496 matches
-
inteligența, o să poată trăi mult visata viață de femeie obișnuită Îi va face pe toți să uite toți că ea era cea mai bună din câteva serii Întregi de studenți. Pe toți, În afară de profesorul ei, al cărui ochi exersat, chiar Încețoșat de cataractă, prevede evoluția fiecăruia, schimbările care, până la 33 de ani, travestesc Îmbătrânirea În Înflorire. Profesorul Manu se uită cu tristețe la Giulia Mazzoni, studenta lui favorită, care a ales singură să plimbe farfurii de plastic și el nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
A soarelui lumină și venit-ai/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Mirosul greu, umed al băii peste care s-a pulverizat În grabă un deodorant ieftin. Fața străină, miraculos Întinerită, pentru că fără ochelari că o vede Încețoșată În oglinda de proastă calitate. Bideul fără dop, gresia prea lunecoasă, pe care i-a fugit piciorul. Cu ce le sunt eu dator, de fapt? m-am Întrebat atunci. Cât am fost, zeci de ani, singur și sărac, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se știe niciodată, mi-a răspuns el făcându-mi cu ochiul. S-ar putea chiar să mă mut la New York. Și odată ajuns acolo, o să-l caut pe Luke ăla și-o să-l pun la punct. Ochii mi s-au încețoșat și-am început să fantazez. Mă vedeam întorcându-mă în New York, la brațul lui Chris, mergând la Cute Hoor împreună cu el, iubindu-ne la nebunie. Chris depășind pragul emoțional al unui copil de doisprezece ani. Amândoi dorindu-ne să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu am acordat mare atenție senzației. Abia în drum spre casă, după ce am ieșit din stația de metrou, am început să mă simt cu-adevărat ciudat. Mi-era când rece, când cald, mă durea tot trupul, iar privirea îmi era încețoșată. Abia m-am târât pe scări, către apartament. Picioarele îmi erau aproape paralizate. Sus, Luke a deschis ușa larg, mi-a zâmbit dezvelindu-și toți dinții și-a zis: —Bună, iubito! Ai ajuns acasă! M-a băgat înăuntru și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de clipa mea de neatenție șimi trimise un pumn în ficat apoi un picior drept în cap. Am auzit o bufnitură și totul în jur începu să se învârtă, în timp ce gura mi se usca după puțin aer. Imaginea mi se încețoșă și picioarele mi se muiaseră de tot. Aveam gust de sare și pământ pe limbă și-am priceput că ieșisem din luptă. Mam ghemuit apărându-mi capul și coastele de lovituri, apoi o rafală de șuturi în rinichi m-au
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cât de grațios puteam, În timp ce tot corpul mi se unduia În direcții aleatorii, neștiind parcă pe ce cale să o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de frumoasă care reprezenta esența
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
când un glas puternic și sonor anunță: - Koorn, urcă-l pe prințul Ashargin în avion și consideră-te dezlegat. Prințul nu se va mai întoarce în lagărul de muncă. Încă odată, supunerea lui Ashargin se dovedi totală. Înțelegerea lui se încețoșa. Membrele i se agitau impulsiv, Gosseyn își aminti că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Să scăpăm? Femeia oftă. - Pare incredibil, zise. Un om ale cărui mișcări nu le poți prezice. Până într-un anumit moment, am o imagine clară a ceea ce vei face și cum una dintre faptele dumitale nu este logică, totul se încețoșează. Gosseyn spuse: - Poți citi în viitor? ca Discipolul? Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea că, dacă s-ar putea, stând închis în corpul lui Ashargin, să descopere o metodă automată de relaxare pentru creierul său secund, ar obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de necesitatea de a-și câștiga viața. Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea relativă a in-sanității. Prima tentativă a lui Secoh pentru a rezolva conflictul fu pur fizică. Corpul său se încețoșă, iar, când spectatorii scăpară un ușor murmur, se întunecă. Discipolul stătea în fața lor. Gosseyn, tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de propriu-i sânge. Toți cei din jur păreau dușmani. — Stăpâne! Încă mai sunt aici! Sozo e lângă dumneavoastră! — Sozo, repede... voi comite seppuku. Rezemându-se de umărul valetului, Katsuyori se retrase ca la o sută de pași. Îngenunche, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prizonier visul în minte. Se întoarse pe partea cealaltă, începând să se gândească la ziua care urma. Știa că, a doua zi, Nobunaga urma să plece din Azuchi, spre Kyoto. Și