873 matches
-
credința, în viziunea Sfântului Apostol Pavel, este precum legătura căsătoriei. Așa precum căsătoria unește doi oameni într-o uniune reală Și personală, tot astfel, a fi creștin înseamnă a fi în Hristos - adică, a fi unit prin credință cu Hristos înălțat. Ca Și în căsătorie, un bărbat Și o femeie se unesc într-o uniune care implică împărtășirea în comun de bunuri. Ce aparține mirelui aparține Și miresei, tot așa cum ce aparține miresei aparține Și mirelui. A concepe credința ca o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că a fi unit cu Hristos înseamnă și a împărtăși suferințele Sale Și a nădăjdui să împărtășeȘti Și slava Sa înălțată<footnote ALISTER MCGRATH, op. cit., p. 94-95. footnote>. „Suferința din prezent va face loc slavei viitoare, la fel desigur cum Vinerea cea Mare a făcut loc Zilei Paștelui. Pentru cei aflați în afara credinței creștine, care refuză să creadă în orice altceva
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
titlul Florilege des chants populaires roumains. În legătură cu criteriul care a călăuzit alcătuirea ei, Densusianu precizează în Prefață că a căutat să aleagă din cele câteva mii de poezii populare pe care le-a citit ceea ce "ne oferă mai luminos, mai înălțat" și ceea ce era străin de intervențiile culegătorilor. Astfel afirmă că „Din câte am strâns la un loc în paginile care urmează cred că poezia noastră populară apare nu numai cu valoarea ei documentară sufletească ci și cu ce a atins
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
ermetice. Fiecare a proiectat asupra versurilor romantice o lumină diferită, modificând și interpretând rimele antemergătorului conform exigentelor propriei sensibilități. La trecerea dintre veacuri, după admirația iubitorilor de patrie și a poeților din boema literară italiană, după ce fusese contestată și apreciată, înălțata și coborâta, operă lui Leopardi pătrunsese în toate sferele vieții literare și se află, în mare măsură, în atenția tuturor, cu impetuozitatea unui veritabil fenomen pregătit să înfrunte deopotrivă iconoclasmul futuriștilor, detractările de orice tip și fragmentările sau limitările induse
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cele două aripi minuscule, asemănătoare unor elitre. Este vizibilă disproporția dintre corp și capacitatea portantă a acestor aripi. Sensul aerodinamicii sale rezidă în acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de deviaționism, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
binele” său; p. 43, r. 3 4 : „boala împăraților e ca sănătatea noastră” conducătorii sunt ipohondri datorită plăcerii de a li se acorda atenție, la fel cum supușii săraci sunt obișnuiți cu nevoia; p. 45, r. 30 31 : „Ferească Dumnezeu! înălțate împărate, să cuget eu, om bătrân, la una ca asta!” cinstea și gândul curat al bătrânilor sunt ceva firesc, iar o încălcare a acestora ar atrage cu sine pedepse divine; p. 46, r. 5 : „se pleacă după obiceiu” respectul față de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
un amin / pentru noi / amândoi...” sau la trecutul, obsesie a durerii, care impune „zvon durut de cântec al chemării” (Popas) sau la eloJiul înaintașilor (Mormântul lui Decebal). Cu verticalitatea-i binecunoscută, poetul adresează o ultimă rugă către Marele Demiurg: „Prea înălțate Stăpâne, / pentru puținul bine / pe care l-am făcut în viață / te rog să Pă repartizezi / singur într o garsonieră / pe care o mai ai liberă în Raiul sau Iadul cuvenit de drept”: „pentru a nu mai vedea și auzi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
răzeșești le dau și reprezentanții obștei, Ștefan Machidon și Ioan Marin care se adresează Domnitorului, în 30 octombrie 1823 „cu mare plângere” împotriva unor boieri hrăpăreți care stăpâneau Strâmba și se extinseseră pe pământul giurgionenilor. LXXXV 30 octombrie 1823 Pre Înălțate Doamne, Cu mare plângere jăluim Mării Tale ca pi valea Strâmbei la capul despre răsărit, di mai înainti vremi s-au împresurat partea noastră de moșie ci o avem de baștină noi răzășii, de către partea de moșie cumpărătură a răposatului
