6,663 matches
-
Institutul) îi va decerna, pe 14 mai, titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA. Cînd se întîmplă să ai de depășit obstacole, energia care te transforma într-un învingător vine de la prieteni. Fără ei înoți într-o mare a neputinței. De la Crăciun încoace, m-am gîndit din ce in ce mai des la Radu Penciulescu, pe care nu l-am putut gasi deloc, la nici un apel telefonic. Sînt multi oameni de teatru pe care îi respect și îi prețuiesc. Sînt cîțiva pe care îi iubesc și de
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
prielnica șantajelor sau falsurilor va fi, cu siguranta, peste cîțiva ani demontata piesă cu piesa și cercetată la adevărata ei semnificație. Fiindcă iluzia că o lege votată azi e menită eternizării e contrazisa chiar de experiență vieții parlamentare din ^90 încoace. Chiar și Legea lui Ticu, care pînă la alegerile din ^96 părea o utopie e o probă că, totuși, principiul ascunderii gunoiului sub covor funcționează din ce in ce mai prost în România. La prima vedere, e greu de crezut că accesul limitat la
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
P.N.T., a demisionat, formal, pentru o saptămînă (lăsînd un înlocuitor) pentru că numele lui să nu fie implicat în procesul devenirii prințului drept rege al României. Si toata lupta morală a lui Maniu împotriva Lupeascăi, Camarilei și a regelui, din 1930 încoace, care a compromis, pînă la sfîrșitul lui 1937, accederea la guvernare a P.N.T. De dragul intransigentei morale, într-adevăr memorabilă, merita, oare, compromisă orice guvernare national-tărănistă? În sfîrșit, la același capitol Iuliu Maniu trebuie reamintita lipsa de temei a speranțelor președintelui
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
de principiu, în una strict pragmatică, cea de a doua poruncă fiind: Apoi, stăpânește-ți firea!" Cum însă cu toții muritori suntem și ceea ce necurmat s-a întâmplat, fiecăruia la vremea lui, unui lung șir de înaintași, de la Adam și Eva încoace, ni se va întâmpla și nouă, mai devreme sau mai târziu, oricât ne-ar repugna, tot ce se poate negocia în domeniu este: "Să nu mori la timp nepotrivit", adică: "dacă tot mori, atunci să fie cât mai târziu!" Deziderat
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Iliescu a sfârșit într-un fel pe care avem motive a crede că nu-l prevăzuse. Provenit, deci, dintr-o familie cu o asemenea ereditate, mai cruntă decât a Atrizilor, dl Iliescu, trecând peste împrejurarea că de vreo zece ani încoace s-a mai schimbat câte ceva pe la noi, s-a pierdut cu firea. Poate, asemeni, să fi citit în presa dlui Vadim cum consilieri ai actualului președinte ucid prin văi și vâlcele și îngroapă nestingherit/romantic sub clar de lună adversari
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
în Junimea (toți cei cinci fondatori studiaseră în Germania), dar, mai ales, pentru acceptarea ideologiei neuitatei Societăți, care nu punea preț (ba chiar abhora) spiritul revoluționar de sorginte franceză, de care se îmbibaseră toți fruntașii spiritului public românesc, de la pașoptiști încoace. Aceasta a deosebit, din capul locului, Junimea și pe junimiștii reprezentativi de spiritul public românesc. Din această cauză Junimea și junimiștii adoptă un punct de vedere mai conservativ în judecarea organismului românesc. Întregul examen critic al procesului de constituire a
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
națională vor prevala asupra curățeniei morale, asupra demnității și onoarei reprezentate atunci de către Gabriel Andreescu. înfrângerea sa - pentru că o usturătoare înfrângere a fost - a semnificat triumful cvasi-definitiv al prostiei, agresivității, mârlăniei și ticăloșiei asupra normalității și bunului-simț. De zece ani încoace, nu s-a întâmplat niciodată să-i citesc cu indiferență articolele ori să-i urmăresc nepăsător afirmarea pozițiilor publice. Chiar când - nu arareori - mi s-a întâmplat să văd altfel lucrurile, a trebuit să admit că discursul, solid fundamentat, al
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
este mai important decât tirania vreunei dogme abstracte sau a unui adevăr implacabil, dar... strâmb! Nu-mi rămâne decât să sper că taifunul de la "22" se va domoli cât de curând. Ca simplu cititor care nu am pierdut, din 1990 încoace, nici un număr al revistei, îi vreau pe Gabriel Andreescu, Dan Pavel, Emil Hurezeanu, Șerban Orescu înapoi! Necenzurați!