atunci, hotarul dintre trezie și vis începu să se încețoșeze. Și în această stare, diferența dintre el însuși și Tengu dispăru. Tengu stătea pe nori și privea peste națiune. Tot ceea ce vedea îl arătau în avantaj. În apus, Hideyoshi era imobilizat la Castelul Takamatsu, luptându-se cu armatele clanului Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de dimensiunile reduse ale oștirii lui Mitsuhide - aproape jumătate din cea inamică - și de terenul dezavantajos pe care lupta, nu era o înfrângere pe care lumea s-o ia în râs. Luna zilei a treisprezecea din Luna a Șasea era încețoșată de nori subțiri. Un războinic sau doi călăreau separat înainte, pe când alții îi urmau, la mică distanță. Treisprezece călăreți mergeau în grupuri risipite, de la nord de Râul Yodo, spre Fushimi. Când, în sfârșit, intrară pe o cărare întunecoasă, în adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era nici urmă de autoiluzionare în străfundul conștiinței lui Carol. Pur și simplu habar n-avea de ce face toate astea. Se afla în postura obiectivului unei camere de fotografiat - dacă se concentra pe obiectele din planul apropriat, planul îndepărtat se încețoșa, și reciproc. Mie mi se pare că așa e și în viață, ție nu? Sunt foarte rari cei care se pot concentra pe detalii păstrând, în același timp, o perspectivă de ansamblu. Foarte rari. Sunt așa de rari că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa, apoi s-a tot încețoșat, și n-am mai văzut decât lumina și oglinda, iar păpușa cu aripi se făcuse nevăzută de pe masă, și atunci Csákány a stins lanterna și m-a întrebat dacă l-am văzut pe tata. I-am spus că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
grozav, dar pe ceilalți îi enervează. — Care e ocupația ta preferată? am continuat seria întrebărilor. — Ador să pictez ascultând muzică. Așa se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe care scriu, uneori ajung în ținuturi necunoscute, alteori mă întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Încerc să scriu ceva despre mine, chiar dacă evenimentele ce merită a fi expuse sunt puține. Am trecut de patruzeci de ani, acum sunt cel mai pregătit pentru așa ceva. Mai târziu, mâna îmi va tremura, iar gândul va prinde să se încețoșeze. Ce este, oare, pe lume, mai important decât viața ta, a mea? Nimic mai personal, dar - aproape totdeauna - în folosința altora. Trăim doar ceea ce ne este lăsat. Sau ceea ce izbutim să ascundem. Judecând bine, cred că despre tinerețea mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și de alta a ofițerului și a lui Gajus; puteau fi o escortă de onoare sau puteau însemna captivitatea. De la primul pas pe care-l făcu în atriu, lui Gajus, mirosul acelei case îi făcu silă; mergând, privirea i se încețoșa. „Chiar și un om ca Augustus, care avea inima unui zeu“, scrisese dur Drusus în jurnalul dispărut odată cu el, „s-a lăsat înveninat de o femeie care în tinerețe a fost o meretricula, un scortum, care fără el ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
O voce strigă. Cu țigara în mână, unul dintre îngrijitori stătea în întunecimea udă, făcându-mi semn ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord. În acea grotă albăstruie, Vaughan stătea pe diagonala banchetei din spate. Catherine îngenunche peste el, cu fusta trasă în jurul mijlocului, ținându-i penisul în ambele mâini, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ușor de mână și mă strânge, dar eu nu-i răspund. — Am încercat asta și la birou, zice, cu oglinda de la trusă, și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar putea muri sau ar putea să mai trăiască puțin în chinuri groaznice, așa și tu, adolescentule, ai putea alege drumul greșit, drumul spre culmile întunericului, iar cerealele otrăvitoare, care în viața ta semnifică propria alegere, ar putea să-ți încețoșeze castelul vieții, care dacă nu este susținut s-ar putea dărâma. Alegerile tale inocente sunt influențate foarte mult și de prieteni. De aceea, trebuie să ai mare grijă la alegerea anturajului , deoarece un prieten adevărat se găsește foarte rar. După ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi pe Lucas cu stupoare și păru atunci sub șocul unei amintiri Îndepărtate. Ochii ei se Încețoșară. - O, Doamne, ba da... firește că da, murmură ea cu voce surdă. Dar eram departe de a bănui că... Biata mea Gwen! Și eu care i-am tras o mamă de bătaie pentru că s-a dus să piardă vremea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]