638 matches
-
scriitorul pedagogului, „am auzit că totuși stăruiești. Te salut ca pe un frate adevărat”. Sadoveanu nu numai că a salutat fapta de la Ungureni, dar a înfățișat-o în toată amploarea sa. În chiar articolul citat, arată pe larg rezultatele obținute, înșiruind - ca pildă vie pentru intelectualii vremii - rezultatele: „Biblioteca cu 2500 de volume... 1968 de întruniri culturale... muzeu agricol și stație de material agricol... o secție horticolă... o secție de cooperativă de exploatare agricolă... o școală țărănească de agricultură pentru adulți
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
discursului filmic face un pas important prin adecvare stilistică, prin opțiunea pentru mijloacele de exprimare filmică, Visarion propune o nouă punctuație (internă). Atât factologia cât și psihologia filmului sunt așezate într-o ordine cronologică. "Propozițiile" filmului sunt tratate corect, riguros, înșiruind filmarea gestului, portretului, situațiilor, secvenței caracterizante și legarea episoadelor marchează o inovație și un risc. Este punctuația amintirii, a timpului interior, dilatat sau contractat după valoarea semnificației. Este ca și cum după traversarea unei perioade dificile închidem ochii și frânturi de zile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a numit Academia metaforic ,,republică culturală“, vedea de acolo clar rostul și rolul istoricului: ,, În epoca noastră așa de agitată și frământată de lupte aprige între popoare pentru afirmarea și susținerea drepturilor lor naționale, istoricii sunt cei chemați să se înșiruie în fruntea luptătorilor”19. Alexandru Lapedatu privind cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca o situație vremelnică, ceea ce s-a și confirmat, a susținut în teritoriul rămas conferințe, trimițându-i și pe alții s-o facă în numele Academiei. Dintre conferințele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
a numit Academia metaforic ,,republică culturală“, vedea de acolo clar rostul și rolul istoricului: ,, În epoca noastră așa de agitată și frământată de lupte aprige între popoare pentru afirmarea și susținerea drepturilor lor naționale, istoricii sunt cei chemați să se înșiruie în fruntea luptătorilor”19. Alexandru Lapedatu privind cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca o situație vremelnică, ceea ce s-a și confirmat, a susținut în teritoriul rămas conferințe, trimițându-i și pe alții s-o facă în numele Academiei. Dintre conferințele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
contemporane, sau, dimpotrivă, asupra unor tainice clipe de prospețime. Calchiate după întrebările copilăriei (și nu numai) prin care am trecut cu toții, gen: "ce este Dumnezeu?", "cine plouă?", "unde apune soarele?", sau "de ce au elefanții trompă?" etc., capitolele volumului premiat se înșiruie după o logică doar de ele știută, purtînd falnic titluri neverosimile: "Cum să lași să plutească fetițele?", "Friedrich Nietzsche o fi Halal?", sau "Cum să faci patul unui bărbat non schizoid și nealienat?"... De fapt însă, în ciuda aparențelor derutante, ni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult, poarta însăși este putredă, scările sunt roase de carii, totul în jurul lor respiră un aer de moarte. Tabloul dezolării care se înfățișează micii expediții este zugrăvit foarte convingător: "În față, spre inima cetății, alături pe drumul pe care se înșiruiseră, în loc să găsească rânduri dese de apărători, văzură spre groaza lor doar ruine și moarte. Casele erau prăbușite, zidurile crăpate, pietrele plesnite și aplecate în toate părțile". În sfârșit, neștiutorii călători ajung în fața bisericii, care le părea ultimul refugiu în fața thanaticului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cauză. Realizatorul și camera sunt acolo și nu poți să spui că n-ai fost acolo. Când alegi un cadru, ai exclus ceva, când alegi un fragment din realitate, ai exclus alte fragmente. La aceasta se adaugă modul în care înșirui aceste fragmente și comentariul pe care îl pui. În permanență alegi, iar prin alegerea mea, de fapt, eu manipulez. Realitatea are atâtea fațete și este atât de complexă, încât prin simpla mea alegere eu ghidonez privitorul spre ceea ce vreau să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