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pe vârfuri, ghemuit; Variante de alergare: în tempo uniform moderat, accelerată, cu ocolire de obstacole, cu schimbare de direcție; Sărituri: pe loc, de pe loc în lungime, de pe loc în adâncime, peste obstacole; Deplasări în echilibru pe suprafețe orizontale înguste și înălțate Tracțiuni pe banca de gimnastică, cu ajutorul brațelor și picioarelor; Târâre pe genunchi și coate; Aruncare azvârlită cu o mână, la distanță și la țintă; Prindere cu două mâini la piept, din autoaruncări și de la partener; Specifice atletismului: startul de sus
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
talentul cuscrului său, dar acum i se părea că nu era vorba de teatru, ci de circ. După un timp observă că, în tot acest scenariu nu s-a prosternat niciodată în fața vizirului, sub pretextul durerii și-a ținut fruntea înălțată și ar fi de discutat ce este mai demn: să vii să te ploconești în fața vizirului și să te târăști în genunchi sau să joci teatru, simulând aproape isteric o durere pe care n-o ai și asta numai ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de marmură albă, albă, cu flori pe care să fie scris așa: „Supt această piatră odihnește țărâna blagorodnicei Bălașii Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vistiernicul din Moldova, soție a luminatului coconului Ștefan Brâncoveanul, al doilea fiu al înălțatului și blagocestivului Io Constantin Basarab Voevod, care, de ani 15 vârstă fiind, cu iubit soțul ei creștinește cucernic, cu înțelepciune și virtuți au trăit, ci cruda moarte făr de vreme încă sosind, după ce în boală grea căzând, nu mult zăcând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea înălțată de vodă la început de domnie ca să vegheze în ea mereu un suflet de bărbat și să tragă clopotele când o vedea arzând ceva prin București. Gospodar vodă, casele și bisericile multe-s de lemn, a durat clopotniță înălțată sus în Dealul Mitropoliei ca să se vază în toate părțile când s aprinde ceva. De la Mitropolie au pornit toate ctitoriile lui vodă și ale doamnei: uite așa, pe rând, bang, bang, într-o dungă, la mânăstirile Sfântul Gheorghe Nou, Sfântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
următorul fragment, de exemplu, motivația este lesne integrată în descrierea însăși: După ce s-au spălat s-au așezat și au așteptat din nou. Erau cinsprezece paturi în camera îngustă și înaltă. Pereții erau vopsiți în cenușiu. Ferestrele erau lungi dar înălțate, în așa fel încît puteai vedea doar vîrfurile crengilor de la copacii din curțile de afară. Prin sticlă cerul nu avea culoare. Jean Rhys, Outside the Machine, în Tigers Are Better-Looking Propoziția care precedă descrierea "s-au așezat și au așteptat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atunci mi-au întors spatele în tăcere și au plecat cu toții în aceeași parte. Zăceam în genunchi și nu le vedeam decât picioarele lucioase de sare în sandalele roșii și negre, ridicând marginea veșmintelor lungi și negre, cu vârful puțin înălțat, cu călcâiul lovind ușor pământul, iar când piața s-a golit, m-au târât la casa idolului. Ghemuit pe vine, ca acum la adăpostul stâncii, și focul cerului deasupra capului meu străpunge grosimea pietrei, am stat zile în șir în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
malul, fără să-și ridice ochii către cel care-i aștepta. Dintr-o dată, bacul se izbi de capătul unui debarcader ce înainta în apă, luminat abia atunci de lanternă, care, în urma loviturii, începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul stâlpilor debarcaderului, săriră pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fără șir și arătându-i biserica rămasă în urmă. "La biserică, la biserică", ăsta era cuvântul pe care-l striga Socrate și mulțimea. D'Arrast nu se întoarse însă din drum. Socrate i se feri atunci din cale, cu brațele înălțate comic către cer, în timp ce strigătele mulțimii scădeau treptat. Când d'Arrast apucă pe cea dintâi stradă ce-i ieși înainte, pe unde mersese în ajun cu bucătarul, și despre care știa că duce la cartierul de pe malul fluviului, din piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ști spune ce mai face țara Ce Dacia se numea - regatul meu? Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră, Cu murii de granit, cu turnuri gote, Cetatea-mi veche Sarmisegetusa? ". - "Nici cum, o Decebal. O văd Pentru întîia dată acum înălțată Prin părul tău ca o coroană mândră, Lucrată-n pietre scumpe ca-n granit". - "Dară urmașii acelor Romani? " - "Ce să vorbesc de ei? Toți oamenii Pigmei sunt azi pe vechiul glob... dar ei Între pigmeii toți sunt cei mai mici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
