1,625 matches
-
lucra decât singur. Niciodată nu fusese atât de sărac încât să nu-și poată cumpăra pânze și vopsele și, de fapt, de altceva nici nu mai avea nevoie. În măsura în care-mi puteam da eu seama, nu picta deloc ușor și în încăpățânarea lui de a nu accepta ajutorul nimănui, pierdea multă vreme pentru a descoperi soluții tehnice pe care generațiile anterioare le rezolvaseră deja rând pe rând. Avea un țel - nu știu prea bine care - și poate că nici el nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-l urcăm în pat fără să mai scoată vreo vorbă. A fost bolnav vreme de șase săptămâni. La un moment dat se părea că nu mai are decât vreo două-trei ceasuri de trăit și sunt convins că numai datorită încăpățânării olandezului a scăpat cu viață. N-am cunoscut în viața mea un bolnav mai dificil. Nu că ar fi fost pretențios sau plângăreț. Dimpotrivă, nu se văicărea niciodată, nu cerea nimic, tăcea tot timpul, însă nu părea să privească deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vase care mergeau spre vest. De două ori Strickland a refuzat angajamente pe cargoboturi care primeau și oameni săraci în drum spre Statele Unite și o dată o slujbă pe un vas de cărbuni care mergea la Newcastle. Bill Ghioagă nu suporta încăpățânarea care n-avea drept rezultat decât pierderi pentru el și ultima dată i-a dat afară din casă pe Strickland și pe căpitanul Nichols, fără prea multă zarvă. S-au trezit din nou în aer. Mâncarea de la Bill Ghioagă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iute din fața priorului, care făcuse un pas amenințător către dânsa. Între timp, de după perdea Își făcu apariția Pietra, care intră urmată de o fată cu privirea Înfricoșată, albă de parcă n-ar fi părăsit niciodată bordelul. Trecând pe lângă Dante, evită cu Încăpățânare să privească spre el, adresându-i-se Lagia. - Iat-o pe Martina cea mută. Deținătoarea bordelului Își ridică bărbia către prior, În așteptare. - Spune-i să o Întrebe pe femeie cine este și de ce a venit la Florența, o Îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
grămezi de materiale de construcție. Ceva mai În față, o muchie din zidul viitorului Dom răsărise deja din pământ. Se Îndreptă hotărât spre partea laterală a Baptisteriului. Era cineva În fața lui. - Sănătate, messer Alighieri, auzi spunând din umbră. Știam că Încăpățânarea dumitale te va aduce aici, mai devreme sau mai târziu. În stelele acestei nopți era indicată ora exactă a smintelii dumitale. Omul ședea pe unul dintre sarcofagele romane alipite de peretele Baptisteriului. Capul, Înfundat În gluga hainei de călătorie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luare-aminte decât până acum. Cu fruntea Înaltă și bărbia puternică, având În ochii cenușii, cinstiți, ca ai lui Kerry, o anumită finețe, Burne era un tânăr care-ți insufla pe loc ideea de masivitate și securitate. Era Încăpățânat, evident, dar Încăpățânarea sa nu era rigidă, iar după ce l-a ascultat vorbind cinci minute, Amory și-a dat seama că nu era nici urmă de diletantism În entuziasmul lui molipsitor. Intensa forță de atracție pe care Amory a simțit-o, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcut un teatru și am încercat să fac o trupă și, ca și el, am avut bucurii și nenumărate eșecuri, mai ales eșecuri în planul relației cu actorii, cărora le-am trecut cu vederea nenumăratele și nedreptele trădări, ducând cu încăpățânare trăsura teatrului meu spre ceva la care năzuiam, luptându-mă să mă înfrâng pe mine pentru a descoperi în fiecare zâmbet al actorilor bucuria de a face teatru în detrimentul bucuriei de a-și cumpăra frigidere și mașini. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Totuși, exista un aspect care-mi scăpa mereu: acea putere de a lupta care le rămânea chiar și după ce ejaculau, acea forță de a suporta greutăți, acea energie care Îi determina să facă ceva, chiar dacă ar fi pe moarte, acea Încăpățânare care-i secătuia de puteri. Însă, fără acea Încăpățânare, de bună seamă că n-ar fi reușit să facă o mulțime de lucruri. Când mă gândesc la asta, mi se Întâmplă de multe ori să mi se scurgă sângele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putere de a lupta care le rămânea chiar și după ce ejaculau, acea forță de a suporta greutăți, acea energie care Îi determina să facă ceva, chiar dacă ar fi pe moarte, acea Încăpățânare care-i secătuia de puteri. Însă, fără acea Încăpățânare, de bună seamă că n-ar fi reușit să facă o mulțime de lucruri. Când mă gândesc la asta, mi se Întâmplă de multe ori să mi se scurgă sângele din vene. Orice se Întâmplă pe lumea asta nu depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
