1,038 matches
-
știi prea bine care sunt valorile normale, căci ești mai deșteaptă decât colegele tale! Hai Lucia, un pic de intuiție, ce naiba! Vezi ce a combinat nenorocitul ăla de Giani pe aici, de m-a sabotat în felul ăsta!” Privirea ei împunse cu disperare asistenta care o privea ca pe o integramă imposibil de rezolvat. - Da, crede-mă că mă gândesc care poate fi cauza acestui balamuc! Tu știi, Amneris? Ochii ăștia îmi confirmă că da! Care e, fir-ar să fie
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
Neaga Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului DOUĂ BOABE Două boabe, două perle Strivite de pleoapa grea Stau să curgă râurele Din ochii de peruzea. Două lacrimi sărățele Se preling, pălind bujorul... S-a împuns în degețele Într-un spin... plivind răzorul! Două boabe, stropi de rouă Vin la vale-ncetișor Pe sub genele-amândouă Picurând pe obrăjor... Zău, că inima îmi rupe Când mă-ntreabă suspinând: -Unde-i mama, ca să sufle? -Vine... vine în curând! Două boabe cristaline
DOUĂ BOABE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375706_a_377035]
-
era prea grăbit. Îi spuse: Lasă! Formează numărul lui unchi-tu de la Galați! Uite-aici! Paliul formă numărul, dar... nu răspunse nimeni. Nu-s acasă, spuse moș Ion. Revenim diseară. Înceracă la unchi-tu Gheorghe, de la București. Uite aici. Paliul împunse tastele cu degetul mare, ținând strâns receptorul la ureche. Din receptor țâșni un „alo!” dur, răstit, care-l făcu pe bietul Ionică să se sperie și să scape din mâini receptorul, parcă l-ar fi ars. Cine-i acolo, mă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Și, dacă e nevoie, ia-Ți Crucea/ Și urcă din nou pe Golgota,/ Căci se găsesc și acum și ucenici să Te vândă,/ Și preoți să-Ți pună cunună de spini,/ Și tâlhari să Te însoțească,/ Și cine să Te împungă între coaste/ Ca să primească binecuvântare./ Sau, poate, degeaba mă rog,/ Căci lumea Ți-a scăpat din mâini/ Și-aștepți, ca și mine, să se-mplinească minunea.” (Demostene Andronescu, Peisaj lăuntric-Psalm IV. Fundația Sfinții Închisorilor-2014) Pentru întreg Cosmosul, Cerul și Pământul
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
cu capu-n jos Și trist îs că din România S-a dus ultima Ileană A emigrat lăsându-și iea Să o poarte o vădană... Sunt tot mai trist că tot nefastă Îmi e soarta de român Cu sulița mă-mpunge-n coastă Neamul meu de-amu... păgân... Referință Bibliografică: Sunt tot mai trist... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1407, Anul IV, 07 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUNT TOT MAI TRIST... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369142_a_370471]
-
totdeuna gata de a nu se avea în vedere decât pe sine înșiși și a se retrage într-un individualism în care orice virtute publică este înădușită. În acest soi de societăți, unde nimic nu e fix, fiecine se simte împuns fără curmare de teama de a se coborî sau de ardoarea de a se sui, și fiindcă banul, în timpul în care, devenit principalul semn care clasează și distinge pe oameni între ei, a câștigat o mobilitate singulară, trecând fără, curmare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de nababul meu. După o jumătate de oră, vivacele Georgel își convocă prin două bătăi din palme partenerii de muzichie și ne propuse: Dați-ne voie să vă cîntăm ce i-am cîntat, anul trecut, lui Bregovici. De-acord, îl împunse moale nababul cu bulbul de argint. Cînd trecuseră două ore? Îl tot așteptam pe cel ce mă îngrijorase cu telefonul lui să-mi spună. Nu-mi spunea nimic. Așa și plecarăm de la Georgel. După ce-i urarăm forță, ca să reziste... timpurilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aparte merită Sonete mute (1969), în care regăsirea tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade și-n duhul părinților / Care îmi ațin calea la crucile drumurilor.” SCRIERI: Anotimpurile Griviței, București, 1962; Lumina de dragoste, București, 1964; Bucurii pentru copii, București, 1966; Minus durerea, București, 1966; Emoții la
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
