11,723 matches
-
i-a servit drept model. e ușor să ai opinii de nestrămutat atunci cand n-ai nimic de pierdut. și sincer, e un ușor iz de ipocrizie în susținerea unui punct de vedere, doar așa...în teorie. (că doar nu ne închipuim acum scenarii de budoar în care ea îi refuză intimitatea dacă el votează “pro exploatare”....a se vedea un film de-a lui radu mihăileanu) @victor ponta: eu sunt convins că Victoras a fost convins prin metoda expusă în paranteză
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
par de groază despre unele tranziții de la Palatul Victoria. Imaginați-vă că la o companie oarecare directorul general își dă demisia de pe o zi pe alta și nu-i lasă niciun fel de instrucțiuni noului numit în funcție. E de neînchipuit! Și, totuși, asta se întâmplă cu o țară întreagă la fiecare schimbare politică. Cât de mult am avea de câștigat dacă am lasă pentru o lună-două orgoliile la o parte, iar noii veniți le-ar cere sfatul proaspăților plecați. Dacă
Buna guvernare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82412_a_83737]
-
cu altă ocazie. Munții aceștia, știu bine, mă vor aștepta la locul lor, gata oricând să-mi toarne o nouă cupă de ambrozie pe gât și să-și râdă de delirul meu naiv, în care am ajuns sa mi-i închipui nu doar ca pe niște simpli munți, ci ca pe niște hâtri și înțelepți profesori. :: The One, octombrie 2011 Frumos mod de a serba o onomastica.La mai multe !!! Foarte tare. Asta îmi amintește de un traseu pe care l-
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
undeva pe televiziuni o întrebare: a făcut bine Președintele Traian Băsescu evitând să meargă în Parlamentul României cu prilejul discursului ținut astăzi de Regele Mihai? Nu mă cred vreun împărțitor de dreptate și nu cad în patimă celor care își închipuie că enunța de fiecare dată adevăruri absolute. De aceea cred că, de cele mai multe ori, orice enunț este aidoma unei ecuații. Poate fi privit, adică, dinspre ambii termeni, dinspre ambii membri ai ecuației. A făcut bine Președintele Traian Băsescu evitând să
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
indiscreție pentru că v-o dezvălui, dar nu am nici talentul, nici concizia semnatarului pentru a v-o descrie pe Andreea: Dragă Dragoș, Adresarea sună foarte aliterativ, dar nu mi-am putut da peste mâna. Lumea fiind mai mică decât ne închipuim, am aflat că ai nevoie de o asistentă personală. Ți-o recomand pe Andreea Popescu, pe care se întâmplă s-o cunosc. Nu cred că ai face o afacere proastă angajând-o. Dimpotrivă. O știu drept un om decis, voluntar
Am o poveste pentru tine by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82451_a_83776]
-
și mai greu de învins dintre toate. Cu Andreea și Anamaria la aniversarea MaiMultVerde N-am să vă povestesc etapele descoperirii. Cred că, în afară Andreei și a celor care au mai trecut prin acest coșmar, niciunul nu ne putem închipui cu adevărat cum e. În august Andreea a fost diagnosticată cu cancer osos (condroblastic osteosarcom). Are 25 de ani și e unul dintre oamenii cu cel mai sanatos stil de viață pe care-i cunosc. Repet, pentru ca tot nu-mi
Am o poveste pentru tine by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82451_a_83776]
-
a fost lamentabil. Penultimă lui întâlnire cu Hitler s-a petrecut în februarie 1944, iar l-a întoarcere i-a spus Victoriei Goga, prietena soției sale, “poți să-mi pupi mâna, Hitler ne-a promis restituirea Transilvaniei”. Cum își putea închipui acest om, de care depindea soarta a milioane de români, ca în martie 1944 Hitler mai avea vreun cuvânt de spus la masa verde? O orbire politică criminală, aș spune. Antonescu credea că el e trimis de Dumnezeu să guverneze
Pogromul românesc de la Odessa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82672_a_83997]
-
turlele feciorelnice, făcea biserica să râdă, să se bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci, că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
