434 matches
-
altar, unde se mai văd scene din pictura parietală de la începutul secolului al XIX-lea. Pictura. Biserica a fost pictată în 1829 de Dumitru Ispas și fiul său Ioan, așa cum reiese dintr-o inscripție amplasată în naos: „Slavă cinste și închinăciune unuia Dumnezeu cel slăvit în S(fânta) Troiță carele ne-au ajutat după început de am ajuns și la sfârșitul. Zugrăvi-tu-s-au această S(fântă) B(iserică) în anul 1829 în zilele preaînălțatului împărat Franciscus al Doilea și fiind arhiereu pravoslavnic
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
în continuarea literelor mărunte, care poate fi și a fiului său, lasă trei inscripții, două în pronaos și una în altar. În pronaos, deasupra ușii se află cea mai amplă, adevărata pisanie, în stilul caracteristic meșterului nostru: „Slavă, cinste și închinăciune unuia Dumnezeu cel slăvit în Sf. Troiță care ne-au ajutat după început de-am ajuns și sfârșitul. Zugrăvitu-s-a aceasta s[ântă]. b[eserică]. în anul 1829 în zilele Preaînălțatului Împărat Franciscus al Doilea și fiind archiereu pravoslavnic
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
construit cele două cruci existente și astăzi la capetele satului, spre Avrig și spre Tălmaciu. Construirea bisericii noi s-a impus datorită creșterii numărului de credincioși din sat și din cauza deteriorării accelerate a vechii biserici „din Deal”. Noul lăcaș de închinăciune a devenit funcțional imediat după terminarea construcției, prilej cu care biserica din vârful „Dealului” a devenit „'a Veche” și a fost abandonată, o parte din elementele sale constructive fiind vândute la licitație, sumele rezultate fiind apoi folosite pentru finisarea și
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Pâclișanu, în care se precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de către călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Cele două surse citate nu precizează din păcate nici condiția socială a ctitorului și nici anul edificării acestui modest lăcaș de închinăciune. C.Lupea în studiile sale referitoare la acest subiect, face următoarele precizări: Asemenea altor lăcașuri de cult din România, biserica din Racovița a fost și încă mai este păstrătoarea unor vechi cărți bisericești. Câteva dintre acestea, provenite din tiparnițele de peste
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
vedere administrativ, localitatea este relativ nouă, fiind atestată pentru prima dată abia în anul 1913. Vechea biserică de lemn a satului Hășmaș a fost adusă în această localitate cu aproximativ 80 de ani în urmă spre a fi lăcaș de închinăciune puținelor familii care locuiau aici. Biserica era datată cu aproximație din secolul XVIII. În anul 1955, biserica a fost renovată cu banii strânși de la enoriași. În urma incendiului din data de 14 septembrie 2010, biserica a fost în mare măsură distrusă
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
lipoveni) din orașul Iași, capitala Principatului Moldovei la acea vreme, și-a construit în anul 1780 o biserică din bârne cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pe malul drept al râului Bahlui, chiar pe locul unde se găsește actualul locaș de închinăciune. În decursul timpului, biserica s-a deteriorat și a fost refăcută din cărămidă la anul 1830, dar turnul și clopotnița au rămas tot din lemn. În anul 1866, biserica a ars într-un incendiu, împreună cu toate cărțile, veșmintele și odoarele
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
din 1956) de plan dreptunghiular simplu cu absidă decroșată de corpul principal al lăcașului și încheiere poligonală - cu trei laturi - dată extremității vestice a bisericii, pronaosului. A fost durată prin 1753. Găsim, în naosul și altarul lăcașului de rugă și închinăciune, cupole octogonale realizate din panouri curbe, împreună cu o turlă hexagonală peste pronaos. Observăm, de asemenea, agreabile cioplituri ale arcadelor ce despart naosul de pronaos, precum și console în cap de cal, din lemn de stejar, nemaiîntâlnite în partea estică a Munteniei
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
1731, de meșteri populari în satul Luieriu (Mureș). După un timp, bisericuța a fost demontată și transportată la Toplița (Mureșului). Remarcată de regina Maria a fost mutată, de aici, la Bran, în 1928. În sfârșit, în septembrie 1956, lăcașul de închinăciune face ultimul drum, de la Bran la Jercălăi-Urlați, unde a fost instalat pe temelia unei biserici năruite, care, se pare că, fusese durată în timpul domniei lui Radu I (cca. 1377-cca. 1383), din care nu ar mai fi "rămas decât o cruce