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
la orgoliul fără acoperire și să acceptăm - e vorba de Uniunea Europeană - un domn străin democratic și ferm. Cauza profundă a nereușitei noastre este aceea că suntem imaturi. Dacă exceptăm o scurtă perioadă de responsabilitate, măcar din secolul al XVI-lea încoace am fost tot timpul tutelați, tratați ca niște copii, iar perioada Ceaușescu a reprezentat în privința asta un apogeu. Am fost tutelați cu rea intenție. Nu putem trece direct la responsabilitate. Este nevoie de o tranziție: tutela de bună intenție a
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
de noutate în raport cu o cultură amnezică și autistă cum era cea românească din primele decenii postbelice), dar reeditarea unei astfel de poziții critice astăzi îl pune pe Alex. Ștefănescu în conflict cu o întreagă literatură scrisă la noi din 1986 încoace. Fie că acceptăm sau nu realitatea fenomenului și utilitatea termenilor "postmodern/postmodernitate", nu se poate ocoli o cantitate importantă de literatură față de care aceea a lui Nichita Stănescu poate fi eventual considerată superioară calitativ, dar în nici un caz uimitoare prin
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
segment. Iar după ce totul s-a sfîrșit așa cum știm, i-a adunat pe vandali și... le-a mulțumit zîmbitor, în văzul lumii întregi!!! La această performanță inegalabilă se mai adaugă, din păcate, ceva. Într-o țară care - începînd de pe la 1848 încoace - a fost practic inventată, proiectată, construită și așezată în rîndul lumii de intelectuali de toate formațiile, Ion Iliescu i-a etichetat insolent pe oamenii de cultură ai nației drept Golani. Transformînd România într-o țară a violenței și a eclipsei
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
măsură, a grevei personale a elevului. Asta în timp ce mulți profesori se plîng de lipsa de respect a elevilor care nu-i iau în serios decît de frică. Cu aceeași problemă au de-a face și guvernanții, de mai mulți ani încoace - vor respect, dar nu se comportă respectabil. Profesorul, aici e nenorocirea, la el la clasă e tot un fel de guvernant care poate folosi pîrghii pe care nici un prim-ministru nu le are. Dar dacă abdică temporar de la rolul său
Profesorul ca prim-ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17290_a_18615]
-
pe podeaua de lemn rezistent, cu fîntîni arteziene, covoare, iar în unele încăperi pe pereți opere de artă atîrnate, deseori reproduceri ale Renașterii... Exact ce ar fi trebuit ei să înfăptuiască, fabrica radioasă a tuturor utopiștilor de la Pico de la Mirandola încoace... Printre operele de artă expuse, agățate pe pereți, să nu uit furcile, greblele de lemn prinse și ele pe pereți între tablourile Renașterii, ceea ce e de mare efect. Apoi restaurantul din Colerville, lîngă Iowa-City, o fostă uzină dezafectată ale cărei
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
Mai mult, cauzele și efectele acestei acțiuni pot fi privite cu simpatie, în condițiile în care "mahalagismul cultural" și "verbozitatea metisă" identificate de Camil Petrescu în literatura din a doua parte a secolului XIX cunosc o șocantă revitalizare din 1989 încoace. Țintelor de natură literară subliniate de Camil Petrescu li se pot adăuga cele de natură ideologică pe care le-a avut în vedere E. Lovinescu. Apelul la ordine și la rațiune a redevenit actual în confuzia de astăzi a valorilor
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
literare, de veleități, de jocuri de interese etc., înclinațiile și sensibilitațile politico-ideologice avînd un rol secundar! Cauza profundă se află în dificultățile de conștientizare, asumare și responsabilizare a unui "trecut" ce acoperă practic toată istoria României de la primul război mondial încoace. O istorie în primul rînd rău, prost cunoscută, dar ale cărei purulențe n-au fost vindecate de trecerea timpului, doar acoperite, mascate, ascunse, iar astăzi, cînd sînt doar atinse (=numite), dor. Împiedicată și apoi deturnată de instalarea regimului comunist, care
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
Viorica Bucur De 35 de ani încoace are loc, în Elveția, o manifestare de film ce-și spune modest "Zilele Cinematografice de la Soleure". De fapt, prin amploarea și calitatea programului, Zilele au anvergura unui festival național de cinema. O panoramă completă a producției de film realizată timp
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
