554 matches
-
după alegerile din 1946. În 1954, ei obțin 3,6% din voturi. Acest rezultat pare să declanșeze o adevărată frondă în sînul comitetului central împotriva principalilor conducători ai partidului și, îndeosebi, a lui Edgard Lalmand, secretarul general. Principalii lideri rămîn înțepeniți în formulele războiului rece. Atitudinea lor, funciar sectară în privința socialiștilor belgieni și a conducerii puternicului sindicat, Federația generală a muncii din Belgia (FGTB) este din ce în ce mai contestată. Ea menține izolarea delegaților comuniști pe lîngă FGTB și determină căderea electorală. În mai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
profundă pentru a fi doar efectul erorile politice. Ea reprezintă mai ales reflectarea unei crize poate definitive în inima fenomenului comunist francez: identitatea muncitorească comunistă 4 și adaugă că în realitate, PCF-ul este sfîșiat între o veche clasă muncitoare, înțepenită, imobilă, fidelă identității stabilite în 1936, dar într-un total decalaj cu restul societății și, pe de alta, o parte a tinerilor proveniți din clasa muncitoare, dar pentru care viitorul înseamnă cu totul alte valori decît cele cultivate de către PCF
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles și că-i voi fi aproape.) Mi-o închipui: singură, la țară, într-o casă în pereții căreia se adâncesc fisurile, trezindu-se înțepenită dimineața, făcând focul cu surcele și motorină, punând apa în oale, tăind lemne în fața geamului. Sau noaptea, în patul de lemn, sub plapumă, cu țeasta țiuind de singurătate și frică". În oricâte feluri va fi spus, înainte, Ovidiu Nimigean adio
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din când în când, ne schimbăm locul/ Să nu amorțim cu noaptea-n cap.// Mulți suntem câți saci avem în sănii,/ Am trecut prin miezul nopții plaiul,/ Fiecare după sacul lui,/ Să nu-i schimbe cineva mălaiul.// Roata morii stă înțepenită,/ Râul înghețat trosnește-n vânt,/ Boii i-am legat de stâlpii porții/ Și aștept să-i scoată din pământ.// Gerul se asprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lumii. Morgan Sportès ne oferă un roman bastard, multiplu, o carte-fotografie în care ne privim ca în oglindă, pentru că această autopsie crîncenă ne privește pe toți. Nu e cazul să-i mai aștepăm pe barbari, ca să împrospăteze sîngele unei lumi înțepenite, aflată în derivă ; ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Nicolae Iorga - aflat pe atunci în orașul Iași, capitala țării - oferă cititorului solide puncte de reper în încercarea de reconstituire a dramatismului acelor timpuri: „Pe străzi treceau supt pază soldați stinși, ori camioanele care aduceau unul peste altul trupurile înțepenite, așa de multe, încât spitalele, unde bolnavii zăceau și supt paturi, erau silite să refuze primirea; (...) în orașul de o nesfârșită tristețe pentru a se face foc se tăiau copacii bătrâni de la Copou”. A urmat un rapid și uriaș efort
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pe care televiziunea, acest nou instrument de propagandă pe care îl folosește în exces, le multiplică la o scară fără precedent. Cenușiul sterp al primilor ani de dictatură a proletariatului se colorează, generând noi dinamici și noi comportamente, mai puțin înțepenite, făgăduieli ale unui dezgheț niciodată desăvârșit. După anii apăsători în care societatea fusese dominată de umbre reci și asexuate, conform modelului de inumană asceză difuzat de Stalin, chiar și apariția în public a celor doi Ceaușești, așa, stângaci și țepeni
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a fost colegă cu tine. - Bine, mamă, cum zici tu, dar să nu fie ceva grav care să nu mai meargă cu tratament! După câtva timp de tratament În care Îi mai ameliorase durerile, tanti Florica rămase Într- o zi Înțepenită; nu mai putu să se scoale din pat. Jale mare. Nu putea să stea nici În șezut.Inima Îi dădea brânci să meargă la treburile care se aglomerau. Bărbatul ei nu putea face față la toate câte erau de făcut
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca doar ultima săritură în fața primejdiei și ajunsese prea târziu, înțepenită acum și învinsă, ca și cei doi care nu mai reușeau să parcurgă ultimul pas până în dreptul ei. Vera intră înapoi, în institut, coloanele porniră, se primeau deja instrucțiuni : cine duce steagurile, când se strigă lozinca. Manole în dreapta, Ortansa în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate, înaintea șanțurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri, în stânga, începe sectorul căpitanului Cervenko... "Ce-o fi făcând oare Cervenko?... Bietul Cervenko..." În față câmpului zăcea neted, pierdut în noapte și biciuit de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tine, mamă! De ce m-ai lăsat singură între rechini și fiare sălbatice? Ia-mă la tine! Simt că acolo e liniștea mea !... - Ding! Dong! Ding! Dong! Clopotul, răgușit parcă, venise a mă anunța că anotimpul călătoriei nu sosise încă. Rătăceam înțepenită, cu fața la troița unde Hristos atậrna simbolic pe cruce. Profunzimea cerului mă copleșea, iar limpezimea lui mă scotea din fire; coborậsem obosită cu privirea către automobilul meu alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un automobil negru, dar mie, în dangătul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de tabără, pe lângă malul încă plin de mâl, Auta stătu să privească într-un loc mlăștinos modestele tulpini de papirus. Iahuben mai văzuse aceste plante, dar le credea nefolositoare, și nu le mai privi. - Parcă sunt niște cozi de vacă înțepenite și întoarse cu smocul