1,310 matches
-
te ținea strâns în gheare! Câteodată,în vis, ne întâlneam, furând nopții, furând vieții momente efemere, îmbrățișări sau atingeri, dar mereu la umbră amenințătoare a aceeași creaturi fără nume, care, precum Proteu,se metamorfoza, ba harpie, ba caracatiță, care te înșfacă și refuză să -și abandoneze pradă... Mi se întâmplă** și să te regăsesc, cu inima-mi palpitând, si sa ne iubim,dar, fatalitate! În spate,deodată,în penumbra,se înalță o altă,si apoi încă o altă,care-și revendică
DRAGOSTE PIERDUTĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376790_a_378119]
-
-i mai e de-ajuns, Se ceartă, se revoltă și se zbate, Ar vrea să fie peste tot și-n toate, Unde nici gândul încă n-a pătruns. Îl macină regretul ancestral, Că steaua lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice-un ultim val. Și ar mai sta, că încă n-a spus tot... Cerșește timpului un bob zăbavă, C-a-nfulecat din viața cu otravă Iar pentru asta n-are antidot
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
text antologic să devină și balsam pentru suflet: te face să uiți de sărăcia materială, de mizeria morală din societate, de jocurile murdare din politică, de rechinii și balaurii care se ațin la fruntariile țării, pentru a apuca și a înșfăca cât mai mult din bogățiile ei, pentru a le căra în bârlogul lor de popoare civilizate, care dau lecții altora - de bună purtare, de democrație, de îmbogățire peste noapte pe spinarea noroadelor... Una peste alta, ne întrebăm ce faze de
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
întregii asistențe. Acu au ce și-au dorit... La ce le mai trebuie și o mamă bătrână pe capu' lor? Au revenit cei doi jandarmi care ieșiseră și, imediat după ei, Florica și Eugen. Au cerut scuze judecătorului și au înșfăcat-o rușinați pe femeie. Au scos-o mai mult pe brațe, încercând să se justifice că au uitat-o în sală. Ajunși în stradă, și-au luat rămas bun unii de la alții. Din vârful buzelor și doar câteva strângeri de
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
nevoită să ieși din birou și să dai fuga la Arhivă. Resemnată am pornit spre cuier. O haină la repezeală fusese expresia ei. De pe cuierul plin îmi făcea cu ochiul blana pufoasă de vulpe argintie, aparținând desigur, unicei Cleo. Am înșfăcat-o și am ieșit înainte ca să apuce cineva să mă oprească. Imediat, un val de Havai mă scufundă cu totul în lumea femeilor fatale. Mi-am împins mâinile prin mânecile calde și m-am repezit în viscol. - Hei, domnișoară, am
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
supărat și amărât ca vai de om! A doua zi, ajungând într-un loc, i se întîmplă să vadă ceva ce nu mai văzuse. Văzu un om care ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi repede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordei; pe urmă iar ieșea, îl punea la soare și tot așa făcea. {EminescuOpXI 160} Drumețul nostru, nedumerit, se opri și zise: - Bună ziua, om bun! - Mulțumesc dumitale, prietene! - Da' ce faci aici? - Ia mă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
central nu există deloc. Astfel se asigură în mod pozitiv că o seamă de voinici din ceata liberalilor moderați, reprezentată în cabinet prin doi miniștri, a început să iasă cu arme de-o formă preistorică la drumul mare, să-i înșface pe oameni de piept și să le ceară să-și dea demisiile, ca să le ocupe ei funcțiile. Geaba cel oprit în drum [î]și face cruce, geaba murmură cuvinte din molitvele marelui Vasile pentru îndrăciți, liberalul moderat vociferează: "Situația sau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