patru pubele și n-a găsit nimic (concurența luase, pesemne, tot ce fusese de luat!), cu o dezarmantă nonșalanță, a moșmondit în zona fermoarului de la pantaloni și a urinat îndelung pe recipientele de tip european ce fac, de vreun an încoace, mândria primăriei municipale! Nu știu dacă e de căutat vreo simbolistică anume în gestul clientului dezamăgit al gunoaielor menajere. în orice caz, dezinvoltura cu care un om în toată firea se lasă în voia fiziologicului sub potențialele priviri ale câtorva
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
fie precum solzii pe/ trupul nostru// Și totuși: băieții aceia sînt/ atît de frumoși pe la cenacluri/ dar scapă versul pe ei ca un pipi/ și țipă cînd îi simt căldura// toate antologiile au miros de latrine" (Scrisul agonic). De la Caraion încoace nu s-au mai produs, la noi, stihuri mai vitriolante. Alt nucleu al poeziei lui George Vulturescu îl constituie Ochiul. Mai precis, reducția la un singur ochi, celălalt fiind cuprins de orbire: "În lume e tîrziu/ în Ochiul Orb e
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
încerc o explicație. Eminescu e poetul național. Bună, rea, formula a prins. Nimănui nu i-a trecut în schimb prin minte s-o aplice dramaturgului și prozatorului Caragiale, în ciuda caragialismului de care societatea românească dă mereu dovadă de un secol încoace. Pentru a fi acceptat, caracterul național trebuie să fie valorizat pozitiv. Eminescu pare a întruchipa naționalismul pur, curat și ideal. în el plac măreția și eroismul nostru, grandoarea istoriei noastre. Din contră, la Caragiale prevalează negativitatea: critica abuzului de național
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
Andreea Deciu Cel mai bun roman american pe care l-am citit de la război încoace," se entuziasma Frank Kermode, la apariția Strigarea lotului 49, în 1965, moment în care proza de peste Ocean nu o ducea deloc rău, în privința valorii produselor sale, și cînd, prin urmare, superlativele se cereau atent chibzuite. Înainte de a da tiparului romanul
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
avut-o în comun să fi fost doar malițioasă coincidență. Dar și coincidențele au uneori darul de a inspira idei, de a arunca poate o mai clară lumină asupra unor fenomene. "Dilema" în care ne aflăm de vreo zece ani încoace, de cînd discursul critic public a devenit posibil, dacă Eminescu este un scriitor a cărui operă trebuie analizată lucid și fără sentimentalisme patriotarde, sau un fel de miracol literar ivit pe neașteptate în peisajul mai degrabă arid al culturii române
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
bună, dar obișnuită, presupune un alt tip de filosofie. Ea începe la oră fixă, nu cînd dă Dumnezeu, iar ca să poată începe la fix e nevoie de oameni capabili să reacționeze după ceas și treziți din somn. De zece ani încoace, în România, ora exactă e mutată după inspirația cui se nimerește, încît pe bună dreptate ea nu funcționează ca oră exactă. Ca guvernator al Băncii Naționale dl Isărescu și-a potrivit și el ceasul după diverse ore aparent exacte care
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
fiind pus pe "criză" românului modern și pe giumbușlucurile naratorului care și-a pierdut inocentă și discreția de altă dată. Oglindă, de la Rebreanu pînă la Blecher, inclusiv, era un element care-și producea efectele ciudate în contexte precise; de la Bănulescu încoace oglindă este "stindardul," naratorului - un pasaj cu "oglindă" poate fi vital (consideră autoarea) pentru înțelegerea arhitecturii prozei respective. Toate capitolele au aceeași structură: un citat reprezentativ urmat de un comentariu care se generalizează treptat. Corina Ciocârlie alege excelent pasajele cu
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
să se înfrunte în cuvinte scrise. Muzicienii, pare-se, trăiesc în sfere ceva mai înalte: chiar dacă și aici există rivalități, ei sublimează sau evita confruntările directe (la urma urmei, muzica este cea mai pură dintre arte). Au izbucnit, din 1990 încoace, tot soiul de certuri și polemici între scriitori. De obicei violente, mai rar cavalerești, cînd pătimașe, cînd din vîrful buzelor. Nu au lipsit atacul la persoană, pamfletul ("spadasinii" vădindu-se a fi, uneori, prea pătimași), dar și cordialitatea ori schimbul
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
cruța de o anume îndoială, cînd le comparăm. Și, atunci, se cade să ne amintim că tipul de contract a evoluat diferit în poezie și în român. Lui Horațiu, acum două mii de ani, sau chiar lui Petrarca, un mileniu mai încoace, li se cerea mai mult mimesis decît, în secolul nostru, lui Bacovia sau Breton (care, între noi fie vorba, a obținut să nu i se mai ceară deloc). Invers, unor române că Gargantua sau Don Quijote nu li se pretindea nici
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]