956 matches
-
grijă pe spătarul scaunului. — Pot să mă duc la baie? am întrebat eu. Ca să ajung la baia lui Bangs, trebuia să trec prin dormitor. Aici mirosul de prăjeală lăsa loc unui alt miros, la fel de puternic, de corp - o umezeală hormonală, împuțită. Când îl vizitam pe tata după ce mama murise, rufele lui nespălate miroseau la fel. Bangs nu avea un pat adevărat, doar o saltea pe jos și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane albastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aici? Spre uimirea mea Bangs a tresărit venind cu cafelele. — Oh, a zis, pe un ton oțărât de cedare, bine, da. De parcă fumul de țigară ar fi putut să facă și altceva decât să îmbunătățească calitatea aerului din căsuța lui împuțită. S-a întors în bucătărie ca să-mi aducă o farfurioară pentru scrum. Mi-am dat seama când am deschis pachetul că nu prea mai aveam țigări. Mi-am promis în gând să le economisesc cu grijă pe cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
găsești pe o alta. O să punem punct prieteniei noastre chiar acum, fiindcă vezi tu măi Titi, deja mă gândesc la un tip care să merite mai multă atenție din partea mea. Să nu te superi pe mine. Așa e viața asta împuțită... Când crezi că o poți savura, îți dă peste nas și te îndeasă și mai mult în rahat. Îl sărută scurt pe obraz și-i spuse din fugă ca să-și justifice cumva ultimul gest : Ca să-ți poarte noroc... Chiar îți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pateuri calde pe catedră. Habar n-ai ce înseamnă haloul pe care și-l creează femeile una alteia, când vor să transfere gineceul în profesie. Am simțit asta și mai târziu, lângă un bărbat, Dumitru Buturugă, în anii cei mai împuțiți ai totalitarismului. Pe el îl las însă acuma. A ocupat în viața mea un loc mai mult decât unic. Cred că, până la urmă, e singurul om din intersecțiile mele profesionale care a funcționat ca Gimini pentru Pinocchio. O iubire adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din țara asta ce mânca? și să caute o carne netrebnică în pustie? - și într-o pustie de care n-au auzit și în care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plecasem“, reveniseră să-și facă rondul prin grădină. Urăsc tot pe lumea asta, dar pe câini mai mult ca orice altceva. Au mârâit încet și, de îndată, am mârâit și eu. Așa! Nu se așteptau la asta, animale proaste și împuțite. Voi sunteți câini, am zis, dar eu am o armă. Uite-o. Încât am scos arma din teacă să le-o arăt de aproape. —O armă, am zis. Foarte periculoasă. Poate că le-ați văzut la televizor. M-am antrenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fidelitate așa că o să le reproduc din memorie, ca de obicei. Dar fără a exagera, cum sunt întotdeauna acuzată că aș face. Așadar. La 10 seara, m-am înfățișat la adresa din port - după cum mă așteptasem, era un depozit părăsit. Un miros împuțit. Podele cu denivelări. Șoareci. Am urcat pe scări. Nu era nimeni la primul, al doilea sau al treilea etaj. Dar la etajul patru o voce de femeie a zis: Intră. M-am gândit că trebuie să fie Tessie O’Grady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Julius Civilis? — Regele meu comandă o armată puternică, formată din bărbați curajoși, și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu mai e pui, ci oase și cenușă. Dacă lași un ceainic pe flacără, apa se înfierbântă și apoi, dacă nu îl ia nimeni, fierbe până nu mai rămâne nimic. Dacă fiul tău se joacă cu un șoarece mort și împuțit, nu stai să te gândești: oare să-l las în pace, să-l las să se joace? Nu, arunci șoarecele și iei copilul în casă ca să se spele pe mâini. Domnul Chawla și Pinky, care tocmai se întorseseră dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintr-o incursiune la piață, exact la timp ca să audă ultima propoziție, se uitară neîncrezători unul la altul când observară cât de atenți îl ascultau oamenii pe Sampath. — Ai auzit? o întrebă domnul Chawla pe Pinky. — Un șoarece mort și împuțit? spuse Pinky incredulă. — Dacă nu plivești buruienile, spuse Sampath, roșia ta nu va da roade. Ammaji și Kulfi, îmbujorate de mândrie, făceau deja parte din mulțime. Ascultau fiecare cuvânt rostit, aplecându-se înainte ca să audă un bărbat cu fața rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plecare puțin după unu. Toată lumea plecase. Am plecat și eu. Apoi m-am întors. Apoi am plecat din nou. — Ce i-am spus lui Fenton Akimbo? I-am spus ceva? — Ce vrei să spui? — Adică nu l-am făcut negrotei împuțit sau ceva de genul ăsta? — A, nu. N-ai spus decât bancul și cam asta a fost tot. — Grozav. — Mi-ai spus și mie ceva. Când ai plecat prima dată. — Ce? A zâmbit, crud, sălbatic - în nici un caz zâmbetul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vine un gagiu care toarnă și mai multă untură pe coș. Treij’ dă penny funha. Loyonel era acolo, sprijinit dă mașină și băga-n el ca-ntr-un spital. Și cartofii ăia, ascultă la mine că e al dracului de împuțiți. Dă ne-descris. Tocmai ajunsese la jumătatea cel lei d-a patra pungi, se întoarce la mine și-mi zice că nu prișepe de ce are el toate necazurile ălea cu pielea! — Are noroc că mai e încă în viață, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o simpatie nestăvilită. Mi-au întors spatele, cu un gest specific femeilor cinstite la petreceri sau în cluburile