din clasă, dispoziția lui nu s-a schimbat, așa că, o dată întors în sală, Arthur a început să se uite furios la colegi și să pufnească într-un colț. În timpul în care a stat afară, fără știrea profesoarei, băiatul și-a împuns brațul cu un creion. Două minute mai târziu, a întrebat dacă se poate întoarce în clasă și a început să râdă isteric de imaginea animată pe care o proiecta profesoara. În timpul lecției, a făcut comentarii și a pus sub semnul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
clar aici. O țara mea! O Dacie! Unde mergi? B[ORIS] (încet) E bine, Doamnă... cade Decebal, Nu cade Dacia... Lasă-l să turbeze Pe acest taur... îl vom moșteni Noi doi... Să nu [î]l liniștim, Să-l tot împungem c-un bold ars în foc, Doar s-o scula, pentru a cade - mort. DOCH[IA] Nu te pricep... Ce vrei să zici, principe? B[ORIS] Nimic... A fost o istorie veche Ce-n timpi de-acești se povestește des
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numai de Psamis. ARIOBARSANES Dar urmați ca la-nceput. Pe Hephaestos! PSAMIS (curios) Cum ai zis tu? Pe Hephaestos? ARIOBARSANES Cum? Nu știți Că e zeul ce protege pe bărbații păcăliți? PSAMIS (se-ntoarce; aparte) Proastă glumă. ARIOBARSANES Ce te-mpunge? Ce te superi? Încă azi O să scapi, de ai răbdare, de nevoie și necaz. BOMILKAR (încet lui PSAMIS) Ai răbdare... el plătește pentru toate. PSAMIS (încet) Da LAIS Și pleci? ARIOBARSANES Da, îți zic "rămîi cu bine" și cu bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alte argumente, iată mai multe exemple luate din descântece : (de „zgaibă” = rană) „Că de nu te-ai duce de voie/ De pin oasele lui Ion/ Te-i duce de mare nevoie/ Cu gura te-oi blăstăma/ Cu fusul te-oi împunge”, sau (de „uimă” = adenită) „Uimă, uimă, sui pe cute/ Și te du la munte/ Și te sui pe drugă/ Și te ia la fugă”, sau (tot de „uimă”) „Ie, uimă, fuga/ Că te-oi lovi cu druga/ Unde te-oi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau (de „uimă” = adenită) „Uimă, uimă, sui pe cute/ Și te du la munte/ Și te sui pe drugă/ Și te ia la fugă”, sau (tot de „uimă”) „Ie, uimă, fuga/ Că te-oi lovi cu druga/ Unde te-oi împunge” (29), sau (de „brâncă” = erizipel) „Pe drug încălecă/ Și-n fus se-nțepă/ Și-n cuțit să junghie” (38, p. 403), sau (de „gâlci” = amigdalită) „Au plecat mătușile/ Cu furcile/ Să gonească gâlcile/ Ele la goană le lua/ Pe furcă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din trecut, atunci permiteți-mi să declar că am proclamat un rege, dar nu am făcut un regat român, căci regatul însemnează neumilire. D. Stătescu se simți împuns de aceste cuvinte și răspunse: D. Cogălniceanu, după ce-a făcut paralelism între cum se petreceau lucrurile sub Domnii pământeni și cum se petrec acu, a zis că țara, proclamând regatul, nu a întemeiat și regalitatea și că românii ar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
același timp, să arate tuturor că adevărata putere a Abației venea de fapt de la tehnologia avansată. Rimio știa că i-ar fi putut lesne ucide pe toți și chiar se gândise să înceapă cu un călugăr mai îndrăzneț care îl împunsese în coaste cu arma sa ascuțită. Pâcla violenței plutise în aer pentru o clipă, dar se risipise imediat ce conducătorul grupului a recunoscut sigiliul Împaratului pe scrisorile sale de acreditare. Drumul până în sala în care se afla acum îl parcursese călare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la câțiva metri de Jeremiah, un alt călugăr ridică o arbaletă. Îl strigă pe bondoc și acesta se întoarse să-și privească moartea. Săgeata străbătu ochiul lui Jeremiah și ieși prin ceafă. Era mort înainte de a atinge solul. Calm, călugărul împunse încetișor cadavrul cu piciorul și apoi se îndepărtă. Stin auzi tropotitul cailor cu câteva minute înainte ca Abatele să urce în turn. Se aștepta ca un asemenea eveniment să se soldeze cu o altă predică. Toate încercările de evadare avuseseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-o lume adversă, înconjurat de spini și de râpe adânci: „Urcam pe coastă, urcam/ Într-o coastă prinzând cu mâna spinii/ De care să m-agăț, să mă urc și urcam/ Într-o coastă, spre sulița vârfului muntelui/ Care împunsese coasta divină a luminii” (Coasta). Sentimentul singurătății nu-l părăsește nici în etapa următoare (de altfel, titlul volumului din 1957 e, semnificativ, Ostrovul meu), dar tonalitatea se schimbă, poemele au adesea o rezonanță imnică, solemnă, de factură rilkeană, speculând însă