masochismului. Bărbatul proceda Într-o manieră aproape științifică. Deși nu avea la fel de multă experiență ca mine În acest domeniu, era dotat cu o imaginație deosebită, care-l făcea să meargă direct la țintă. Această imaginație era oarecum legată de acea Încăpățânare oarbă de care vorbeam mai Înainte. În timpul călătoriilor noastre la Paris, la New York, la Veneția, am consumat cantități imense de droguri, ceea ce ne-a permis să dobândim o anume pricepere. De exemplu, am aflat că heroina este cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mare căutare produsele halucinogene și euforizantele, care potoleau stările de spirit conflictuale. El era Încă student și nu prea avea bani, de aceea era nevoit să renunțe la calitatea produselor pentru a putea Încerca orice Îi cădea În mână. Da, Încăpățânare oarbă! Simbolul inteligenței masculine era LSD-ul, iar cea mai puternică combinație se numea Carribean Somerset Maugham, din care el mărturisise că luase vreo patruzeci de pilule. Oricât de slabe ar fi fost porcăriile alea, patruzeci de pilule ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de fiecare dată cât puteam. Atunci mi-am dat seama, nu cu capul sau cu inima, ci cu partea cea mai intimă a trupului meu, că, dacă aș rămâne alături de bărbatul acesta, Într-o zi ceva m-ar ucide. Da, Încăpățânarea lui necugetată! În plus, În ultima vreme Îmi dădusem seama de ceva. Când Își revenea din extazul În care Îl arunca acea Încăpățânare oarbă, era ca și cum mugurii imaginației ar fi Început să i se deschidă, tăindu-i orice contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trupului meu, că, dacă aș rămâne alături de bărbatul acesta, Într-o zi ceva m-ar ucide. Da, Încăpățânarea lui necugetată! În plus, În ultima vreme Îmi dădusem seama de ceva. Când Își revenea din extazul În care Îl arunca acea Încăpățânare oarbă, era ca și cum mugurii imaginației ar fi Început să i se deschidă, tăindu-i orice contact cu realitatea, ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă Îți poate da puterea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Într-o singură privință, prin cutezanța lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns să-mi care bagajele Într-o stațiune de schi, sau ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns să-mi care bagajele Într-o stațiune de schi, sau ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre ochelari de soare, nu le vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Trecerea dintr-un an în altul face posibilă întâlnirea față-n față dintre prezent și viitor pentru a azvârli unul în celălalt cu clipele lor trecătoare, ca și cum ar azvârli cu pietre. Încăpățânarea lor nefondată nu-i lasă pe niciunul să raționeze că nu-i nevoie de nicio luptă pentru a se înlocui unul pe celălalt, că oricum toți anii au aceeași soartă ca Terra și viața ei. La fel, și speranțele, se
ANII ŞI SPERANŢELE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364290_a_365619]
-
în cazul celor mai mulți dintre noi, El le pierde", a fost de părere Richard Wurmbrand în una dintre cărțile sale „Drumul spre culmi". Aici ar fi explicația de ce oamenii nu se întorc la Dumnezeu și nu vin la Domnul Isus Hristos. „Din cauza încăpățânării de neiertat. Din cauza necredinței. Din cauză că sunt preocupați de alte lucruri. Din cauza că nu cred cu adevărat că au nevoie de El". (A.W.Tozer) Desigur, că, în afaceri sau pe piața economică este nevoie de competiție, dar se zice că
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
