560 matches
-
NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de altul, simțindu-se legați de o veșnicie, fără ca vreunul să fi auzit vorba celuilalt. Adormiră amândoi, cu ochii deschiși, privind Casiopeea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de whisky. Înainte stânga dreapta. - Măi, eu te știu de undeva! Zelea tăcea. Nea Ovidiu făcu ochii mari, mai mari ca globul de staniol și mai lucitori și mai mișcători - tânărul care ieși din portret... îndreptându-se spre el așa înțepenit, în semiprofil... era Sorinel! Nea Ovidiu ridică sticla de whisky. -Sorinele, tată, stai acolo cuminte! Sorinel se apropia cu-n umăr câș, tot în semiprofil. Mișu scăpă un pahar pe jos. - Nea Ovidiu, lasă sticla jos, nea Ovidiu, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
această parte a înscenării ne revenea nouă. ― A căzut și și-a luxat piciorul, don' profesor! Nu poate să stea în picioare! Înduioșat la culme de starea nenorocită în care se găsea Simulescu, mai ales după ce i-a văzut piciorul înțepenit, aruncat demonstrativ afară din bancă, profesorul a început să-l întrebe, după vechiul său obicei: ― Te doare? Ce-ai făcut? Cu ce medic te tratezi? La acestea răspundeam mai mult noi decât Simulescu, care era prea obosit și plictisit de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
adresă el femeii care zăcea nemișcată la picioarele patului, dar, cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. „Eu zic”, continuă el, „că nu ar fi rău să vă puneți asta sub cap, ca să nu vă treziți mâine cu gâtul Înțepenit și să fiți nevoită să apelați la frecții...” Și, bâjbâind cu mâinile prin așternut, doctorul dădu peste o pernuță, pe care o aruncă lângă pat. De jos nu se auzi nici un răspuns. Noimann rostise pe un ton destul de apăsat cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit așa de dimineața până seara și de seara până-n dimineața următoare, meditând la lumea ce se afla deasupra și la cea care se căsca dedesubtul său. Sus, deasupra lui Lawrence, În salonul rezervat meditativilor, se afla de câtva timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alte cadastre, normal, ca după orice perioadă de vicisitudini ale istoriei, era divizată conform următoarelor secțiuni: calitatea terenurilor arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele cu populație de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n‑a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intenția Făuritorilor de Arme a fost să-l interogheze într-o încăpere special construită, iar apoi să-l execute imediat. Se așternu tăcerea în cameră. De fapt trupul Împărătesei își pierduse capacitatea de a mai fi șocat. Rămase rece și înțepenită, cu creierul golit de orice gînduri, în așteptare. Cu un aer absent, observă în cele din urmă că Negatistul are o înfățișare extrem de distinsă. Îl studie, iar apoi uită de înfățișarea iui personală cînd acesta începu să vorbească: ― Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid construite și prevăzute cu instalații subtile, ultraperfecționate, din robinetele cărora curgea teoria, șușotea poezia, să vomiți, nu alta, înțepenite, gata să te înhațe în fălcile lor de lemn; pe acestea le citeam cu dârzenie, din scoarță în scoarță, nu scăpăm o literă : „Dacă am început, trebuie să merg până la capăt“, îmi spuneam, era una din probele cele mai dure
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se întinde un câmp nesfârșit. La numai doi pași, un gard de sârmă ghimpată, o clădire uriașă cu un turn până la cer, în vârful clădirii niște ciuperci uriașe. Se uită uluită, se apropie de gardul de sârmă. Dincolo de gard stă înțepenit un bărbat. Înaintează fără să înțeleagă de ce face acest lucru. În trupul ei simte un fel de căldură. Se apropie tot mai tare. Bărbatul se uită la ea, ochii acestuia par să-i vorbească. Se apropie tot mai mult, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui de duh, dar ea râdea. — Prostii. Chiar ești demodat. Cred și eu că vă convine, vouă, bărbaților, să gândiți așa. Dacă nu o înțelegi pe Gelsomina... asta e și pace! Mai taci odată! Tomoe ridică puțin nasul și nările înțepenite i se contractară victorios în timp ce, cu zâmbetul pe buze, reușise să scoată din discuție problema psihologiei feminine a Gelsominei. „Nu-i stă deloc bine lui Tomoe când ridică astfel nasul“, gândi Takamori. Ei i se părea că seamănă cu Sophia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
descendent direct al lui Napoleon sau al vreunei rude de-a lui... cu sau fără statuie? N-avea de unde să știe. — Străin? Ei nu mai spune! Shōsuke, negustorul de pește, stătea în ușa bucătăriei, bătându-se cu palma peste gâtul înțepenit. Adusese cu el o listă cu peștele pe care-l avea de vânzare în ziua aceea. — Ce-o să te faci? Dacă e străin, n-o să-i poți vorbi în japoneză. Cred că va trebui să înveți măcar câteva cuvinte englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de nicăieri. Rămân așa cu pleoapele strânse și mă întreb unde mă voi trezi când voi deschide brusc ochii. Pe țărmul unei mări? În camera mea, printre cărți? Și cât e oare ceasul? Pe urmă aud vântul bufnind în geamurile înțepenite și câte o pasăre țipând în tufele de oțetari din apropierea peronului. La început, când m-am pomenit aici, mă așteptam din moment în moment să constat că eram victima unei farse ori a unei iluzii optice. În prima noapte nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit, zăcea lângă pat. Se întrebase ce efect putea să aibă și ce simțea și gândea un individ sub control. În realitate, nu era deloc complicat. Dormea. Și avu un vis ciudat. Visă că trupul lui Gosseyn din sarcofag se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Prima oară acum 22 de ani, când mi-a venit, habar n-am de unde, un cărăbuș. Făcea un zgomot îngrozitor și am greșit de patru ori un calcul. A doua oară, acum 11 ani, m-a deranjat destul un genunchi înțepenit. Eu nu fac mișcare. N-am timp de hoinăreală, sunt un om serios. A treia oară... dumneata! Am pierdut o grămadă de vreme cu vorbăria. Trebuie s-o iau de la capăt. Deci trei milioane patru sute cincizeci și patru... MICUL PRINȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
