2,060 matches
-
ea să nu-l vadă. Șatenul are fața lungă,nasul borcănat, iar ochii sunt de un albastru spălăcit,mici și iscoditori. Își întinde brațul drept, protector prinzându-i umerii fetei și atingându-i sânii. Ea nu reacționează, dar nici prea încântată nu este de asemenea tandrețe fațișă,chiar în public. “Este în călduri prespălatul, nu mai poate aștepta până acasă.... cred că nesimțitul este în stare să sară pe ea, chiar aici...” mugește Ștefan și scârbit pleacă fară să-și fi
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ar fi fost țesut! Îl luase fiindcă îi sugerase, pe moment, povestea din copilărie, cea despre covorul fermecat. De câte ori nu visase cu ochii deschiși că zboară cu el, săvârșind atâtea miracole. Ajunsese degrabă în apartamentul ei și era atât de încântată! Își concretizase trăirea într-o poezie, un elogiu baroc, Covorul. Scria privind fix la covorul așezat lângă fereastră, exact sub măsuța cu telefonul... piesa de muzeu. Și, ca prin minune, auzi un țârâit ca de cleștar... Surprinderea îi blocase orice
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
legumele cu pulberea argintie a brumei, numai să-mi facă în necaz, ștrengarii: îmi aduc burnițe reci și sunt atât de răutăcioși că-mi alungă cântăreții, iar tu care ții neapărat să intri în castelul meu, mă faci să fiu încântată căci nu pot să te refuz și îți spun: BINE AI VENIT! Distinsa doamnă mi-a surâs cu grație divină... asemrenea unui răsărit de soare, apoi mi-a făcut semn ca s-o urmez. Vrăjit de puterea ei de seducție
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
Arăta mai tânără ca el cu cel puțin zece ani. Era suplă, cu ochi timizi la prima vedere, dar strălucitori în privirile aruncate pe sub sprâncene și deosebit de atentă cu mine, chiar dacă roșea de câte ori mă adresam direct domniei sale și o priveam încântat. Era frumușică și se făcea foarte plăcută imediat ce o auzeai vorbind. Ce să zic, după vreo două-trei ore, am chemat băiatul de la "Roome-Service" și i-am făcut un semn discret, rugându-l să aducă apă minerală. Foarte curând, ne-a
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
Rămase singură. Cristina plecă la bunica, la celălalt munte, spunea ea. Maria, mama Deliei, sosi cu trenul cu o seară în urmă. Vorbiră ele două la telefon și de comun acord au hotărât plecarea Cristinei. Desigurea, Cristina era cea mai încântată. Îi iubea pe bunica și pe bunicul. Își dorea o vacanță lângă ei și pentru că suferea mult să-și vadă mama tristă. — Nu te supăra, mamă, dar voi fi acolo mai liniștită, nu voi vedea suferința ta și poate îl
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383543_a_384872]
-
deodată râzând a-nmugurit. O tandră adiere în suflet mi-a pătruns și tristele-i unghere cu chiot i-au răspuns. Ce binecuvântare a-ncins ființa mea că dintr-o dată-îmi pare că m-am născut abia. Destinul meu tresaltă, surâde încântat că în sfârșit de-o altă lumină-s sărutat. Au înflorit în mine speranțele târzii, iar sufletul meu plin e de splendide-armonii. Și nici că îmi mai pasă de-al morții râs hain, când viața e frumoasă și o trăiesc
S-A-NSENINAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382914_a_384243]
-
cum reacționează, ce face cu ea, spuse copilul. Puiul de șopârlă lovi cu putere mingea primită, spre băieți. - Ne putem juca cu mingea, cu Dino, spuse copilul cel mic, Mihai. Și timp de jumătate de oră, cei trei se jucară încântați, până când, deodată, se auzi din pragul casei, o voce masculină, matură: - Andrei ! Mihai ! Veniți la masă ! Lăsați joaca ! Mama vă așteaptă cu surprize dulci. -Trebuie să plecăm, spuse Andrei. Oare o să-l mai vedem vreodată, pe Dino ? Să ne luăm
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
ce să caute, că nu ne cunosc și nu-i cunoaștem... Ce m-am bucurat! Au fost copiii prietenilor mei; și Adina cu tot corul de la Comunitate stăteau la o masă. Păi nu-i frumos? Și ginerele meu bucureștean, ce încântat a fost! Și a zis: așa ceva bucureștenii n-au să facă niciodată. Nici nu pot! Duci: M-am întâlnit acolo cu o serie de oameni chiar de vârsta mea. Cu Tomi Laszlo, de exemplu, el e mai în vârstă ca