eu m-am dat la o parte și de acolo priveam cum ei mă jefuiau”. Probabil fiind permanent în relații de afaceri cu sătenii, evreul i-a recunoscut pe toți cei care i-au „vizitat” casa neprotocolar, așa că i-a înșiruit pe hârtie anchetatorilor vasluieni: „...printre cei care au furat și stricat dela mine și depe la alții din vecinătatea mea, am recunoscut pe Gh. Butnaru, Gh. Pintiliescu, Gh. Onofrei, Iancu Duduc și Constantin N. Mâță”. Fiind întrebat în cursul anchetei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dânșii au năvălit țiganii din fundul Racovei (subl.ns.) și ceilalți oameni care erau foarte mulți și au început a strica dughenile aruncând mărfurile afară”. Fiind din zonă, și acest martor a recunoscut pe câțiva făptași pe care i-a înșiruit judelui instructor Grigoriu: „Gh. Pintiliescu, Simion Lavric, Gh. Onofrei, Toader Rusu zis Topliceanu cum și Neculai Grigoruță Melenciuc”. Ca și ceilalți de dinaintea lui, a remarcat prezența lui V. Enacache Tofan precum și a altora, dar nu în postura de jefuitori ci
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cetățeanului Holtea și nici nu i-a îndemnat pe oameni să ia cu asalt dughenele. Comerciantul evreu Iosub Marcus, fiind puternic și evident păgubit de masele înfuriate dar și cunoscându-i pe mulți dintre atacatori, nu a ezitat să-i înșiruie pe hârtie: „Gheorghe Onofrei, Ion Florea, Constantin Cocuz și V. En. Tofan (subl.ns.) care aruncau marfa, rafturile și tot din dugheană afară”. Din textul care va urma, rezultă că autoritățile timpului organizaseră și înfățișări directe ale bănuiților cu unii
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să le folosi, în prima parte a textului? Care în final? Pentru început, schițăm principalele idei încercând să le includem într-o anumită ordine, apoi începem să scriem. Cu toate că această muncă poate consuma timp, faptul în sine ne obligă să înșiruim ideile principale și pe cele ajutătoare într-o ordine logică înainte de a începe să scriem materialul. Astfel, în cazul în care unele idei nu se potrivesc sau nu "curg" de la sine, le putem rearanja înainte de a fi prea târziu. Nu
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
rol hotărâtor în formularea teoriei cuantice. Mă refer la rapida dezvoltare a teoriei relațiilor de dispersie. E dificil să evităm impresia că ne confruntăm aici cu un miracol, destul de comparabil în natura sa uluitoare cu miracolul că mintea umană poate înșirui o mie de argumente fără a intra într-o contradicție, sau cu cele două miracole existența legilor naturii și capacitatea minții umane de a le prezice. Observația care mi se pare că se apropie cel mai mult de o explicație
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cu pereți în întregime îmbrăcați în lemn, a fost cîndva zugrăvită într-o culoare, pe care astăzi n-o mai poți desluși și pe care jegul s-a stratificat, desenînd tot felul de chipuri bizare. De-a lungul pereților se înșiruie cîteva polițe slinoase, înțesate de carafe ciobite și cu luciul șters de vreme, inele de metal pentru sulul șervetelor, teancuri de farfurii din porțelan gros, cu chenar albastru, fabricate la Tournai. Într-un ungher se află un dulăpior cu despărțituri
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
atât de grave pe cât par, că traumele sunt trecătoare, și că noul de care se tem atât de tare e doar o aparență. Utilizarea acestui stil formular tipic pentru ședințe, care pare inteligibil și simplu, dar e foarte adesea vid, înșiruind o sumă de poncife fără miez, reunite nu prin logică, ci prin alunecări retorice, construiește constant un discurs vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
gând nebunesc o făcu să țipe: — Degrabă cheamă vecinii să fie martori! Hai, dragă Nicos, numai tu poți să desfaci cununiile, că noi om pleca în lume și nimeni nu ne-o lua urma. Sofula plângea încet și printre sughițuri înșiruia vorbe înțelese doar de bărbatul ei: — Doamne, de ce, de ce acum, că știi bine că acum nu a fost cu păcat. Doamne, de ce? Unchiul Nicos încerca să o liniștească pe Lavinia: — Fetiță, iartă-mă că ți-am înșelat dragostea. Credeam... Mama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