nu-l veți avea niciodată! Nu știa prea bine când avea s-o facă și pentru ce motiv anume, dar știa că avea s-o facă la un moment dat, într-un an, neapărat de sărbători, neapărat dărâmând bradul. își închipuia acest lucru de câtva timp, de când simțea că viața lui stagnează la firmă. Am împlinit azi 40 de ani, își spuse cu năduf. Și ce dacă? Am trecut sub tăcere aniversarea mea. Totuși, speram să-și amintească măcar o persoană
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
întregii emisfere spaniole plus a unei bune părți a emisferei proprii, cînd drumul cel mai scurt și mai lipsit de primejdii era cel care urma ruta gamică, prin sudul Africii. în schimb, pentru vecinii portughezilor, această rută avea sens pentru că, închipuindu-și (incorect) la vremea aceea că insulele Moluce se aflau în emisfera atribuită lor, călătoria i-ar fi purtat numai pe ape dominate de flotele spaniole. Este motivul pentru care Magelan i s-a adresat lui Carol I și nu
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
deși multe dintre erori (cel puțin cele onomatice) ar fi putut fi corectate în procesul de revizuire a cărții, acest lucru nu s-a întîmplat. Editura n-a făcut-o, probabil, din respect pentru "infailibilitatea" textului, iar autorul nici atît, închipuindu-și că, fiind vorba de "ficțiune", totul este permis. "Ficțiunea" nu poate servi totuși ca alibi pentru maltratarea unei limbi pe care, dacă autorul o exploatează cum îl taie capul, ar fi trebuit totuși să o cunoască, cel puțin la
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi se lăsa în voia ei și zâmbea, zâmbea fericit ca un copil, până a nu prinde să adoarmă de-a-binelea. Conu Nicu nu-și poate închipui de ce i-au venit în minte toate aceste scene, tocmai acum când își îmbrățișează cu ochii pământurile. E singur, adică aproape singur, căci Veta e aici, prin jurul casei, probabil pe la bucătării sau în grădină, să vadă ce fac fetele alea
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Gicu care e gata să se facă peste câteva luni popă, că e bine să fi preuteasă și să-ți spună toată lumea "săru mâna!" Și zis și făcut, așa se întâmplă! Dar vezi că nu așa pe tocmeală, cum își închipuise Conu Nicu, ci cu vărsare de pojar omenesc, de sânge, înghiți-l-ar pământul, să nu-l vadă acum cum i se rotește în cap, ca un uliu, a dojană, a înfruntare!... Dar cum era dat naibii și neluat, neînțărcat
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor "neadevărate", sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată - lumile închipuite de Mircea Ivănescu reușesc să surprindă acel moment privilegiat al interferenței, amestecului și încălcărilor de granițe. Scrisă parcă anume pentru a arăta că există totuși și "amintiri adevărate", această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal de practici prin
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
un fel de ambiguitate amuza(n)tă. Apoi, pare în afara oricărui dubiu că (datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final), cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, prin aceasta, ne invită să ne închipuim că un individ care se numește mopete nu poate fi egoist sau ranchiunos, trebuie negreșit să fie un personaj drăguț, simpatic și bun dacă se numește așa. Nu mai e cazul să stăruim asupra posibilității - remarcate adesea - ca acest substantiv
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
într-un text. De aceea, la Mircea Ivănescu până și cea mai prozaică însemnare, apare "încadrată" de formule din speța acelui "let's pretend", atât de îndrăgit de Lewis Caroll (formule de tipul "ca și cum", "dacă ne-am spune", "să ne închipuim că" etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Fiecare nebun poartă câte-o mască, fiecare ne împrumută masca sa și noi sărim într-un picior, de bucurie. Lopețile Frenezie a culorilor - sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare că trece o luntre, - apa ai închipuit-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
