1,381 matches
-
Se opreau leșinați lăutarii...Iar erau luați din surt: -Frige-i, bă, un Bugeac! Și „frigeau” lăutarii Bugeacul cu note arzătoare, care făceau să sfârâie călcâiele jucătorilor. Probabil, din această cauză jucau numai pe vârfuri cu pași rapizi, săltați, fulgerători. După ce înțepeneau fălcile clarinetistului și amorțeau degetele țambalagiului, melodia se întrerupea, ca ruptă dintr-un buton, stopând vijelia de pași. Iar auzeai strigăte: -Mușcă, mă, o Baltă! sau: -Rupe, bă, un Litaidoi! Zi-i, bă, Căzăcelele! Arde, bă, un Rustem! Bieții lăutari
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
sfâșiat de suferință. I-am îndepărtat părul de pe față și am sărutat-o pentru ultima oară, pe păr, pe tâmple, pe buze. Am scos un urlet de durere și am plâns în hohote, ca un copil, singur, cu trupul ei înțepenit în brațe. După câteva minute Helmut a năvălit în baracă speriat: - Ce m-am speriat!... Am crezut că ați pățit ceva... Am auzit împușcături, m-am îmbrăcat și am venit... N-am spus nimic. Stăteam în aceeași poziție, cu Raisa
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
ECOURI DE STRANĂ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din văi senine, Zvâcnesc tăceri ce-adună zâne Cu tainic grai Ivit din fagure de ornic. Agilă ca un ibex, clipa Se-nțepenește pe picioare, Scrutând Depărtările cu coapse de albastru. Mai sus, O despletire de fluturi Pe trepte ninse de înnoptări Încremenește-n alb. Doar blajinii bujori de munte Cu arome seducătoare Mai freamătă-n ținutul alpin, În acea magică risipă de
DEZMĂRGINIRE ÎN ECOURI DE STRANĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353765_a_355094]
-
repede a intrat și a ieșit și mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga cu sania în urma lui tata-mare
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
până când m-am apropiat de ea, care freca de zor la hainele mele. Când am considerat că era momentul potrivit, m-am aruncat în spatele ei țipând puternic. Mamaie a țipat la fel de tare ca și mine, că de data aceasta am înțepenit și eu, speriată. Când și-a dar seama cine îi căzuse în spate, și-a scuipat în sân de mai multe ori, făcându-și semnul crucii și în câteva secunde mă zgâlția ca pe o rogojină plină de praf. Dacă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de căpăstru și înfășurat pe gâtul animalului se desfăcuse și se înțepenise între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
evlavioși, fac închinăciuni; probabil când îi tămâia preotul, ei făceau închinăciune ei, când a trecut preotul pe lângă el, se simțea de parcă a înghițit un băț. Nu se putea îndoi. Mândria se manifesta aproape fizic. Spunea că parcă i-ar fi înțepenit grumazul. Și în situația asta, un om, ca să-și înfrângă mândria, poate face gestul forțat, silit, fără să aibă încă simțirea asta vie, evlavioasă, dar are o conștiință sănătoasă în ceea ce face, totuși, că-și biruiește mândria. Se biruiește pe
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
că, uite așa, de-al dracului, pentru că el n-avea sapă și eu tot o țineam degeaba în magazie, pentru că cine mă văzuse pe mine cu ea în mînă vreodată, ai?! Lumea noastră, împărțită crucial în văgăuneni și bucureșteni, era înțepenită în acel gen de relații sociale anacronice, primarul era acel factotum și dacă nu ploua tot el era de vină, contribuția personală a fiecăruia la viața comunității era egală cu zero, nimeni nu se întreba de unde adunase primarul banii ca să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
iarnă). Această întrebare, „... dar ce mai aștept?” este tocmai răspunsul la ars poetica sa, poezia „Plumb” și „Lacustră”. Poeme ale unui nefiind din care eul desprins observă sosirea începutului și geme sub greutatea materială a plumbului, care îi apasă egoul înțepenit în siciriul teluricului în care deus își vede în descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt a dat mișcare trupului pe pământ, conștiința inteligentă, pe care o ridică spre arcul albastru al