general, despre saloane. Așa cum sînt concepute ele acum. Ca niște "obligații" ale breslei: să fie! Măcar de-ar fi pe bănuți, cum erau în "epoca de aur". Formale, formale, dar frații lucrau serios pentru că sperau într-o "achiziție". Acum, fiecare înșfacă ceva din atelier sau din debara și pune pe panou, la Victoria (minunat-proletcultă denumire, nu?) Ce poate ieși de-aici? Un bazar. E necesară o regîndire a saloanelor. Decît așa, mai bine lipsă. Zic eu toate astea... dar ce caut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niciodată plictisiți, niciodată pesimiști. 20 decembrie Ușa birtului dată de perete, ies amîndoi împleticindu-se, trăgîndu-se unul pe altul, ea vrea să scape, să fugă, e gata să intre sub tramvai, el o prinde de mînă, fata se zbate, o înșfacă de păr și-o tîrăște pe lîngă zid. Cine m-a pus s-o iau pe-aici, mi-am făgăduit să nu mai dau peste birtul ăsta sordid, învăluit în damfurile de vodcă. Să-i depășesc, să nu-i mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și reușita spiritual-morală. Ar fi de neiertat s-o rateze. Ei, aici e-aici. Ieșiți la terminarea victorioasă a meciului din cămine, din case, de pe trotuarele restaurantelor și bistrourilor, cum i-a prins momentul, în maieuri, cu șlapi, în chiloți, înșfăcînd din fugă sticlele goale și făcîndu-le să sune ca darabanele napoleoniene sau ca tobele africane în jurul focului, miile de băieți și fete, într-o comuniune cvasi-senzuală, îți dădeau impresia unei marei purificatoare. La ferestre doar curioase celelalte vîrste: a doua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În prima secundă, încruntat, e Răzvan Theodorescu, în a doua, rîzînd, e pruncul primordial. Să mori de rîs, nu alta... 1 martie Îmi intră-n atelier (fără să bată) și numai nu-mi pune mîna-n gît: Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el, vecinul meu, pictor și el: nu ține la nuanțe, la finețuri, iar dacă a mai și luat unu-n plus, atunci are-n mustață ceva de Sadam. Întoarce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apăsat din nou pe butonul care indica „jos”. Ușile s-au deschis, dar de data aceasta a fost întâmpinat de o mare de flăcări. Auzea țipete și simțea miros de carne arsă. Înainte de a apuca să închidă ușile a fost înșfăcat de un demon uriaș care l-a târât în infern. Înfricoșat de această turnură, a strigat disperat: „Ce s-a întâmplat cu plaja?”. Demonul i-a răspuns vesel: „Atunci erai un candidat, acum ești angajat!”. Număr de angajați Cote de
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
întâmplat atunci a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles, spioană murdară! La întoarcere, mergând peste câmpul înghețat, Charlotte își spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un tren de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu puteam să le ofer decât o existență de marionete. Porneam resortul amintirilor mele și cele trei cochete începeau să țopăie, Președintele Republicii o înlănțuia pe Marguerite Steinheil, ducele de Orléans cădea, înjunghiat de pumnale perfide, ostașul cel bătrân își înșfăca sulița lungă și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care viața unor femei atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
jumătate îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în peisajul pustiu. Un firicel roșu îi străbate tâmpla stângă. Dar e în viață. Glonțul a ciopârțit pielea de sub păr și s-a înfundat în nisip. Bărbatul se răsucește ca să-și înșface arma. Ar vrea ca moartea să fie mai fizică - gât tăiat, val de sânge care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în peregrinările mele obișnuite. Înainte de a porni, am aruncat o ultimă privire în camera Charlottei. În lumina cenușie a dimineții, liniștea ei nu-mi mai amintea de un muzeu. Nu, nu mai părea nelocuită. Am ezitat o clipă, apoi am înșfăcat un volum vechi, pus pe pervazul ferestrei, și am ieșit. Străzile erau pustii, aburite de somn. Perspectivele lor păreau să se contureze pe măsură ce înaintam spre ele. Mă gândeam la Însemnările pe care le duceam în rucsac. În seara aceea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aprinse În vârful sulițelor. Coborâți-mă repede... vin tătarii ! a strigat el a doua oară, dar copiii au luat-o la fugă spre sat, țipând: Tătarii... vin tătarii ! Au prins să bată clopotele de furtună. Oamenii apucau spre codru, ori Înșfăcau pari afumați la capăt, furcile, coasele și topoarele, gata de apărare. Pretutindeni s-auzeau țipetele copiilor și-ale femeilor: Tătarii!...vin tătarii!.. Și băteau mai tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă lungă, și-n urma lor colburile urcau până-n
