1,069 matches
-
aceste senzații de fericire, de împlinire ca femeie dornică de iubire, de tandrețe, de fantezie și de frenezie, de beție senzuală și sexuală, într-un joc erotic. Gloria simțea că face explozie. Îl răsturnă pe Ștefan, se aruncă asupra lui încolăcindu-și picioarele deasupra șoldurilor sale și se abătu cu o avalanșă de sărutări pe tot corpul. Îi mușcă buzele, îi mușcă sfârcurile sânilor destul de dureros, fără să țină cont de acest lucru. Se declanșase în ea o stare animalică încât
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
deasupra pălăriei. Apoi, ca un șarpe, pe sub picioare. Și solzii lucitori ai șarpelui alunecau rapid dintr-o mână-n alta, printre mâini, pe sub mâini, iar deasupra, pasăre și fulger. Mișcările erau așa de rapide, încât dădeau impresia că șarpele se încolăcea pe călușar, îl străpungea, se transforma în pasăre și zbura pe cer, într-un circuit electrizant: fulger-pasăre-călușar-pe pământ-sub pământ, și iar șarpe-călușar-pasăre-arc voltaic. Mereu în cer și iarăși pe pământ, sub pământ...mereu prin călușar...prin mâinile lui...prin picioarele
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură-mi din Candela Ta, Dor, să-mi fie drag, să mă semeț în Tine și Mâna-Ti cu balsamul heruvim, să-mi învie petala de cais, din ramurile desfrunzite, frânte ... Doamne, din Crucea Ta îmi rodește
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
lui ,îi provoacă oarecum dizgrație. - Cum mă găsești ? repetă obsesiv aceeași întrebare de femeie care refuză să creadă că trecerea timpului și-a lăsat totuși, urme vizibile. - Super ! Atâta aștepta, răspunsul care să elibereze continuarea. I se așează în brațe,încolăcindu-i gâtul și potrivindu-și sânii mari peste obrajii lui înfierbântați. Și ea și-a găsit locul perfect de muncă ,știe să se ocupe exact așa cum trebuie ,de „personal”. Aruncă-n luptă toate armele ce numai o femeie le posedă
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
există atitudinea această de lipsă de respect față de femeie - femeia este considerată un obiect și este folosită ca atare. Un obiect nu-l respecți, numai o persoană este demnă de respect. Este o robie dependența asta de pornografie. ********************************************* Pornografia se încolăcește în jurul acelora pe care ii ademenește, ca un lat care se strânge tot mai tare. Este împotriva credinței creștine, își bate joc pe fata de convingerile creștine, disprețuiește fidelitatea în căsătorie, moralitatea și devotamentul față de Cristos. Ce m-a ținut
PORNOGRAFIA SI DEPENDENTA DE INTERNET – O VIATA IN MINCIUNA – DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375271_a_376600]
-
cu protocolul și zâmbetele, că relațiile și managerismele le mânărea numai „coana Mărioara”. De aceea se descurca atât de greu, dragul de Dănuț, lăsat singur în plin sezon cu frâiele aprovizionării și controlul vânzărilor. Astăzi, când atâtea probleme i se încolăciseră pe inteligență, ca niște șerpi veninoși, a țipat în telefonul mobil: --Gata, dragă! Lasă-le de murături și vino, că mă sufoc! --Vin, scumpule! Ai noroc că am terminat treburile. Poate, mâine îți faci timp să duci pe Andreea la
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
ce izbucnise, ca un blestem nemeritat al unui loc de rugăciune înălțat și de care, credeam noi, oamenii s-au îndepărtat sau l-au uitat înlocuind pe cele sfinte, cu suficiența și impenitența traiului zilnic. Limbile înalte ale flăcărilor se încolăceau într-un crescendo ce păreau a sprijini cerul, coloane alcătuite din funingine neagră amestecată cu funigei minusculi și particule văpăiate de culoare alb-gălbuie degajau un miros înecăcios de catran, amestec de stropi incandescenți de smoală ce parcă țiuiau ca niște
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