de noapte, manifestând un dezgust civic. — Scuzați-mă, am spus eu. Doriți niște bani. Uite - luați niște bani. L-am văzut pe împuțitul de pește care le avea în custodie. Un asiatic care aștepta nervos lângă colțul cafenelei, cu zâmbet, dinți și nădragi la fel de largi ca aripile unui rechin, în timp ce prin buzunarul strâmt, demodat, se reliefa ca o sulă un șomoiog de parale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Pentonville era un loc diferit de toate celelalte asemănătoare - nu era ca Brixton, unde se purtau prevenitor și-ți treceau unele chestii cu vederea și unde te mai descurcai. Nu, Pentonville e un loc josnic, întunecat, igrasios, cu aerul împuțit și apăsător. Până și gardienii păreau retardați în uniformele lor muiate de sudoare. Am așteptat două ore nenorocite într-o sală de clasă, împreună cu neveste care se fâțâiau de colo-colo - altfel de neveste, nu din cele bătrâne și triste, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pe pământ, spuse Liv. Nu renunți la putere așa ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul să ne uităm pe carte, zise ea și băgă mâna sub pernă. Stând într-o cameră împuțită, cu speranțele de salvare năruite de ratatul care bombănea pe-afară, redus la statutul de pion în jocul altcuiva ca urmare a adevărului rostit de silueta acoperită de văl, Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită, neigienizată, fără minime accesorii sanitare. S-a făcut un salt (?!) totuși că a început să se folosească hârtia igienică în unele straturi sociale. Dar în „popor“ situația e, încă, în stadiul primitiv. Nu arareori vezi prin closete din gări dâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o bună parte din mînia pe care o țineam În mine. M-am spălat pe față cu apa Înghețată de la chiuvetă și mi-am contemplat imaginea din oglinda aburită pe care cineva mîzgălise cu un creion de ceară lozinca „Fasciști Împuțiți“. CÎnd m-am Întors la masă, am constatat că Fermín era la bar, achitînd nota de plată și discutînd despre fotbal cu ospătarul care ne servise. — Te simți ceva mai bine? m-a Întrebat el. Am dat din cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Jacinta o recunoscu În ea pe Penélope și simți un fior. Înainte să poată spună ceva, băiatul se Îndepărtase. În drum spre casa de pe bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă figurina pe geamul automobilului, de parcă ar fi fost vorba de un hoit Împuțit. Nu o dată, Jacinta avea să se trezească În zori, acoperită de sudoare, urmărită de coșmaruri În care băiatul acela cu privirea tulbure se năpustea asupra Penélopei cu brutalitatea rece și indiferentă a unei insecte. În unele după-amieze, cînd se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
M-a aruncat din scaun cu o palmă brutală. M-am tîrÎt Într-un colț, cuprinsă de panică. N-am Îndrăznit să ridic privirea. Fumero a Îngenuncheat lîngă mine și m-a Înșfăcat de păr. — Bagă bine la cap, știoarfă Împuțită: o să-l găsesc, iar cînd o s-o fac, am să vă omor pe amîndoi. Mai Întîi pe tine, ca să te vadă și el cu mațele atîrnînd. Și mai apoi pe el, după ce-o să-i povestesc cum tîrfa cealaltă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a făcut inoculări. toată noaptea n-am putut să dorm de durere, iar dimineața, pă 12 aprilie, s-a făcut inventarul la efectele ce s-au primit asupra omului. la prânz am mâncat ciorbă de pește, da’ era așa de Împuțită că nici porcii n-o mânca. după ce am mâncat am scris acasă un plic fără timbre. Vocea din off pare a avea mereu același punct de emisie. De fapt el se schimbă foarte des și spectatorul are dreptul să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
paradox pe care nici Bobocică nu-l trece cu vederea. de dimineață cafea surogat cu foarte puțină pâine și unt. am lucrat toată ziua la depozitarea alimentelor pentru divizie. la ora 12 ni s-a dat aceeași ciorbă de pește Împuțită. a doua zi, dimineața, ceai de izmă cu marmeladă, la prânz ciorbă de pește, seara ciorbă de pește și puțin unt. patru zile am lucrat la depozitarea alimentelor și În tot acest timp n-am mâncat mai nimic. abia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cineva pe drum Înspre casă, după o seară reușită sau să afli vești despre o grămadă de oameni În conversații pe mobil de trei-minute-sau-chiar-mai-puțin. Din moment ce acum nu putea fi vorba despre așa ceva, mi-am odihnit capul pe bucata de vinilin Împuțit, unde atâtea alte capete unsuroase, nespălate, pline de ulei, năpădite de păduchi și În general neîngrijite se odihniseră Înaintea mea și am Închis ochii anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința de a fi cîine, precum și imensul regret că n-am rămas în gară. Obișnuit cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și oricît de neacceptabilă ar fi ea, prefer civilizația care și-a creat, în propriile coordonate, un echilibru. Conservatorismul, pentru mine, este tonic. Raportat la mediul său, păstorul care nu se spală și bea lapte de capră dintr-un burduf împuțit e om civilizat. Oricum, mai mult decît cosocietarul nostru mutat la bloc care mănîncă, se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații pe care n a creat-o el. În loc ca, prin abrutizare, să silească la adaptare pe purtătorii unor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]