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
o reverența de către Râul care îi pândea sosirea de sub un indicator de circulație Când o ajuta să coboare din taxi, o privi și amuți de uimire văzând-o cât de frumoasă era. Aveline îl salută pe Râul oferindu-i obrazul înțepenit de asprimea crispării. Unde dracul a ajuns ea, pentru ce și mai ales pentru cine? Râul care se aștepta să primească mai mult decât un pupic pe obraz, dezamăgit, o conduse spre un bloc cu patru nivele, care de afară
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un deliciu să-i atingi. Căușul palmei mele îi acoperea cu blândete și-i mângâia pe deasupra mameloanelor, care din nou s-au înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Troienele de-atunci În iarna ce întârzie să vie, Mi-aduc aminte de copilărie, Când se-nălțau troienele cât casa, Nea orbitoare, moale ca mătasa; Cu uriașii oameni de zăpadă Înțepeniți solemn ca la paradă, Cu geruri și zăpezi - geruri de crapă pietre, Cu gânduri adunate lângă vetre, Cu casele pitite sub cojoacă, Cu pomii încărcați de promoroacă, Cu-arome de gutui și mere coapte, Cu glas de urători voioși în
TROIENELE DE-ATUNCI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358922_a_360251]
-
DOR, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014. rătăcesc aiurea în întuneric, invaluindu-ma cu beznă târzie. e atat de liniște.... și Calea Lactee pare pustie. caut o rază de luna adormita pe un perete rece, înțepenit în tăcere, sa imi sprijin o secundă dorul și umbră arzanda de vise rebele. aș vrea să-mi las sufletul,să-l părăsesc aici și acum, în noapte, să fug de el cât mai departe, de strigătele cu care te
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
din nou acolo, să fiu iar eu, să zbor, să simt ! Citește mai mult rătăcesc aiurea în întuneric,invaluindu-ma cu beznă tarzie.e atât de liniște....și Calea Lactee pare pustie.caut o rază de luna adormitape un perete rece, înțepenit în tăcere,să îmi sprijin o secundă dorulsi umbră arzanda de vise rebele.as vrea să-mi las sufletul,să-l parasescaici și acum, în noapte,să fug de el cât mai departe,de strigătele cu care te cheamaca un
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Ei joacă doar spectacolul. Scena este numai a lor. Dar zadarnică le este truda. Sunt capete de șerpi care au rămas din vremurile acelei bucăți de timp rupte, capete care de la înălțimea turmelor lor, aruncă limbi veninoase spre mințile rămase înțepenite pe acea bucată de roată a istoriei. Florile inimilor se îndoaie sub lumini de culori. Fețele culeg zâmbetul din privirile gândurilor celor de lângă ei. Nu este întuneric, adevărul nu este ghilotinat. Aici nu mai sunt robe negre cu schelete în
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului rătăcesc aiurea în întuneric, invaluindu-ma cu beznă târzie. e atat de liniște.... și Calea Lactee pare pustie. caut o rază de luna adormita pe un perete rece, înțepenit în tăcere, sa imi sprijin o secundă dorul și umbră arzanda de vise rebele. aș vrea să-mi las sufletul,să-l părăsesc aici și acum, în noapte, să fug de el cât mai departe, de strigătele cu care te
DE DOR de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360160_a_361489]
-
de plumb topit, în zilele și nopțile sufocante, îmi bloca inițiativa oricărei acțiuni mai de Doamne-ajută ! Parcă aș fi fost un manechin de plumb. Cavoul lui Bacovia ieșit în stradă ! Și eu ca o umbră protejându-i singurătatea : rece și înțepenit de depărtare! Și totuși nu scriu să-mi vindec sufletul de durerea mută ce mă ține încătușat. Pacă aș trăi într-o cușcă nevralgică, înnebunitoare! Principiul călcâiului lui Ahile, în cazul meu, Dio, funcționează invers : arâtându-mi pe unde aș putea