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
sentimentul damnării; le suportă privindu-le cumva din afară, considerându-le parcă elemente ale normalității. În Mâine va fi luni, de pildă, un tânăr scriitor se înapoiază de undeva, cu trenul, într-o duminică, ros de plictiseală și mai ales împuns de gândul că a doua zi va fi luni, pentru el cea mai cenușie zi a săptămânii. În compartiment, unde se află doar cu o jună, măcinată și ea de urât, se înfiripă o idilă, semnificativă prin monologurile interioare paralele
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
2γ≅¬ 88≅ϑΔ∴≅Λ) și‑și va înmulți slava și le va supune lor mulțime de oameni și va împărți pământul în daruri (ƒ< ∗φΔ≅4Η). 40Iar la vremea rânduită (ƒ< 6∀4Δ≅¬ ΒΞΔ∀ϑ4), regele de la miazăzi îl va împunge cu cornul său, iar regele de la miazănoapte va veni împotriva lui cu care și călăreți și cu mulțime de corăbii [de luptă] și va intra în ținuturi și va trece sfărâmând totul în calea sa. 41Și va intra în pământurile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de vizită a ortodoxismului literar. Unele poezii par comentarii la desenele
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
solemn să nu facă rău nimănui, încă rostogolindu-se prin valuri de sînge, balena își scoase deodată la vedere o protuberanță ciudată, mare cît o baniță, într-o latură a pîntecului. Ă Frumos buboi! exclamă Flask. Ia să-l mai împung o dată! Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask își înfipse fierul, un jet ulceros țîșni din această nouă rană cumplită: balena, fulgerată de o durere insuportabilă, începu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din cercurile periferice, dar care acum era străbătut de niște balene rătăcite, ce se îndreptau nebunește spre centru. Această ieșire salvatoare a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg, căci sălbaticul, stînd în picioare la prova pentru a împunge balenele fugare, se pomenise cu capul gol; curentul de aer stîrnit de aripile unei cozi ridicate brusc, îi smulsese pălăria. Fuga dezordonată a turmei nu întîrzie totuși să se transforme în ceea ce ni se păru a fi o înaintare metodică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mușcați pe la spate de Scorpio, Scorpia; ne tămăduim rana, cînd, poc! o ploaie de săgeți de jur-împrejur - se amuză cu noi Sagittarius, adică Săgetătorul. Tocmai cînd ne scoatem din trup săgețile, Capricornul, adică țapul, dă buzna spre noi și ne-mpunge cu coarnele, din plin. Pe urmă sosește Aquarius sau Vărsătorul, care-și varsă peste noi potopul și ne îneacă; în sfîrșit, cînd apare Pisces, zodia Peștilor, adică, adormim. Iată o predică scrisă colo sus, pe firmament, prin care soarele trece
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clipă, La ușă, musafirul: «Pe vremea mea, vai, unii Tăiau În patru firul. Ne căutau În gânduri Câte-o ascunsă cută. O, nu la voi! Bucherii: O specie dispărută. Dar chiar când sunt doar umbre, Mă tem să nu-i Împung. De-aceea, spun, spre știință: Cu genu-așa zis lung, Poem ori epopee N-am nici o ceartă veche. Ba, cei ce-i știu pe clasici, Măcar după ureche, Pot pune mărturie: Eu Însumi m-am scăldat În fluvii de poeme. Și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mâinile la spate, s-a urcat pe marginea priciului și l-a suspendat în aer, luxându-i brațele. Deși Niță făcea eforturi mari să tragă aer în piept, vreo cinci agresori îl loveau cu ciomegele peste cap și picioare, unii împungându-l cu vârful parului în stomac și piept. L-au lăsat să cadă de la înălțime: S-a prăbușit inert, cu fața la pământ, fără să se mai poată mișca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]