Nicolae Breb Popescu Psalmul I Searbăd, condeiul nostru se-nvârte de cinci ori Pe stofa-nchipuită cu braț și subsuori. Doar truda Ta, Părinte, e-ntreagă și-ncheiată: Croiși în șase zile ce-ai măsurat o dată. Apoi, Meșter și Calfă, ai prins a iscodi Cum ți-a ieșit minunea și-ai zis: fie ce-o fi! Și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
nesigur în a accepta cum nebunul și ofițerul sunt același lucru mi-a explicat pe îndelete cu săruturi mici și îndesate cum glosele la finnegans wake apoi demonstrativ decorativ a aruncat o piatră în apă cam cu aceeași coregrafie de cum închipuiam pe buddha arătând floarea mulțimii sau călăuza din călăuza când arunca ca pe o cometă acel șurub legat de o batistă de adio înspre a fenta zona erogenă a peisajului pleosc vezi muzici a scuturat pomul de avocado cari căzând
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
viteaz și brațul Lui spune tot: Iată că plata biruinței lui este cu el și răsplata izbânzii merge înaintea lui" înger Numai ție îți dau Mărturie despre viața mea. Aici stau De demult. Ceara fierbinte ce-mi picură pe degete închipuie o pavăză grea Hotarelor mele. Nu mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
de n-ar fi, Moartea, nebuna! Ca pe-o femeie, Singur cu luna, Roag-o să steie Clipa, nebuna! Vorbe zevzece! Una, doar una, Vai, cum se trece Viața, nebuna! De la o vreme De la o vreme predic în pustiu când îmi închipui că mai pot să predic străin de amăgiri și de credință. De Dumnezeu n-am pomenit nicicând să-l fi văzut trecându-mi pe la poartă. Și-acum, de câte ori ai vrea să stai privind peste nisipurile-ncinse și tot vorbind, așa
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
Și ambele s-au preschimbat pe dată în ecouri pline de nașterea lor seducătoare. N-aveam idee de cum se pierd sau se cîștigă nopțile, iar romanul lui García Márquez m-a făcut să descopăr lucruri pe care nu le știam închipui. Patul, foarte jos, se identifica orizontului, cerul - pămîntului, marea - mătăsii. Cartea asta mi-a smuls noaptea cea dintîi, extatic, și-a aruncat-o undeva încotro pașii m-au dus de-atunci încoace, într-un loc plin de viitoruri ca un
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
o boare, trebuia să moară cu fiecare roman demn de-acest nume, căci doar romanul prinde lumea, fără alt sens și fără altă viață. Veacul de singurătate purta în arca sa întregurile vrăjite: al lumii și al meu, care, acum, închipuiau o pereche, dincolo și mai departe de orice popi, fără tălmăcire și fără violență. Și așa, fără s-o fi știut, romanul lui García Márquez s-a bucurat de ius-ul primae noctis, asupra mea, pînă cînd m-a preschimbat
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
de macondinul al cărui corp nu avea nici un milimetru neacoperit de tatuaje și care nu se putuse integra familiei lui, protomasculul a cărui respirație vulcanică se putea auzi prin toată casa. Sîngele vărsat în liniile tatuajelor ce se desfac îmi închipuiau o comunicare miraculoasă, o empatie sanguină ce continua să izvorască chiar și după ce sursa i se închisese. Úrsula Iguarán se întoarce la izvorul acum uscat al firului de sînge cu materna disperare de a descoperi că steaua a cărei lucire
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
misterul mi-era total și înspăimîntător: lipsa de rezervă a fantasmelor bărbaților le dă esență eroismelor, imprudențelor lor ascetice sau delectabile. Precum magia, enigma feminină îmi părea parțială, pentru că păstra sublimul en deça; pentru a-i rezista, bărbații trebuiseră să închipuie vinovățiile religiei și ale economiei. Detectivismul sîngelui fundat de Úrsula mi-a dat primele semne ale vampirocriticii: mi-a sugerat zboruri inverse, nu către cauzele unei ficțiuni care trece drept adevăr trecînd prin timp, ci, mai degrabă, către originile unui
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]