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
50 din 25 ianuarie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. 23. (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, menționată la art. 250 alin. (1) pct. 3, se înțelege bisericile - locașurile de închinăciune, casele de rugăciuni - și anexele acestora. Termenul lăcaș este varianta a termenului locaș. (2) Anexele bisericilor se referă la orice incinta care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea oricărui cult recunoscut oficial în România, cum ar fi: clopotniță, cancelaria
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
50 din 25 ianuarie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. 23. (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, menționată la art. 250 alin. (1) pct. 3, se înțelege bisericile - locașurile de închinăciune, casele de rugăciuni - și anexele acestora. Termenul lăcaș este varianta a termenului locaș. (2) Anexele bisericilor se referă la orice incinta care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea oricărui cult recunoscut oficial în România, cum ar fi: clopotniță, cancelaria
HOTĂR��RE nr. 44 din 22 ianuarie 2004 (*actualizată*) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261927_a_263256]
-
locuit, nu se datorează impozit pe clădiri și nici taxă pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. 23. (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult se înțelege bisericile, locașurile de închinăciune, casele de rugăciuni și anexele acestora. Termenul lăcaș este variantă a termenului locaș. (2) Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea unui cult recunoscut de lege sau a unei asociații religioasă, cum
NORME METODOLOGICE din 6 ianuarie 2016 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/268965_a_270294]
-
locuit, nu se datorează impozit pe clădiri și nici taxă pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. 23. (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult se înțelege bisericile, locașurile de închinăciune, casele de rugăciuni și anexele acestora. Termenul lăcaș este variantă a termenului locaș. (2) Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea unui cult recunoscut de lege sau a unei asociații religioasă, cum
NORME METODOLOGICE din 6 ianuarie 2016 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269105_a_270434]
-
știe cine au schierisit Simion în (anul) 7225 luna aprilie”". Pe ușa de la intrare, deasupra încuietorii, este continuată inscripția: "„Această casă a lui Dumnezeu s-a ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul 1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
este continuată inscripția: "„Această casă a lui Dumnezeu s-a ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul 1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice aflată în partea stângă sus: "„1782, Vasilii Gradul au zugrăvit aceasta catapeteasmă, iulie 28, zugrav”". În
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
anului 2001 toate oficiile liturgice se făceau într-o capelă improvizată dintr-o casă pe care Pr.Monsenior a cumpărat-o pentru Parohie, iar în luna septembrie a aceluiași an pe data de 2 s-a sfințit noul lăcaș de închinăciune în prezența IPSS Lucian Mureșan. În anul 2009 parohia avea 189 de credincioși dintre care 23 copii.
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
unde să-și construiască un alt lăcaș de cult. Această legendă este menționată și de prințul Nicolae Suțu în "Notions statistiques", care precizează că domnitorii Moldovei ar fi luat cu sila Biserica „Sf. Sava” de la armeni, iar acest locaș de închinăciune ar fi fost transformat apoi în biserică greco-ortodoxă pentru trebuința moldovenilor, armenilor dându-li-se în schimb alt loc și despăgubiri, ca să-și facă ei o nouă biserică. Arhimandritul armean Zareh Baronian presupunea că acest lucru s-ar fi putut
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Biserica de lemn din satul Breb, comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (8 noiembrie), a fost construită în anul 1622 și figurează pe lista monumentelor istorice, . Edificiul este folosit ca lăcaș de închinăciune de către comunitatea română unită din Breb. se distinge drept una dintre cele mai semnificative monumente de acest gen din Maramureș, Transilvania și din întreaga țară datorită în primul rând vechimii structurii construcției, din 1622, turnului din 1531, cel mai vechi
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
