1,815 matches
-
să tacă. — Dar sunt patruzeci și nouă... — Ai văzut greșit. Sunt cincizeci. Am adăugat un nume cu mâna mea. Ultimul. Priorul ridică lista În dreptul ochilor, căutând nerăbdător. Apoi Își aținti privirile asupra ultimului vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi Înțepat precum limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se grăbi să zică Metodiu, dând mâna spătarului să i-o sărute. Am fost și-am vorbit. — Și ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voia sorții? întrebă insistent egipteanul. — Amintește-ți că „soarta“ și-au ales-o ei înșiși în momentul când au hotărât să participe la raliu. Niciodată n-am ascuns nimănui că există pericole serioase când călătorești prin locuri sălbatice: te poate înțepa un scorpion, te poate înghiți nisipul, poți să te îneci într-un râu sau să fii răpit de niște bandiți. Niciodată nu i-am mințit și, în fond, asta îi și excită. — Întotdeauna vei fi un cinic, îi spuse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lumineze suficient ca să poată continua să înainteze fără teama de a se abate din drum. Își aminti de șarpe și simți că-l trec fiorii gândindu-se ce s-ar întâmpla dacă l-ar mușca unul sau dacă l-ar înțepa un scorpion. Ar suferi cea mai lungă și groaznică agonie din câte și-ar putea imagina cineva, și ar sfârși întins, cu fața spre cer, transformat într-o grămadă de oase calcinate de soare. Vulturii i-ar scoate ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți de o parte și de alta a terasamentului. Sticlele goale de lapte aburesc În sacoșă, muștele Înțeapă a ploaie, minutele trec. „Au dărîmat și biserica Sf. Vineri!“ LÎngă șină un cîine viu urinează pe un cîine mort. Bătăi În ușă, Întîi timide, apoi din ce În ce mai puternice. De ce n-o fi sunînd? Trebuie că e vreo sinistrată de profesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de creștere și descreștere? Și toată această strădanie de a se apăra de moarte cu alt fel de moarte, Întocmai ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase de cauciuc, vene de cauciuc, un creier de cauciuc și locul indicat cu pixul unde trebuia să înțep și de unde veneau spasmele. L-am găsit seara și l-am aruncat în lac, ca atâtea alte lucruri, plângând. Apoi a plutit descompus zile întregi, până ce Gertrud l-a pescuit furioasă. Am moștenit o masă la Babilon. Trăiam cu pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pur și simplu norocoși, și mie mi-a părut rău pentru ea. În afară de tren, cel mai bine îmi amintesc de tanti Mae. Mirosea atât de tare a parfum, că uneori nu puteai să te apropii de ea fără să te înțepe nasul și îți era greu să tragi aer pe nări. N-am văzut niciodată pe nimeni cu păr și haine ca acelea și câteodată mi se întâmpla să stau așa și să mă uit la ea, pur și simplu. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
erau cele mari din clasa domnului Farney, cărora le plăcea ca băieții mai mari să arunce cu rumeguș în ele, deși se prefăceau că se supără. Când se terminau orele, mă duceam acasă plin de rumeguș în guler, care mă înțepa, și pe spate, de unde nu ajungeam să-l mai scot. Puteai să-i vezi pe toți cum ies din cort - în grupuri mici, fiindcă nu prea voiau să plece -, toți cu rumeguș în păr și întinzându-se să se scarpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a eliberat mâinile. în acel moment mi-am afundat degetele în părul lui, l-am tras cu forță și l-am rotit, până am ajuns deasupra lui, ținându-l repede între picioare. M-am lăsat pe el încet. Catarama mă înțepa în piele. Am început să-i desfac pantalonii. A închis ochii, cu buzele depărtate. M-am oprit exact când am ajuns la ultimul nasture. Capul i se zbătea dintr-o parte în alta, anticipând. —Nat? am spus. Ochii i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cei de la serviciul social. L-am desfăcut. înăuntru era o scrisoare scrisă pe o foaie ruptă dintr-un caiet cu linii și o fotografie. Am citit mai întâi scrisoarea. Era scrisă în mișcare, poate în autobuz sau în tren; pixul înțepase foaia din loc în loc. „Nu cred că o să ne mai vedem în seara asta. L-am văzut deja că mă așteaptă și știu că nu o să mă lase să ne întâlnim. întreabă-l cine e fratele lui. Te rog nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aprinsese între timp: Ai idee cât au scos până acum? întrebă el, suflând pe nări fumul albăstrui. Nimic! Înțelegi? Nimic. Vezi? Ce să văd? Exact ca în Africa. Singura diferență este că nu suntem noi singurii fraieri, s-a mai înțepat unul. Vlad se opri în loc câteva clipe privindu-l descumpănit. Nu, spuse el zâmbind, n-ai înțeles nimic. Nu au reușit să extragă aur pentru că n-au obținut încă autorizația de exploatare nu fiindcă nu s-ar găsi aur, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frumoase. Ca dumneavoastră, m-am gîndit eu. — Știți dacă avea multe... Din nou zîmbetul acela, pe socoteala mea. — Iubite? Prietene? Nu știu. La drept vorbind, nu l-am auzit niciodată vorbind de vreo femeie din viața lui. O dată, ca să-l Înțep, l-am Întrebat. Știți, probabil, că Își cîștiga existența cîntînd la pian Într-o casă de toleranță. L-am Întrebat dacă nu se simțea ispitit, Înconjurat toată ziulica de frumuseți cu virtutea ușoară. Nu i-a plăcut gluma. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