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
deschidă. ― Pare în ordine, spuse el repede. Nici măcar nu au... Ce-i asta? Rim tresări și se ridică în picioare. Rapiditatea gestului său îi descumpăni pe toți cei din încăpere, care nu mai văzuseră niciodată un quint în acțiune. Rim înșfacă din mâinile inginerului ceea ce părea că îl îngrijorează. Când văzu ce anume îl neliniștise, reveni la un ritm normal al mișcării. Ținea în mâini o foaie de hârtie din care căzu ceea ce părea o bijuterie ieftină. Era o notiță scrisă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
personală mai deosebită. Cu o agilitate absolut neașteptată, bătrânul escaladă tejgheaua, scoțând în același timp un fluierat ascuțit. Ca de nicăieri, asupra celor doi călători se năpustiră patru tineri vânjoși care îi imobilizară în mai puțin de o secundă. Bătrânul înșfăcase containerul și-l ținea strâns la piept. - Știam eu că o să mai am odată ocazia asta! Acum n-o să mai vină nici un quint să mi-l ia înapoi! Gâfâind din cauza efortului, dar și a fricii, Johansson îl întrebă: - Vrei să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a II-a. Se afla în recreație, clopoțelul sună și, alergând spre clasă s-a izbit, după colțul culoarului, drept în pieptul directorului școlii Ă un bătrân greoi și corpolent. Acesta (scena avea loc la începutul secolului nostru) l-a înșfăcat de o ureche și l-a scuturat bine. Dar nu asta l-a impresionat pe copil, fiindcă maltratarea fizică era atunci un fapt obișnuit. Ceea ce l-a uimit a fost reproșul profesorului: „De ce fugi? Când m-ai văzut pe mine
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și vanitățile pe care le presupune, adesea, obținerea stării de fericire, sau dorința de Întreținere a acesteia. La aceeași stare de liniște face apel și poetul Serghei Esenin: CÎnd te bîntuie tristețea, cînd pierzi toate, cînd te doare, cînd te-nșfacă greul vieții, sub furtuni, sub ani, sub vînt, - să te-arăți tăcut și simplu, să zîmbești cu nepăsare, e cea mai Înaltă artă dintre cîte-s pe pămînt. * „Oricine crede că viața sa proprie sau aceea a semenilor săi nu are
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Repede de tot. Și n-o să-i spun lui Luke. Iar asta n-o să strice cu nimic surpriza și momentul magic al nașterii - doar că pentru mine n-o să fie chiar așa o surpriză. Exact. Mă aplec și reușesc să Înșfac stick-ul ecografului. Îl lipesc de gelul de pe stomacul meu - și, imediat, imaginea neclară reapare pe ecran. Am reușit! Acum nu trebuie decît să-l plimb Încet pentru a capta și amănuntul esențial... Încruntată de la atîta concentrare, mișc sonda În jurul abdomenului
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pare destul de mic, dar cine poate ști? Poate că ar trebui să le cumpăr pe amîndouă, doar așa, ca să fiu sigură. Uite costumul de schi, „Baby in Urbe“! Pe stativul din fața mea apare o mînă cu manichiura proaspăt făcută, care Înșfacă iute un costum din petice, atîrnat pe un umeraș șic negru. — De cînd caut unul din ăsta! — Și eu! zic automat și Înhaț ultimul costumaș rămas. — Știi că, la Harrods, e o listă de așteptare de șase luni pentru ele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu ea e altă poveste. Majoritatea hăinuțelor cu care Îi Îmbracă sînt brodate, moștenite de la generațiile anterioare și cîrpite de servitoarea de-o viață a mamei ei, iar copiii dorm În pătuțuri antice de stejar, În reședința aristocratică a familiei. Înșfac două perechi de pantofiori Piglet, mai multe combinezoane „Baby in Urbe“ și o pereche de Jellie Wellies, ca să știu o treabă. Apoi zăresc cea mai dulcică rochiță roz din lume. Are nasturi În culorile curcubeului, chiloței asortați și ciorăpei minusculi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]