ceresc este acolo și m-am simțit rușinată că atâția ani nu L-am văzut că era acolo, atât de mare și palpabil. Mi se arătase deja prin atâtea lucruri și nu am fost capabilă să-L văd, poate prin încăpățânare, nu știu. Când am realizat că de fapt El este acolo, mi-am dorit din tot sufletul să mă schimb pentru El. Așa cum El este acolo pentru mine și așa cum El și-a trimis Fiul preaiubit pe pământ, am vrut
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
departe, să punem piciorul în prag și să spunem un „NU” hotărât haosului și degringoladei din aproape toate domeniile, de a pune capăt cu fermitate în practica vieții curente a „eroicei” jelanii „Nu, așa nu se mai poate”, opunând cu încăpățânare și demnitate tot un istoric îndemn, la apărarea ființei unui neam amenințat de genocid acum aproape o sută de ani (chiar dacă amenințarea era una exclusiv militară): „Pe aici, nu se trece !”... Doar în acest fel, jelania n-ar mai însemna
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
cartelă din plastic. O luă automat și se îndreptă spre lift. De abia în cameră își resimți pe deplin singurătatea. Ce putea face? Să-și răpească propriul copil cum făcuse David? Și unde să fugă cu el? De ce refuza cu încăpățânare orice discuție cu soția lui? De ce? Se temea, da, asta era! Se temea ca nu cumva, din slăbiciune, să cedeze... Foarte bine! Noaptea e un sfetnic bun! Va aștepta până dimineața și se va întoarce în apartamentul din Herbert Samuel
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
de asta am venit aici, să dăm de pomană... Să fie de sufletul fratelui meu, Mihai! Că tare a mai fost un om bun..., spuse în continuare doamna în ai cărei ochi jucau două lacrimi mari pe care refuza cu încăpățânare să le lase scurse pe obrajii delicați. - Să vă dea Dumnezeu sănătate, maică! Mulțumesc. Să fie de sufletul lui Mihai al dv., se entuziasmă Sofica, aruncându-i femeii darnice priviri pline de recunoștință. Întinse sfios mâna, iar doamna se apropie
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
propagată fundamentalist și ca amenințare către restul omenirii, cred că se poate rezolva logic prin același raționament: Ce este un fundamentalist?... Este el un drept credincios care doar greșește punând unele accente false asupra credinței sale, sau vine și reprezintă încăpățânarea nocivă a trecutului perimat care, cramponându-se de funcții și influență, amenință cu perimarea această permanență umană care este credința?!... Nota Bene: Este vorba de o permanență umană în evoluție, menită a se înnoi necontenit laolaltă cu sufletul și persoana
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
drept cauză păcatele săvârșite iar nu Dumnezeu ori lucrările Sale: „Deoarece nu doctorul este cauza operației sau cauterizării, ci boala, de aceea, și cei risipiți în multe păcate îl eliberează pe Dumnezeu de orice judecare.” Înstrăinarea omului de Duhul Sfânt, încăpățânarea sau îndârjirea lui de a rămâne trupesc, cufundarea lui în păcate grave și refuzul pocăinței îl conduc la moartea spirituală. Această înstrăinare reprezintă iadul său, pentru că iadul atrage atenția Sfântul Vasile, este „întotdeauna înstrăinarea de Sfântul Duh.” Toate înstrăinările și
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
să înțeleagă scopul existenței sale, datoria sa față de semenii săi. Îi vedea pe cei din mediul de unde el provenea că pe niște bieți oameni ce se zbăteau în beznă spirituală dorea să-i ajute dar ei de moment refuzau cu încăpățânare. Uneori providența lucrează în așa fel în viețile oamenilor că atunci când între doi prieteni se întâmplă că unul să-l ducă la pierzare pe celalalt lucrarea providenței îi desparte. Așa se întâmplă și cu Mișu și Ciprian porniră pe drumuri
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368274_a_369603]
-
faptului că au fost educați să fie cinstiți și buni, și au renunțat pentru un „blid de linte”, pentru un post mai bine plătit, pentru poziție socială ori pentru plăcerile de o clipă ale păcatului. Și totuși ei promovează cu încăpățânare principiile biblice pentru a-și păstra imaginea de oameni cu caracter, vrând să impresioneze pe cei din jur. Îi vezi pe la biserici, stau bătoși și plini de sine, crezând că Cel ce a făcut cerurile și pământul poate fi mințit
DESPRE FARISEISMUL NOSTRU DE TOATE ZILELE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368293_a_369622]