a sprijinit islamul, după cum o demonstrează înființarea instituției numite Președinția Afacerilor Religioase (Diyanet İșleri Bașkanlığı), concepută să gestioneze toate problemele legate de „credințe, serviciul divin și etica islamului, să lumineze publicul în legătură cu religia lui și să administreze locurile sfinte de închinăciune”. Guvernul turc a proclamat egalitatea dintre religii și libera exercitare a acestora pentru toți cetățenii turci în spațiile lor private, aceste drepturi fiind universal apărate de republică. Statul apăra libertatea religiei, dar, în același timp, se declara liber de orice
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
cu cereale. Satul Scobinți este menționat și la 1740, cănd ia ființă un schit, numit Mitoc, apoi Dealul lui Vodă. Această atestare dovedește că masivul viticol intrase în proprietatea Mănăstirii Neamț, care înființase aici un schit. Ctitorul acestui loc de închinăciune a fost monahul Sofronie. Schitul avea o moară de apă și un iaz, dispunând și de pădurile din jur, care se întindeau și pește actualul cătun Zvarici. Locul vechiului lăcaș de cult era în cimitirul bisericii sătești, întemeiata, în anul
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
vreme foarte puțin cunoscută. Termenul „momârlan” a fost și este încă puternic controversat. Termenul "momârlan" , are deci o istorie îndelungată. Băștinași în vârstă susțin că el ar veni de la "momârlele (momâi, oameni de piatră") ridicate pe culmile de munte, pentru închinăciune și pentru orientare. Cercetări lingvistice dovedesc faptul că sursa numelui poate fi foarte veche, și anume pre-indo-europeană, care duce la rădăcina moma cu sens de "mamă" și de a "conduce". Or, momârlanii, păstori care au cutreierat cu turmele lor pășunile
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
lăcașului, încadrabilă în atmosfera artei constantinopolitane a epocii Paleologilor, a fost realizată cândva între anii 1377 și 1450. Destinația inițială a edificiului a suscitat vii controverse în rândul specialiștilor. Astfel, Vasile Drăguț a presupus că biserica servise drept lăcaș de închinăciune ostașilor însărcinați cu paza cetății. Diferit, Radu Popa îi subliniase rolul de paraclis al curții cneziale alăturate, identificată la câteva sute de metri în aval. Adrian Andrei Rusu și Cristian Moisescu susțin că ctitoria nu a fost nici biserică a
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
în sensul acceptat în zilele noastre. Institutia moscheei însăși încă nu se cristalizase în acea perioada timpurie a islamului. De aceea,cuvântul moschee menționat de Coran în contextul călătoriei nocturne, se referea desigur la un loc de cult sau de închinăciune. Denumirea „Moscheea cea indepartată” poate avea explicații diverse, și identificarea ei cu Muntele Templului nu poate fi dedusă in mod explicit din textul coranic. Muntele Templului a fost identificat de musulmani cu Al Aqsa datorită semnului de egalitate pus în
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Ioanca au construit-o în 1404” (pe peretele sudic) și „S-a construit sub păstorirea papei Grigore și a lui Anastasie, 1404” (pe peretele nordic). Același cercetător aducea și o serie de precizări privitoare la familia ctitorilor acestui lăcaș de închinăciune. Astfel, un prim strămoș, Neacșa Teodor, obținea în 1369, confirmarea luării în posesie a satului Ribița. În anul 1404, un fiu al său Vladislav, pierdea, printr-o hotărâre a regelui Sigismund de Luxemburg, satele Mesteacăn de Jos, Mesteacăn de Sus
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Hărpășești este într-un uric a lui Ștefan cel Mare din 12 ianuarie 1488, unde este menționat satul Arpășești aflat lângă Todirești, sat dispărut în prezent. Se presupune că primele lăcașe de închinăciune au fost construite la puțin timp după întemeierea satului. Ele au fost realizate după posibilitățile comunității, din lemn sau vălătuci. Chestionarele arheologice întocmite la inițiativa lui Alexandru Odobescu la începutul secolului al XIX-lea amintesc două altare de biserică, aflate
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
credincioșii săi. Aflând că noul domnitor anunță că nimeni nu va fi prigonit, mitropolitul poruncește să se tragă clopotele la biserici și mănăstiri, iar arhiereul Gherontie să se ducă la curtea domneasca cu pâine și sare, închinându-se noului domnitor. Închinăciunea fiind bine primită, mitropolitul Anastasie se înfățișează personal în fața lui Nicoară Potcoava și se oferă să-l ungă domn. După sfatul de taină, mitropolitul anunță că noul domnitor aduce poporului „nădejde ca să trăiască slobod”. El mai apare în român la
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]