timpul. Și într-o bună zi m-am lăsat prins de o nouă frenezie. Exact ca după o mutare, când duci sus cutiile cu cărți, aranjezi mobilele, umpli sertarele, arunci ceea ce nu-ți mai trebuie: medicamentele expirate, băuturile cu dopuri înțepenite, mătura veche. Mi-am făcut abonament la o sală de fitness. Mă duceam seara, când ieșeam de la spital, mă închideam în localul acela în care lipsea aerul, în mijlocul altor oameni incastrați în aparate de efort, și transpiram. Scuipam transpirație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Tarrou s-a întors spre doctor, acesta îl încuraja cu chipul său încordat. Zâmbetul pe care Tarrou încerca să-l schițeze, n-a putut să treacă dincolo de maxilarele strânse și de buzele cimentate de o spumă albicioasă. Dar, pe chipul înțepenit, ochii se aprinseseră cu toată strălucirea curajului. La orele șapte, doamna Rieux a intrat în odaie. Doctorul se întorsese în birou ca să telefoneze la spital să-i țină cineva locul. El hotărâse de asemenea să-și amâne consultațiile, se întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
clinicii să fi preluat o parte din stoc, Înscrierea operațiunii la DIVERSE chiar dovedind că era ceva neimportant. Doar pagina Comenzi speciale putea duce la interpretări, dar nu neapărat la unele exagerate, așa cum se dusese el cu mintea. Iar codul Înțepenit, cum i-a zis Thomas, poate era doar un blocaj de sistem ori de securitate, era posibil. Așa gîndind, Thomas s-a liniștit iar; trecerea, aproape imediată, de la agitație la calm și invers nu putea să o pună decît pe seama
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la masă am stat cu gâturile înțepenite sau balansând pe ritm. Am și mâncat ceva și am băut un vin roșu. Cred că pot generaliza: vinul roșu este băutura feministelor, vezi Jean, Pamela și toate pe cele pe care le cunosc. Ursula mi-a apărut în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
clicând, scriind și citind avidă pagini nesfârșite de web, folosind cu gesturi automate parola de la Carter Spink ori de câte ori e nevoie. O oră mai târziu, mă aflu prăbușită în scaunul lui Eddie, ca o zombi. Mă doare spatele și am ceafa înțepenită, și cuvintele se topesc unele într-altele. Am și uitat cum e să stai la computer. Oare chiar făceam asta în fiecare zi ? Îmi frec ochii obosiți și mă uit la pagina de web deschisă în fața mea, întrebându-mă ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ce n-avea rost să aprindă cuptorul și de ce îmi spui tu, dar nu reuși să se miște, se întâmplă des în vise, vrem să alergăm și vedem că picioarele nu ne ascultă, de obicei sunt picioarele, acum gâtul pare înțepenit. Umbra se dusese, și ei nu-i putea pune întrebări, în vana și iraționala supoziție că o umbră are limbă pentru a articula răspunsuri, dar armonicele suplimentare ale cuvintelor rostite de Marçal continuau să răsune între boltă și podea, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
erau fascinați de o asemenea oportunitate și au abuzat de ea, dar apoi îi invadase. Au rămas inapți. Incapabili de a reacționa. "Paraziți..." Ar fi o cale, fiule!" se auzi o voce solitară în tot acel ocean de durere. Rămase înțepenit. O rază de speranță! "Cine ești? Care? Fac orice!" "Ești sigur că ești dispus să oferi orice? Te va durea incredibil pentru că presupune ruperea în două a ceea ce Tatăl a dat unul singur omului. Și te va slăbi îngrozitor de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poze. Și urmări o casetă video. De trei ori, ba chiar își luă și notițe. Pentru că își jurase că va obține o reacție de la Lisa. Acum, era jos, între picioarele ei, muncind din greu de jumătate de oră, cu degetele înțepenite, dureri în limbă, genunchii juliți ... dar corpul Lisei rămânea total relaxat, indiferent la atențiile lui. Nu se întâmpla nimic din ce scria în cărți. Nici o tumescență labială. Nici o congestionare perineală. Nici o retracție a capișonului clitoridian. Nici o schimbare în respirație, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ilegale. „Mărturia domnului Rashad a fost esențială pentru alcătuirea dosarului de acuzare“, spune Bates. Capitolul 39 Josh Winkler intră grăbit în zona cu cuștile animalelor, ca să vadă despre ce vorbea Tom Weller. — Câți șobolani au murit? întrebă el. — Nouă. Corpurile înțepenite ale celor nouă șobolani, întinși pe o parte în nouă cuști succesive, îl făcură pe Josh Winkler să înceapă să transpire. — Va trebui să-i disecăm, spuse el. Când au murit? — Majoritatea în timpul nopții, cred, zise Tom. Au fost hrăniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vezi că ăsta nici nu se uită la tine? * Traian se Îndreaptă În scaun, Își desface centura de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu a contraatacat. Când reîncepe să vorbească, vocea i s-a micșorat. — ...Până și corespondența tot În grija mea cădea! Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]