deranjeze. Creația presupune o cronicizare a neliniștii. Când dialoghezi ca Shakespeare, îl simți pe Dumnezeu prin preajmă.. Shakespeare : doamne, câte crime pe centimetru pătrat de scenă ! Marii poeți burdușesc câte trei obsesii într-un vers. Creația - un sublim Te Deum înălțat vieții. Dintre toți mincinoșii mapamondului, numai o parte dintre ei fac literatură. În absența esteticii, morala în artă este incoloră și insipidă. Există o diviziune a muncii și în artă. Unii șoptesc în poezie, alții urlă prin redacții. Pasărea Phoenix
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se află câteva basoreliefuri. Ieșeanul mă ascultă cu luare aminte și reflectează: Tot sunt buni la ceva prietenii... Se poate să fii mai limpede? - îl întreb eu nedumerit. Imagineză-ți că mă aflam singur în fața statuii. E drept că mă simțeam înălțat de ceea ce vedeam, dar când imaginea este îmbrăcată și în vorbe atât de frumoase - precum ai făcut-o tu - e altă ceea. Ai altă percepere a ceea ce vezi mai ales când ai a face cu o operă alegorică. Îngăduie încă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mare uniformitate. Aspectele de suprafață ale reliefului au fost sculptate în principal de acțiunea glaciației cuaternare. Podișul Siberiei Centrale, situat între fluviul Enisei și fluviul Lena, se extinde pe un areal de peste 3,5 milioane km2, fiind o vastă platformă înălțată (include și strate cutate precum și curgeri bazaltice). Altitudinea maximă în Podișul Central Siberian este de cca.1700m. Foarte importante sunt resursele minerale de aici: cărbuni, aur, diamante, gaze naturale. Siberia de Est este reprezentată de un teritoriu predominant muntos, extins
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
bucuriei, mîndria tragică a fericirii redobîndite și consacrate În ciuda tuturor Încercărilor la care am fost supuși sau pe care le-am Îndrăznit cu candoare. Grația neajutorării, impetuozitatea și stîngăcia, curățenia și prospețimea jocului fericirii rămîn de nevătămat, inviolabile și invulnerabile, Înălțate mereu mai sus În piscul jertfei vieților omenești. Iar suferința și moartea ne apar doar ca un amplificator vital, mormintele sînt doar un temei al sorții, un soclu tragic al destinului fericit. Înălțimea lor - indiferent că o percepem ca prospețime
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
țin să lase în urma lor figuri vizibile pe suprafețe dure, netede și delimitate (deși peretele paleolitic era inegal și lipsit de contururi, iar rama tabloului este un fapt destul de recent)? De ce aceste glife, gravuri și desene rupestre, de ce aceste volume înălțate, cromlehuri, betili, acrolite, coloși, hermeși, idoli sau statui umane? De ce, pe scurt, există o imagine în loc să nu existe nimic? Să acceptăm, pentru un moment, că nu știm nimic despre asta și să trecem prin poarta umbrei. Rădăcini Sursa nu este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
referitor la scara lui Yaakov, de exemplu, Domnul (în text, YHWH, numele tetragramat) nu vorbește de pe ultima treaptă a scării, ci de „deasupra ei“ sau de „dincolo de ea“, imagine sugerată fertil prin ambiguitatea ex presiei ebraice nitzav ‘alav („era/stătea înălțat/ridicat deasupra ei/dincolo de ea“, cu referire la sulam, „scară“, de genul masculin în ebraică). Demersulapofatic, în oricare dintre tradițiile religioase care utilizează această cale, dă seamă tocmai de această diferență de regim: principiul ultim nu face parte din ierarhie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
apus și pe cel de miazănoapte, care vin, viforoase, și întețesc focul; focul arde noaptea întreagă, în cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și le propune să participe la jocurile funebre în cinstea lui Patrocles (întreceri de care, pugilat, luptă corp la corp, alergări, aruncări cu discul, trageri la țintă cu arcul). După fiecare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apus și pe cel de miazănoapte, care vin, viforoase, și întețesc focul; focul arde noaptea întreagă, în cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și le propune să participe la jocurile funebre în cinstea lui Patrocles (întreceri de care, pugilat, luptă corp la corp, alergări, aruncări cu discul, trageri la țintă cu arcul). După fiecare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]