759 matches
-
strămoșilor noștri, a făcut să le strălucească în fața ochilor posibilitatea, nu numai de a scăpa de dependența de Dumnezeu, ba chiar de a fi asemenea Lui. Efectul a fost îngrozitor. Adam nu a mai văzut de atunci. În ochii săi încețoșați [de păcat], Dumnezeu-Tatăl a devenit un înșelător vulgar Care îi speria cu pedeapsa unei morți inexistente, pentru a-i împiedica pe ceilalți să obțină cunoașterea binelui și a răului, ca să nu-i devină egali; cuvântul unei bestii, al unui șarpe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
toți! Și plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de pe fața pământului, mai ales după ce cei trei au pus mână de la mână pentru un plic gros care a ajuns la un înalt din Poliția Capitalei, pentru ca incidentul să fie trecut repede cu vederea. Era începutul unei nopți răcoroase, ușor încețoșate chiar, o ultimă luptă a primăverii, când răsuflările încă mai scoteau mici fire de abur în aer și paltoanele groase, de care nici bine nu te despărțiseși, fuseseră din nou date jos din cuiere. Era aproape zece seara și o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așteaptă deja la rând, sprijinindu-se de ziduri, căutând un pic de umbră. Lângă mine, un tânăr cu barbă roșcată și cu două cruci mari la gât încearcă să intre în vorbă cu toți, dar nu prea reușește, căci ochii încețoșați și limba împleticită îmi spun că a consumat cam mult alcool. Un bătrân responsabil la han îl vede și-l recunoaște imediat, exprimându-și bucuria de a-l revedea după aproape un an. Lângă mine sunt și câțiva tineri italieni
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
țării. * S-a făcut parlamentar pentru a avea un somn mai liniștit. * Nu întotdeauna durata vieții este egală cu substanța ei. * Moda timpului: două monede în locul ochilor, o bancnotă în locul limbii. * Când se stinge lumina, se aprinde imaginația. * Trecutul este încețoșat, prezentul este incert, viitorul este imprevizibil. * În politică, stânga știe ce face dreapta, pentru că se spală una pe alta și amândouă spală obrazul. * Cel ce este împotriva mea nu este neapărat și dușmanul meu. * De multe ori, suspiciunile se nasc
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
spus niciodată... Să sperăm că toate acestea vor fi spre bine. 20 iulie 1952 Câteva zile de prostrație și de lectură... Întrevedere cu așa-zisa logodnică a lui Navarra. Lectură cu Monseniorul: Regina moartă. Oboseală totală. 21 iulie 1952 Soare încețoșat. și, cu toate acestea, mă duc cu Tata la ștrand... Am început Condiția umană de Malraux. Merge greu. Am înotat mult și repede. și m-am întors acasă tare flămând. Nu știu prea bine de ce să mă apuc. Am terminat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lovit sistematic și plimbat, aruncat de colo-colo, până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire imperceptibilă corpul schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit-o de câteva ori de pământ. Tot mai răsufla. Exasperat de rezistența și de încăpățânarea ei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
complexată!... conchide mama. 1995 Am întrebat medicul cât mai durează. Mi-a spus că nu știe, câteva ore sau poate câteva zile... Va reveni să schimbe perfuzia. Când am rămas singură cu el, a deschis ochii și m-a privit încețoșat și greu. Minute în șir. Am înțeles că aștepta ceva. — Să te iert, tată? am murmurat eu. Nu pot. Dumnezeu să te ierte. Am chemat medicul și i-am cerut să nu-i mai pună perfuzii. A fost și dorința
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vârsta când anii se adună parcă prea repede, când curg cu repeziciune ca apa pârâului de munte, pe Dumitru Dascălu îl mână gândurile tot mai frecvent la cele ce s-au petrecut în viața lui de până acum. Străbat prin încețoșatele timpuri puhoaie de amintiri, unele palide, greu de deslușit, altele limpezi ca și cum s-ar fi petrecut doar cu câteva luni în urmă. Cele mai clare și mai însuflețite aduceri aminte se leagă de anii de început ai vieții de familie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și impuls distractiv petrecerilor. Dansurilor dezlănțuite de la reuniunile din tinerețe le-au luat locul horele, sârbele, bătutele mai calme, mai cuminți și cu durate mai scurte, în concordanță cu anii pe care îi poartă în desaga vârstei. Privirile obosite și încețoșate ale lui Dumitru Dascălu se bucură de ceea ce li se oferă. Sufletul i se încălzește și vibrează satisfăcut că se află în mijlocul copiilor săi, iar chipul i se luminează la strălucirea de pe fețele și din ochii acestora. Concomitent, bătrânul dascăl
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tânărului trăda satisfacția, mândria chiar, de a-și etala obârșia țărănească, alături de mama sa. În plus, admirația privitorilor față de originalul cuplu era vădită și cvasiunanimă... Traista rămâne un simbol al țăranului român din trecutul nu prea îndepărtat. Ea aduce în încețoșatul prezent imaginea aureolată a utilizatorului ei - iubitorul de pământ și făuritorul de veșnicie la sat. Din nefericire pentru România de azi și pentru glia strămoșească, aceste simboluri au dispărut sau sunt pe cale de dispariție. Nu dispariția traistei ca nelipsit accesoriu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și a le face să vibreze. Pentru copilul Sadoveanu, Domnu’ Trandafir era un fel de magician, care își fascina elevii cu glasul, cu vorbele și cu gesturile sale. Prin astfel de mijloace învățătorul reușește să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