comisar să viseze că ministrul de interne îi ceruse fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb ai avut, negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi bătea să-i sară din piept, comisarul se deșteptă de țipetele soției medicului și de hohotele ministrului, Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
roi de albine în așteptarea unui stup unde să cadă, iar el, cu o exclamație de bucurie, aruncă plasa. Prinsese un ziar. Fusese un vis urât, dar ar fi fost și mai urât dacă albatrosul s-ar fi întors ca să înțepe ochii soției medicului. Se deșteptă devreme. Se aranjă sumar și coborî. Nu mai trecea prin garaj, prin ușa cavalerilor, acum ieșea pe ușa obișnuită, cea care s-ar putea numi a pietonilor, îl saluta pe portar cu un semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încercat aă mă arăt plictisit și dispreșuitor: Păi, dacă recunoașteți asta, nu pare să mai fie mare lucru de spus. — Nici eu nu cred să fie. Simțeam că nu-mi îndeplinesc misiunea cu cine știe ce abilitate. Ba chiar mă simțeam ca înțepat cu urzici. — Dă-o dracului, doar nu poți să lași așa o femeie, fără un ban în buzunar! — De ce nu? Păi din ce-o să trăiască? — Am întreținut-o eu șaptesprezece ani, de ce să nu se întrețină și singură de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai fi recunoscut. În primul rând, barba lui roșie, sălbatică și nețesălată îi ascundea cea mai mare parte a feței, iar părul îi crescuse foarte mult. Dar schimbarea cea mai surprinzătoare era că slăbise foarte tare. Nasul lui lung te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii parcă i se măriseră. Îi apăruseră niște scobituri pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
războaie se reface cu adevărat echilibrul dintre dorințele noastre refulate și realul absolut. Josăphine trase aer în piept și se porni. Spuse repede și clar ce meserie nevoiașă practica, de care nu avea de ce să-i fie rușine. Mierck o înțepă din nou: — Ce spui de asta! Trăiește pe spinarea animalelor. Și se porni pe un râset fals, exagerat și excesiv, iar Matziev, care trăgea în continuare din trabuc de parcă destinul lumii depindea de asta, se puse și el pe râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
moartea stelelor. În definitiv, Berthe are dreptate. Cuvintele inspiră teamă. Chiar și celor care le cunosc și le descifrează. Sunt aici și nu reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul mi se strânge. Ochii mă înțeapă. Am peste cincizeci de ani și totuși mă simt ca un puști îngrozit. Beau un pahar de vin. Apoi încă unul, pe nerăsuflate. Și un al treilea. Cuvintele poate că totuși vor ieși din sticlă. Beau direct din ea. Clămence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un zid. Matziev scoase un trabuc, vru să-i dea unul și judecătorului, care îl refuză. Pentru câteva momente, ținură în continuare discursuri despre astre, despre lună, mișcarea planetelor, cu capul întors spre bolta îndepărtată. Apoi, ca și cum ar fi fost înțepați cu un ac, se întoarseră spre prizonier. Erau trei ore de când stătea în frig. Și nu orice fel de frig. El unul avusese tot timpul să se uite la stele, înainte ca pleoapele să i se lipească de tot din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îhî, dar n-am auzit de Kogaion ăsta, pe unde e satul?, îl întreabă fata timid, să nu creadă Maestrul că e o incultă. — Ai carnet de conducere, conduci? — Nuuu, dar am să conduc, îi răspunde Loredana sigură de ea, înțepată de mii de ace. — Pe drumul care duce la Pitești, apoi, Vâlcea, urci tot pe Olt, Brezoi și... Cristești, e sus, în munți, lângă Kogaion, muntele sfânt al dacilor, cum îi spuneam noi din bătrâni, generații după generații l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
babă, de când eram tânăr, frumoasă femeie a fost, o doamnă adevărată, cum ți-am zis. Vorbele alea ale tale, că din gresia de pe jos, din sufragerie și holuri, din baie și bucătărie, crește frigul ca niște brazi albi, care te înțeapă la picioare, e o prostie!, brazi în casă, în mijlocul casei?, BRAZI?, frigul ca niște brazi?, ești nebună, cred că ești ipohondră. În ciuda ideilor tale, nici nu-ți închipui cât de mult ești a mea. Fără tine nu pot, Lori e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să aranjez lucrurile ca să ne fie bine. Mă ierți? În curând te duc la doctor, am vorbit cu doctorul Tică Codrescu, prietenul meu. Atâta îmi spui că te dor picioarele, că genunchii, că șoldurile, că niște ace de brad te înțeapă, zâna mea bună, vreau să fii sănătoasă, că... și nu mai fantaza atâta. O. M-am trezit într-o noapte, acum vreo două luni, că Maestrul visa și vorbea în somn: vino odată, da’ vino!!!... M-am făcut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care îi zicea bărbatului meu îi e frig acolo, îi zicea, pe bune, nu vă mint, că sunt brazi în casa ei, cresc din gresie brazi albi ca zăpada, vii ca niște oameni, e ca și cum s-ar mișca și ar înțepa-o la picioare, intră acele de brad în mine, zicea, m-am zdrelit până la coapse, mă lovesc încontinuu de crengi ascuțite, ce curenți ies din gresieee!... o nebunăăă!, iar Maestrul se uita la ea ca la Sfânta Fecioară, îi asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu la el pentru coloana vertebrală, e delicat, apăsa cu grijă pe șolduri, pe genunchi, dar a insistat, ce-i cu tumefierile astea? — Acasă, în sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era atât de adevărată, că-mi era și greu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]