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
Va fi întotdeauna poezie în această țară, și de bună calitate. - Ce personalități remarcabile ați cunoscut, care v-au impresionat și care v-au marcat formarea intelectuală? - Am fost aproape tot timpul în contact cu oamenii cărții, mai întâi urmărind încântată întâlnirile tatălui meu cu prietenii, la un pahar de literatură, apoi prin natura studiilor mele, și mai târziu prin împrejurări fericite care m-au găsit deschisă în fața a tot ceea ce ține de creație. Foarte puternice impresii păstrez despre profesorii mei
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
București și la Filarmonica din Ploiești. Am avut prilejul să fiu tot timpul alături de membrii corului, pentru că am tradus diverse texte. Ne-am împrietenit foarte repede... și astfel în două zile am câștigat 60 de buni-prieteni, care au fost foarte încântați și de București, pentru că i-am condus în partea veche a Bucureștiului, așanumitul București grecesc, și de Ploiești, dar și de primirea entuziastă a publicului, format din români, greci și ciprioți care activează în România cu afaceri. Am păstrat corespondența
Interviu cu doamna Elena Lazar, „Ambasadoarea Elenismului în România”. [Corola-blog/BlogPost/92349_a_93641]
-
atenția cititorilor asupra unei opere de literatură adevărată”, spune un comentator al reputatului The Thegraph din Londra cu referire la o carte scrisă despre - ei bine poate nu vă vine să credeți - despre România! Ziaristul cu pricina nu e singurul încântat. ”Captivant”, ”aproape de sufletul meu”, ”farmec e cuvântul cel mai potrivit”, ”umor, poezie și pasiune”, ”bine scris, cuceritor, extrem de original”, sunt calificativele venite din partea altor critici britanici. Cum să reziști, român fiind și cunoscând limba engleză, tentației de a o citi
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
venea să cred! Eram foarte prinsă pe concursuri atunci, aveam și mai multă siguranță, începusem să conviețuiesc cu Davide de vreun an și ceva, așa că mi-am lăsat locul de muncă de atunci - lucram ca ospătăriță și nu eram prea încântată - ca să mă pot duce la Roma pentru acest concurs. M-am înscris pe internet și în fiecare zi mă uitam la pozele fetelor care se înscriau la preselecții și le analizăm, mi se păreau toate superbe și mă întrebam: “Vai
De la Miss România în Italia la Miss Mondo [Corola-blog/BlogPost/93544_a_94836]
-
aveam experiența strujanului părintelui Băluță. În permanență doi colegi supravegheau curtea și strada. Astfel că, atunci când a intrat în clasă gâfâind, toți eram cu nasul în cărți, mimând silința noastră de a învăța buchiile lor pe de rost. A exclamat încântat: „ce copii cuminți și silitori!”. Zâmbind satisfăcut, ne-a spus: - Mâinile la spate și fiți atenți la ce scriu pe tablă! Vă închipuiți că ne-a stârnit curiozitatea. Eram numai ochi și urechi. A tușit în pumni și ne-a
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
pe care el îl avea de rezolvat la Brașov. Atunci Delia se transforma în detectiv și culmea, chiar îi plăcea. Așa au rezolvat un caz foarte complicat, un hoț din locuințe care se ascundea într-o localitate din județul Brașov. Încântat, Ștefan îi spuse că o va trece pe statul de plată a firmei sale. — Nu asta vreau eu, câștig bine cu munca mea. Tu să rămâi alături de mine să mă ajuți să descopăr autorul. Ștefan făcuse investigații acolo în localitatea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
muncească și nu agrea excesele. Terminase agronomia (dar nu În străinătate) și se ocupa conștiincios și competent cu administrarea averii familiei. Nu se arăta deranjat câtuși de puțin de tratamentul preferențial de care se bucura fratele cel mic; dimpotrivă, părea Încântat că travaliul său asigura fondurile bănești cu care acesta Își satisfăcea capriciile și-și plătea năzbâtiile. Nu rareori, când Nicolae Își dădea el Însuși seama că sărise prea mult calul și nu mai Îndrăznea să apeleze la Înțelegerea tatălui, Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană, fu atât de fermecătoare, încât doamna Potoțki bătu veselă din palme: — Dragii mei copii! zise ea încântată. Pan Bijinski tuși discret, atrăgându-i atenția că nu e cazul. — Ne-am jucat puțin pe-afară, mamă! - zise volubil Zbignew, înaintând un pas, doi, trei. I-am arătat unde o să facem noile pătule. — Foarte bine, dragul mamii - spuse zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
