484 matches
-
galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
crime asupra mai-marilor comunității evreiești din Berlin, atunci asta ar face ca lucrurile să fie mai dure și pentru ei. Poate pentru evreii din toată Germania. — S-ar putea să fie ceva în asta, admise el, luând altă țigară și înșurubând-o în micuțul său portțigaret. Dar o să ia mult timp pentru a organiza o astfel de investigație. Normal, presupun că Heydrich va asigura întreaga cooperare a Gestapoului. Cred că cel mai ridicat grad de supraveghere este garantat, ce spuneți, Kommissare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gura pecetluită, părea din nou că zâmbește. La prânz febra atinse culmea. Un soi de tuse viscerală scutura corpul bolnavului care începuse să scuipe sânge. Ganglionii încetaseră să se mai umfle. Erau mereu la locul lor, tari ca niște piulițe înșurubate în scobitura articulațiilor și Rieux socotea imposibilă deschiderea lor. În intervalele febrei și tusei, Tarrou se uita încă din când în când la prietenii săi. Dar, curând, ochii lui se deschiseră din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu ea.“ „Să mă însor cu ea? Cu patroana? Cine, eu? Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro! Domnule, nu-mi arde de glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu fără motiv. — Dar, de îndată ce și-a revenit din prima supriză, amicul i-a demonstrat că, dacă se însura cu patroana, îi putea lăsa treisprezece duros pe lună ca pensie de văduvă, de care altminteri n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
albă, atinse ușor niște pânze întunecate, urcă, și se văzu corpul unui om așezat. Lângă el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le traversa craniul și le ținea înșurubate în piatră. Peretele netede din fundul peșterii se afla la zece palme de orbitele adâncite, unde globii oculari fuseseră reduse la un grăunte de praf. Ce e asta, murmură Cipriano Algor, ce coșmar e ăsta, cine sunt oamenii ăștia. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câte zece minute, numai cu mine! — Și - care sunt principiile tale financiare fundamentale? mă întreabă Suze cu interes. — Îhm... păi, încă n‑am nici unul, zic, pictându‑mi buzele cu grijă. Dar o să le inventez eu când o fi momentul. Îmi înșurubez gloss‑ul și‑mi iau geaca. Ne vedem mai târziu. — OK, zice Suze. Și nu uita! O singură pereche de pantofi! — Bine! Promit! E foarte drăguț din partea lui Suze că‑și face atâtea griji pentru mine. Dar chiar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai. Numai când vin aici, la nenea, la camera de reanimare. Rar, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e și a înțelepților lumii ca și a analfabeților care citesc în stele. Sunt acolo, mamă, și răspunsuri ori doar întrebări, ca aici? Să nu uit, răutatea cu toate rudele ei scârboas e rămâne aici pentru viermii pământului ori se înșurubează și Sus? Dar tata ce mai face? l‐ ai iertat ? Îi cam plăceau femeiuștile bărbaților plecați la Combinat; Petrecăreț, da, dar și «afemeiat» după muncă. și ceilalți, fratele și surorile? Vă vedeți? O, Doamne, dar cu ce? Că doar ochii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gravă). Fiecare dintre ele este comandat de către un robinet descris mai sus. Avertizorul are montat în interiorul unei carcase o membrană metalică elastică, este în momentul alimentării cu aer comprimat, intră într-o mișcare vibratorie amplificată apoi de o trompetă (pâlnie) înșurubată în corpul carcasei. f) Electrovalva EV4-DN3 este un distributor pneumatic, cu 4 cai și două poziții, cu reținere pe poziție, comandat electric, fiind prevăzut și cu o comandă manuală (locală) de avarie ce se folosește în cazul defectării comenzii electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu-i place să aștepte. Și este nervos încă de când s-a întors din Vegas. Josh își puse mănușile de cauciuc, ochelarii de protecție și masca de hârtie, apoi luă un cilindru de cincisprezece centimetri lungime cu aer comprimat și înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic, apăsându-l cu degetul mare. — Ia-ți PDA-ul. Și intrară pe ușa batantă, în zona animalelor. Mirosul puternic și ușor dulceag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gagici, însă eu eram prieten cu o fată, Ani-Anita, am fost cu ea din anul trei de facultate până am terminat, tipa vroia să dea admitere la noi la Facultate, i-am zis să mai aștepte un an, să mă înșurubez și eu în lume, în profesie, după aia vedem, o să intri tu, îți fac un repertoriu, te lucrez și vedem, însă n-am băgat-o la teatru, mi-a rămas asta pe suflet și, de atunci, ajut pe cine vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
are tot atâta timp cât ea, cât fata asta cu ochii de aur. Pe actrița aia din provincie, soția marelui regizor, mi-am zis că nu pot s-o las așa, deodată, că trebuie metodă, am mai așteptat, dar gândul despărțirii se înșurubase în mintea mea, sfredelind adânc, din momentul ăla nu mai există soluție pentru femeie, va fi lăsată. Am văzut într-o zi, pe străzile orașului din Moldova, o fată care mi-a plăcut, nu era prea înaltă, avea părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a Loredanei e schimbată, tremură, spatele nu mai e drept, din rochia roșie ies niște umeri cocârjați, căzuți, adunați spre țâțele frumoase. Neli se uită curioasă la femeia din fața ei, dar nu spune nimic, rămân fără poveste!, ideea i se înșurubează în minte și grădinăreasa tace un timp... Să rămân fără poveste?, nu-i mai spun nimic de rău... Povestiți dumneavoastră, vorbește iar, încet, că eu, cuminte, ascult, astea cu Eva și Adam, cu pictorul ăla mi se par fantezii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Orice poveste supraviețuiește Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai fost fericit. Și atunci, dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că suntem zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau de pe față. Misty își pierduse controlul: țipase. Dintr-odată, a realizat ce spusese, s-a oprit brusc, s-a înșurubat în scaun și a lăsat capul în piept. Eram paralizată de uimire. Același lucru îl vedeam și pe chipurile celorlalți. Cu excepția lui Josephine. Se așteptase la episodul ăsta. —Misty, a zis ea cu blândețe, mă întrebam când o să ne spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-aproape un an și jumătate. Spune-mi cum îți merge. Cum e în Irlanda? Nu era chiar o ramură de măslin. Era doar o măslină. Dar era de-ajuns. Mi-am împins geanta la o parte și m-am înșurubat din nou în scaun. Era dificil să port o conversație relaxată și dezinhibată. Toată situația fusese mult prea regizată, iar eu nu băusem nimic și nici nu aveam să beau nimic. Dar m-am străduit. Extrem de precauți, am discutat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o culoare stranie - o lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi rămăseseră îmbâcsiți de poluare. Hai, scuipă ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-o dată m-am simțit mult mai ciudat și am oprit un bătrân sticlete, în uniformă albastră. — Ce se întâmplă, amice? l-am întrebat eu cu voce tremurătoare și chiar cred că l-am apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a transformat într-o acțiune brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom și mi-am aprins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atașat de Țiganul, părăsit de o Veronică, destinatara numeroaselor poezii și tristeți însă pe care nu a avut timp și răbdare să le cerceteze. Probabil Țiganul le-a aruncat într-o fântână, însă nu și-a aruncat talentul de visător înșurubat bine în realitate pe care și l-a pus în lucru odată pentru Laur care pretindea că este poet fără portofoliu și nu se încurca să scrie o epistolă. Țiganul lui a conceput într-o noapte o scrisoare minunată care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește. Chestia aia imensă și tare se retrage încet, aproape de tot. Apoi se înșurubează din nou adânc. Încet ca limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]