în sus, zise el. De ce le-or fi lăsând băștinașii să crească degeaba? Mai bine le-ar tăia. Ar rămâne râul curat. Dinspre pădure veneau câteva zeci de robi și de roabe, unii tineri, cu fața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și senin se schimonosi ca de la o năvalnică îngrijorare. Auta îl privi cu spaimă. Scrisoarea era scurtă. Marele Preot înfășură sulul și, strîngîndu-l cu o mână nervoasă, urmări o vreme mișcarea frunzelor din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare, înțepenit. După multe clipe, care părură foarte lungi, îi întinse scrisoarea și-i spuse cu glas ciudat: - Ia-o. Citește-o și tu. CAPITOLUL XV De două zile Auta își mâna măgărușul, înciudat că animalul nu putea să alerge ca o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o mănușă argintie (sau era totuși pielea?) lipită de degete, se îndreptă îndărăt. Abia acum Auta văzu înălțîndu-se la vreo zece pași de el uriașul turn. Lângă turn erau alte câteva făpturi, asemenea celei care era alături de el. Auta stătea înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta. Auta își aduse aminte cu câtă nerăbdare a venit el încoace și-și dădu seama cât de tâmp se simțea acum, stând așa cum stătea. Ființa străină îl poftea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încordă mintea încercînd să găsească răspunsul. Dar acum mintea lui lucra greu. Zise nehotărît: - Iahuben... Dar Iahuben e mort. - Preotul vostru care a vrut să te ucidă acolo în oraș. El îmi cerea întruna lămuriri, strigă cârmaciul. Auta se opri înțepenit. Mintea lui se lumină. Strigă mînios: - Tefnaht a fost... numai el! Vorbeau în limba atlantă, anume. Auzind strigătul mânios al lui Auta și neînțelegînd nimic, Nefert începu să tremure îngrozită. Auta se uită la ea. În ochii lui scăpără ură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcut. Noi suntem oficial În concediu medical, căci avem gâtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum suntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitândusen jurului prin casă. Nu și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
hrănească bine deoarece pisicuții trebuiau și ei hrăniți, i-a dat Pisei cât ficat a vrut ea să mănânce. Însă... nenorocire. După câteva ore a început să se simtă prost, a început să se umfle în burtică și aproape ca înțepenit. Stăpâna, deși era miezul nopții, a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe medicul veterinar. Apoi a luat-o pe Pisa, taxiul, l-a luat pe medic de acasă și s-au dus la mica lui clinică. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
tratamente, tot ce era posibil. Înspre dimineață doctorul i-a spus stăpânei: I-am făcut tot ce se putea face, de acum numai dacă ea va lupta să trăiască. Parcă puțin i se mai dezumflase burtica, dar ea stătea tot înțepenită și așa cum era a adus-o acasă. A așezat-o pe pat dar tot nu se mișca. Un îngeraș îi dă ideea stăpânei să-i aducă pisicuții ei. Când i-a văzut, a ridicat capul, a întins gâtul către ei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pentru a prefera să desenăm un cadavru grecesc sau roman, să-i colorăm obrajii livizi, să-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându-se, și să imprimăm ochiului său lipsit de strălucire, limbii sale înghețate, brațelor sale înțepenite, privirea, idiomul și gesturile care sunt așteptate pe scândurile scenei? Cum se mai abuzează de manechin!" În Noul Eseu despre arta dramatică, Mercier narează o anecdotă ce are drept scop să demonstreze că tragedia nu-l mai privește deloc pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
om foarte rău și are un nas foarte comic. Copiii râd de nasul lui domnul; dar dânsul mai are și o riglă în mână, și astfel, îndată ce d-sa își arată nasul pe ușă, sgomotul haotic, ca prin farmec, stă înțepenit locului [...] Dar iată că unul dintre ei, jucându-se prin curte, găsește o bucățică de cărbune moale. Ce-i dă diavolului prin cap? Ridică binișor cărbunele de jos, merge furiș la zidul din dos la institutului, trage o linie, încă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea. Inima îi bătea în piept ca la o pasăre speriată.... degetele îi tremurau, iar când o ceti, fața i se albi ca varul. Bătrânul poștaș observă, și ca să rupă tăcerea care căzuse între ei, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atât a spus și a ieșit în grabă, de parcă ar fi luat casa foc. În urmă, ecoul vorbelor lui... „s‟aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până se stinse. Bătrânul rămase pe marginea laiței, ca înțepenit și fără glas, doar, în răstimpuri era scuturat de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un vrăjitor rău, dar voi m-ați salvat, așa că vă dăruiesc o candelă de argint. Când veți fi la liman, să bateți o dată și veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească trupurile înțepenite. Fata pieri într-o clipă, parcă luată de unduirea răcoroasă a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată, se loviră de un cal uriaș. Ne, he
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bărbatului. Fimeie, nu fi nebună, se sperie, bărbatul, încercând să o sprijine. Ileană, strigă la nevastă-sa, care trebăluia pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A murit Gheorghe! țipă Saveta și căzu fulgerată din mâinile înțepenite ale cumnatului. Vai de mine! țipă și Ileana, speriind cei trei copilași, care se pregăteau să începeapă a ura. Vasile își reveni din șocul nefastei știri, aruncă o cană de apă pe fața albă a Savetei, aruncă o privire poruncitoare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]