este bucuria unui poet care crede În geniul său, cînd paradisul visat nu Îl primește În saloanele sale decît dacă este protestatar, dizident, grevist al foamei, fost deținut politic? Dar opera? Pe cine interesează opera? De ce a fost Norman M. Încîntat vreme de mai bine de cinci ani cu promisiunea că i se va publica un roman, ca să i se spună În cele din urmă că nu poate intra În discuție decît un manuscris neapărut În țară? Riscurile unei asemenea Întreprinderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pantalonii, a spus el, indicând pata umedă. Când l-am auzit, aproape că reușisem să-mi încordez fundul în așa fel încât să nu se vadă pata, dar doamna Watkins m-a întors imediat spre ea. Părea de-a dreptul încântată de ce vede. — Ce s-a întâmplat ? Încerci să dormi în hainele astea? Toată lumea a început să țipe când a auzit asta, chiar și lingăii ei sau, mai bine zis, mai ales ei. Gâtul a început să-mi ardă iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aceea sunt eu aici. Deci era teafără. Dacă nu, mama ei ar fi avut o voce jalnică la telefon. —Laura e mai degrabă luată prin surprindere de veste, a continuat. Dar este extrem de fericită. Și David la fel. Sunt amândoi încântați. —îmi pare rău, am spus cu sinceritate, dar nu știu despre ce este vorba. Bineînțeles, ce uitucă sunt. Nu ai de unde să știi, totul s-a petrecut în grabă. Probabil ești prietenă cu Laura. Așa este, am spus fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
țărmul pustiu și hrănea pescărușii în lumina roșie a amurgului. Mi-a plăcut din prima clipă - ținea o baguette sub braț și rupea din era bucăți mici (de fapt numai miezul, ca să nu se sufoce păsările), aruncându-le în aer încântat ca un copil. M-a izbit asemănare cu Nunu, cu o aură amoroasă peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să călătorească la Castellana și noi am hotărât să-l urmăm. În afara oamenilor de afaceri pe care trebuia să-i întâlnească Franco, acolo se mai afla și un foarte bun prieten al său, signor Fumo. În timpul plăcutei călătorii am ascultat încântați istoriile pe care Franco le povestea despre bătrânul său prieten. În tinerețea lui, acest fabulos signor Fumo era faimos în toată Italia și chiar în străinătate. Fusese un „vânzător de castele“. Mai exact, vânzător de castele de aer. „Castelele“ poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am Îngăimat eu. Cerșetorul trase o Înghițitură zdravănă. L-am observat pe Îndelete. Părea un contabil cenușiu de minister care nu-și schimbase costumul de cincisprezece ani. Mi-a Întins mîna, și i-am strîns-o. — Fermín Romero de Torres, concediat. Încîntat să vă cunosc. — Daniel Sempere, prost iremediabil. Plăcerea e de partea mea. — Să nu vă vindeți pe nimica toată, fiindcă În asemenea nopți totul se vede mai rău decît e. Așa cum mă vedeți, eu sînt un optimist Înnăscut. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
naștere. Nu se putea stăpâni să nu introducă în conversație numele cunoștințelor sale, ceea ce-ți dădea convingerea că n-a coborât câtuși de puțin pe scara socială. Era puțin rușinată de curajul și priceperea ei în domeniul afacerilor, dar încântată că a doua zi avea să cineze cu un mare avocat domiciliat în cartierul South Kensington. Îi făcea plăcere să-ți spună că fiul ei învață la Cambridge și râdea puțin când pomenea de petrecerile dansante la care era invitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Pur și simplu nu mă putea lăsa în pace. Era disperat pentru că nu avea whisky în casă, a vrut să-mi facă o cafea. Își scormonea creierii să afle ce-ar fi putut face pentru mine. Și râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu te-ai schimbat deloc, i-am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]