am auzit o mașină. Din parcarea motelului ieșea un Lincoln Continental alb. Am Întins degetul. Mașina s-a oprit În dreptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și în curând mă vedeam nevoit să mă agăț de doi saci de provizii, să-i arunc în vagon și apoi să urc și eu. Nu era ultima garnitură. Mai erau două după cea în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bage pumnul în gură. Un tremur nervos îi zgâlțâie umerii. Pedeapsa capitală! Asta îl așteaptă. Tot ce decide împăratul, chiar în condiții extrajudiciare ca cea de acum, are putere de lege... Principele stă cu spatele la el. Se uită îngrozit la silueta împuținată de vârstă. I se pare că aduce la înfățișare cu un călău pe care nimeni și nimic nu-l poate controla. Cezarul tocmai a ajuns la ușa din celălalt capăt și se întoarce. E mirat că nu-i găsește nici o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei companii bulgaro-greco-evereiască în care au fost interesați și unii pescari dobrogeni"2195. Această societate a urmărit doar obținerea unui profit cât mai mare, astfel încât, "prin modul irațional și barbar în care s-au exploatat apele noastre, peștele s-a împuținat și, dacă această stare de lucruri ar fi durat încă câțiva ani, s-ar fi stârpit cu desăvârșire"2196.Toate acestea au determinat "guvernul trecut [Petre S. Aurelian, n.n.] (...) să reglementeze pescuitul. Lucrarea n-a avut timp să sfârșească, însă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
unii se împotrivesc planului tău. Știu. Mi-era limpede cine se împotrivea chiar și fără să întreb. Era vorba de neguțătorii și nobilii care făceau negoț cu negustorii spanioli din Manila. Se temeau că propriile lor câștiguri aveau să se împuțineze dacă Japonia urma să facă negoț cu Nueva España direct, fără a mai trece prin Manila. Dar în spatele lor se aflau de fapt iezuiții care nu vedeau cu ochi buni răspândirea ordinului nostru în Japonia, lucru pe care și starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el de familia noastră? Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care pâlpâiau sleite ca niște gâze în prag de iarnă. Cu vremea, se împuținase și la trup. Samuraiul îl alina pe bătrân rostind cuvinte pe care nici el nu le credea. Alături, Riku asculta cu ochii plecați discuția dintre cei doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din care proveneau. Lăsau buștenii să putrezească, nici nu-i dădeau din drum. Nu-i interesa decât coaja. O duceau la tăbăcăria din Boyne City - traversau lacul Înghețat pe timp de iarnă cu ele și-n fiecare an pădurea se Împuțina, lăsând În urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lăsa moștenire, completând declarația pentru donarea de organe, formulându-și În detaliu „testamentul biologic“1. Acum, la șaizeci de ani, revenise la atitudinea filozofică. Moartea nu Însemna pierderea vieții, ci punctul culminant al unei serii de eliberări. Însemna să te Împuținezi. Trebuie să te eliberezi de vanitate, dorințe, ambiții, suferințe și frustrări - tot apanajul eului, al ego-ului. Și dacă reușești să faci asta, dispari fără urmă, asemenea ceții În zori pe lac, te evapori În nimic, În nibbana. Mă oripila ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întreaga familie În acest fel. Era un miracol și o nenorocire că Domnul Îi cruțase tocmai pe ei. Dar acum era sezonul secetos. Iar soldații vânători de oameni erau leneși, se pregăteau pentru serbările de Ziua Independenței. Numărul soldaților se Împuținase Încă de anul trecut pe vremea asta, dar nu puteai niciodată anticipa acțiunile SLORC. Pată Neagră o luă Înaintea prietenilor mei care Înaintau poticnit, morți de oboseală. Încă o sută de metri și ajungeau la Locul Fără Nume. Mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
locuiți-le, sădiți grădini și mîncați din roadele lor! 6. Luați-vă neveste, și faceți fii și fiice, însurați-vă fiii, și măritați-vă fetele, să facă fii și fiice, ca să vă înmulțiți acolo unde sunteți, și să nu vă împuținați. 7. Urmăriți binele cetății, în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atîrnă de fericirea ei! 8. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Nu vă lăsați amăgiți de proorocii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
milă de locașurile lui, cetatea va fi zidită iarăși pe dealurile ei, și casa împărătească va fi locuită iarăși cum era. 19. Din mijlocul lor se vor înălța mulțumiri și strigăte de bucurie, îi voi înmulți, și nu se vor împuțina, îi voi cinsti, și nu vor fi disprețuiți. 20. Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămîne înaintea Mea și voi pedepsi pe toți asupritorii lui. 21. Căpetenia lui va fi din mijlocul lui, și stăpînitorul lui va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]