înlănțuite anapoda. Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme îi revin în minte gândurile obsedante despre încețoșata sa adolescență, când se pregătea să devină învățător. Rememorează cu nostalgie anii de școală normală, munca stăruitoare pe care o presta pentru atingerea țelului său profesional, condițiile vitrege ale vremurilor de război și de secetă pe care le-a trăit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fac educație altora, aproape că a dispărut din preocupările dascălilor. Acum, când soarele vieții lui Dumitru Dascălu se îndreaptă spre apus, când proiectele de viitor nu se mai justifică, gândurile i se învălmășesc într-un amestec de idei și trăiri încețoșate. O speranță luminoasă, ca un răsărit de soare după mai multe zile mohorâte, îi mai stăruie în minte. Că școala românească își va redobândi prestigiul și prețuirea cuvenite în societatea contemporană. Dăscălița Drumul până la școala din cătunul de peste deal nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
niciodată nu se știe cum va evolua vremea) și bastonul, nelipsitul său sprijin de care nu se mai poate dispensa și pe care i l-au făcut cadou colegii când s-a pensionat. Înainte de a ieși pe ușă, în oglinda încețoșată și-a mai revizuit încă o dată aspectul vestimentar, treabă de care altădată se îngrijea Mărioara, tovarășa lui de viață, Dumnezeu s-o odihnească. Ce inspecție riguroasă îi făcea ea înainte ca el să plece undeva! Chiar dacă trebuia să meargă doar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
el, ori cu un fost coleg de muncă, la fel de hârbuit și lovit de amnezie, cu care mai schimbă o vorbă și evocă vremuri, evenimente și oameni de demult. De fiecare dată, la ieșirea din locuință, își verifică ținuta în oglinda încețoșată, veghind ca hainele, îmbătrânite și ele, să arate cât de cât acceptabil, și controlează dacă și-a luat ochelarii, demodați și uzați, de care are nevoie pentru a-și satisface plăcerea de a intra în librării ca să vadă noutățile editoriale
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cluburile cu program permanent, ofertante de atracții seducătoare, se distrează dezlănțuit ca și cum acesta ar fi țelul suprem al existenței lor prezente și viitoare. „S-a întors lumea satului pe dos”, filozofează pesimist Dumitru Dascălu. Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
avea chipul natural și senin, strălucind de frumusețe ca o bijuterie neacoperită de nici un fel de impurități care să-i ascundă strălucirea și valoarea. Înghiți în gol când surprinse ochii lui ațintiți spre fața ei, avea o privire cenușie și încețoșată. Niciodată nu mai întâlnise o privire așa de amară și de cenușie. Era ceva neobișnuit care nu-i făcea deloc bine. Nimic din toate acestea nu-l trăda că ar fi interesat de ea. Pur și simplu era mai bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
merită bice, nu carne de vițel! strig eu cu ură, printre dinți. Da, să tăiem vițelul, dar să-l tăiem ca să facem din pielea lui bice pentru fiii risipitori așa văd eu Biblia contemporană! Brîndușa mă învăluie într-o privire încețoșată, strîngîndu-și cu furie pardesiul la piept. Vrea să mai spună ceva, dar sunetul strident al mașinii miliției, care trece spre blocurile din spatele complexului alimentar, o face să tresară; întoarce capul și privește speriată într-acolo. Rămîne așa un timp, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trupul costeliv, iar un genunchi osos iese prin blugii tăiați, împreună cu coaja unei bube pe care și-a făcut-o în weekend, cu rolele. Arată ca un puști de zece ani, căruia i-au dat tuleiele. — Becky! zice cu privirea încețoșată. Salut! Ce faci aici? — Ăsta-i apartamentul în care locuiesc. Ai uitat? Ai venit să lucrezi aici fiindcă ți s-au ars siguranțele. — A. Da. Se uită în jur, mirat. Aha. — Ești bine? Mă uit la el îngrijorată. Am niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai plin de farmec dar și de pericole. Căci șoseaua urcând șerpuia când la dreapta când la stânga, iar atenția era din ce în ce mai mult atrasă de munții impozanți, rotunjiți la vârf, colorați în lumina dimineții de reflexele calde ale unei lumini ușor încețoșate. Deși aici în timpul zilei pelerinajul este foarte mare, cred că am fost primii sosiți, lucru care ne-a permis să găsim fără probleme un loc de parcare, de care, dacă am fi întârziat cu numai o oră, nu cred că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
craniul cel lustruit îmi oferă visele sale. Închid ochii și respir adânc. Îmi las apoi degetele să alunece în voie pe suprafața sinuoasă a poveștii pe care urmează să mi-o spună. Numai că vocea lui e stinsă, iar imaginile încețoșate, ca niște constelații care pălesc în zori pe bolta cerească. Nu reușesc să desprind din ele decât unele fragmente neclare și oricât mă străduiesc să le adun laolaltă, nu mă simt capabil să stăpânesc imaginea globală, să le transform într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din mașină. Deasupra lui, luminițe fosforescente. Luminițele erau mici de tot și nu prea puternice, dar pluteau deasupra craniului precum stelele pe cer. Albe și gingașe. Fiecare punct luminos se învăluia parcă într-o membrană și de aceea conturul părea încețoșat. Și poate tot din aceeași pricină, acestea luminau mai degrabă partea de sus a craniului decât cea frontală. Am stat pe canapea unul lângă altul și-am privit multă vreme marea de luminițe, fără să scoatem o vorbă. M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de trei ori în apă și pe dată se înnoiește cu totul, astfel încât prin vigoarea aripilor și prin strălucirea ochilor este cu mult mai întinerit. Așadar, și tu, omule, fie iudeu, fie păgân, care ai haina veche și ochii inimii încețoșați, caută izvorul spiritual al Domnului, care a zis: "Dacă cineva nu se va fi născut din nou, din apă și din Spiritul Sfânt, nu va putea intra în împărăția Dumnezeului cerurilor". Și dacă nu "vei fi botezat în numele Tatălui și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]