ÎNVIEREA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359905_a_361234]
-
faldurile unei draperii roșii! Arma ei era decolteul, rochia mulată pe un trup carnal, bine rotunjit, fața fardată poate prea strident, cu buzele groase, pofticioase, un surîs studiat, care exprima ironia intelectualului ce disprețuiește vulgul, ochii mari, rimelați abundent, genele înțepenite cu Mascara, un parfum greoi se tîra după ea, ca un cîine după umbra stăpînului. Magdalena dispăruse brusc, n-am înțeles atunci din ce cauză, sigur că nu aveam nici un viitor împreună, ea avea vreo douăzeci și opt de ani, eu nici
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
mai adesea, regretat mai tîrziu, încă mai visează la vreun Făt-Frumos generos și tandru, dar realitatea, mama ei!, gemea Vascodagama urinînd parcă la nesfîrșit, este după gard! Un cîine începuse să hămăie, ce plăcere mai au și javrele astea, se înțepenesc pe picioare și, cu boturile ridicate la luna mare ca un cur de muiere, încep să urle, să schelălăie și să latre, pînă cînd se aprind luminile prin case, poveștile circulă ziua în amiaza mare peste puntea cea purificatoare de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
măicuța mea cu glas de flori de tei ai coborât aseară în cimitir cu turma de mioare și de miei și ai aprins candelele cu mir, măicuța mea cu mersul gârbovit și pasul împiedicat pe drumul vieții, bătaia clopotului a înțepenit când roua se îmbrăca cu pulsul dimineții, măicuța mea tu ai plecat de acasă pe-un drum necunoscut de mine și-n fiecare seară, eu te aștept la masă, și masa-i pregătită, dar maica nu mai vine. Referință Bibliografică
MĂICUŢA MEA NU MAI VINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340257_a_341586]
-
1972 când ni se făcea la școală vaccinul antiholeric, fără prea multe informații și, evident, fără acordul părinților! După '90 s-a putut efectua și vaccinul contra virusului hepatitei B! Între timp căpătasem un teren plurialergic, după fiecare rapel îmi înțepenește umărul la brațul la care se injectează, dar nu mi-aș pune problema să nu îl fac, câtă vreme toată copilăria am asistat la lupta pentru supraviețuire a unuia din unchii mei care a făcut prin anii '70 o formă
Ca medic am văzut consecințele nevaccinării la copii () [Corola-blog/BlogPost/338912_a_340241]
-
Stăpânul se apropie de coșar ridică cu o proptea sârma de rufe ce-atârna de-a curmezișul drumului, apucă de căpăstru calul conducându-l cu grijă printre meri și vișini, în grădină. Opri căruța între gârlici și stogul de paie, înțepeni c-o buturugă o roată și se apucă să deshame. Desprinse bretelele lungi din mănușă, îi scoase zăbala din gură și căpăstrul de pe cap, înfășurându-l cu grijă în hățuri. Apoi își plimbă mâinile prin coamă lui aurie, pe șira
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
FMI-ul, nici în Biserică, unde prejudecățile hidrei marxiste se ascund după brocarturile dogmei imuabile. N-are nimeni timp și chef, de foame și de disperare, să-și mai ascută colții metafizici în delectarea cu Idei. Pe Idee s-au înțepenit cei ce nu deranjează marea hidră a senzualismului, iar scrimerii retoricii zac în molozul uitării. Ce poate fi mai dureros de ridicol decât să visezi mărunt? Dar iarăși am divagat. De la rock și metale grele, de la efervescentele solouri de jazz
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
noi cu haine de saci tremuram și ne băgam unu-n altul să ne încălzim. Nimeni nu îndrăznea să zică o vorbă, că viața i se curma de baionetă sau de glonțul soldatului bulgar. Dimineața opt din oamenii noștri erau înțepeniți. Nu mâncasem de două zile. Ne porni între două rânduri de santinele. Prin părțile pe unde treceam, oamenii ne arătau pumnul și mormăiau înjurături. La Rusciun erau și ofițeri de-ai noștri tot cu haine făcute din sac, nu se
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]