29 mai 1703, se împlineau două sute cincizeci de ani de când a căzut Constantinopolul. Simți cum îi tremură fluierele picioarelor. Azi este Sfânta Teodosia. Suflă în lumânare și închise ochii. Se vedea mic, el era cel mai mic dintre toți. Stăteau înșiruiți după mărime în picioare, sprijiniți de peretele alb al chiliei de la mânăstirea Curții de Argeș, și l ascultau pe arhimandritul cu barbă lungă și rară, uitat de vreme. Era Stanca, apoi Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se concentră din toate puterile ca să nu se lase zgâlțâit de tremur. Negru pe alb, înșiruiți în ordinea patimii care-i antrena în ură, dușmanii lui vodă ocupau toată foaia. În capul listei era țarul Petru, apoi Ludovic al XIV-lea și în dreptul lui, subliniat cu două linii era numele ambasadorului francez la Poartă, Desalleurs; veneau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era bucuros că reușise să-i scrie logodnicei sale o scrisoare. Ieri preoții care au venit să-i spovedească le-au adus și toate cele pentru scris; s-a silit atunci să-și orânduiască simțămintele și gândurile și să le înșiruie într-o scrisoare de dragoste. Frazele lungi pe care le scrisese sau poate nu le scrisese îi veneau în minte și era fericit: „Îți mulțumesc, draga mea, că m-ai lăsat să mă simt alesul tău. Iată, eu a fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
transformate toate în spitale pentru holerici. Stam în sălița de intrare..., unde examinam repede bolnavii și, despărțindu-i, trimiteam în sala din dreapta pe cei recunoscuți atinși și în sala din stânga pe cei suspecți... Mureau oamenii ca muștele, și seara se înșiruiau câteva camionete la poarta fiecărui spital, ca să ia și să îngroape morții în timpul nopții. Îi încărcau cum se găseau și, punîndu-i unii peste alții, îi duceau la gropi mari comune, pline cu var, unde îi îngropau fără sicriu și fără
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
covoare roșii și negre și basmale brodate, iar pe podea zăceau de-a valma saci și lădițe cu mirodenii. Pe tejghea, în jurul unui cântar cu talgere lucitoare de aramă și a unui metru vechi, cu cifrele și liniile șterse, se înșiruiau căpățâni de zahăr, dintre care una, desfăcută din scutecul ei gros de hârtie albastră, era începută la vârf. Când bătrânul negustor așeză ceainicul pe tejghea și îi salută, mirosul de lână și de mirodenii care plutea în încăpere se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă învârt pe călcâie, împingându-mă de-a-ndaratelea până în mijlocul încăperii, m-a tras de buză până m-a făcut să cad în genunchi, nebun de durere, cu gura însângerată, apoi mi-a întors spatele și s-a dus lângă ceilalți. Înșiruiți de-a lungul zidurilor, se uitau la mine cum gem, în arșița cumplită a amiezii de foc care intra pe ușa larg deschisă, și în lumina aceea a țâșnit vrăjitorul, cu părul de rafie, cu pieptul strâns într-o platoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să fie trecute prin foc, niște bancuri solide, scobite adânc în lungime (în șanțul acesta alunecaseră funduri rotunde de lemn, din cele ce urmau să fie subțiate la rindea), precum și câteva focuri stinse. De-a lungul zidului, la stânga intrării, se înșiruiau mesele de lucru. În fața lor se înălțau grămezile de doage care trebuiau date la rindea. Lângă peretele din dreapta, nu departe de vestiar, luceau două mari ferăstraie mecanice, bine unse, puternice și tăcute. Hangarul devenise de multă vreme prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
abia mocnit, aprins chiar în mijloc, de-a dreptul pe pământ. Apoi desluși, într-un ungher, în fund de tot, un pat de aramă, fără așternut și cu o somieră stricată, iar în ungherul opus, o masă, pe care se înșiruiau vase de lut. Între masă și pat se afla un fel de poliță, pe care fusese așezată la loc de cinste o cromolitografie înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe. În rest, doar un morman de zdrențe, îngrămădite în dreapta ușii, și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă, în care timp penitenții încercară să se înșiruie într-o oarecare ordine. D'Arrast îl văzu atunci pe bucătar. Tocmai ieșea din biserică, gol până la brâu și purtând pe capul lui bărbos un uriaș bolovan pătrat, așezat de-a dreptul pe țeastă, care nu-i era apărată decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe balustrada scării, adunând praful pe palmele ambelor mâini, pentru a și le lipi apoi pe halatele îngrijitoarelor care nu-și făcuseră datoria cum trebuia ? Lăsând amprente, la rând, pe fiecare pieptar scrobit al acestor femei supuse, leneșe și viclene, înșiruite în fața ușii ei. O astfel de vrăjitoare ar mai fi fost în stare să simtă și să priceapă ceva ? S-au dat atâtea exemple, atâtea ! Dacă ar fi putut procura desenele de demult, le-ar fi întins în fața lor. Ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]