pumn: te-am necăjit și totuși m-ai iertat, atâta rai, tu porți în sân! Am vrut să mă joc și m-ai certat, peste timpuri, vraja sorții ne aprobă; și într-un târziu, cu luna-n scăpătat te-ai încolăcit pe mine ca o cobră. 30 martie 2008 PRECUM O COBRĂ (replică la „Ca o cobră”-de G. Pena) de Mihaela* Trimite unui prieten prin e-mail aceasta poezie...Trimite unui prieten prin e-mail aceasta poezie... Versiune pentru imprimat a acestei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
dat un pumn:te-am necăjit și totuși m-ai iertat,atâta rai, tu porți în sân! Am vrut să mă joc și m-ai certat,peste timpuri, vraja sorții ne aprobă;și într-un târziu, cu luna-n scăpătatte-ai încolăcit pe mine ca o cobră.30 martie 2008PRECUM O COBRĂ (replică la „Ca o cobră”-de G. Pena)de Mihaela*Trimite unui prieten prin e-mail aceasta poezie...Trimite unui prieten prin e-mail aceasta poezie... Versiune pentru imprimat a acestei ... XXVII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
gata să o folosească încă o dată. Inu făcu niște mișcări de apărare, încercă să se ridice, dar se împletici în niște liane și căzu iar. Dădu de ceva moale, neted și lipicos. Vru să retragă mâna, dar dihania i se încolăci pe mâna cealaltă. Era un șarpe ciudat. Nu mai văzu așa ceva până acum. Nu era mare, să fi avut vreun metru în lungime și vreo zece centimetri diametrul capului, dar tocmai acel cap era întruchiparea tuturor ciudățeniilor. Părea un cap
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Referință Bibliografică: Mai ții minte, iubite? / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
industrial. Dar în acele clipe nu mi-am pus problema viitorului relației noastre. Ne simțeam bine și doream din tot sufletul să nu pierd o asemenea parteneră. Nefiind angajați în alte realții similare, am simțit osmoza întrepătrunderii sufletelor ce se încolăcesc ca lianele în jurul copacilor puternic înrădăcinați, într-o iubire la care nimeni nu mai avea curajul să spere, să viseze, sau să bănuiască că va apărea, în locul ce, de multe ori, poate nu-ți spune nimic definit: litoralul. Referință Bibliografică
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
Vala-n crudă desfătare hrăni cuptoarele cu foc. Severul Urizen privi, de nevoință-mpins să țină 75 Nefasta zi departe, de n-ar putea din întîmplare cu o putere oțelita Să iși alunge disperarea; îndurerat și-nfricoșat, pe Vala O văzu încolăcindu-se în jurul naltelor cuptoare unde era închis Luváh. Cu bucurie auzi răcnetele lui și-uită că el era Luváh al ei, Cu care fericită preumblatu-s-a în timpurile inocentei și juneții. 80 Ascultați glasul lui Luváh din vetrele lui Urizen: "De
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căci pe cînd Los bătea 185 Nicovalele lui Urthona, verigă cu verigă lanțurile suferinței, Pe vînturi împletindu-se și răsucindu-se în jur în afunzimea-ntunecoasă, Au biciuit ale lui Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Copiii lui și-ai lui Luváh Copii: Căci Urizen privit-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști ale chinului în temnițe ce ard și-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți și de tortúră scaune; peste pustiuri de Nisip ce ard privi Femei mărșăluind în cete de sute, cincizeci, mii, izbite-n marșul lor de fulgere Ce-n urma
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț, si viermele tăcut se va tîrî. Mînia-ți nu va înceta. Demone sur, fă-ți vijeliile să tacă, 145
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dimineață. Omul cel Veșnic doarme în Pămînt, și nici nu simte soarele puternic, Nici luna cea tăcută, nici toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i301. Îi sînt întunecoase sălile de foc, și-n jurul mădularelor Șarpele Orc 505 Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde 302, Și ale sale mădulare, care la desfrînare-mbie303, Varsă afară solzoasele dihanii ale neodihnitului adînc. În rîuri se ivesc și tulbură părțile de jos A' Omului ce zace peste țărmuri, veștedul cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trupu-i: Blake afirmă organicismul spiritual romantic; spiritul și materia se află într-o interconexiune adîncă, macrocosmul desfășurîndu-se în microcosm, prin care puterile germinale macrocosmice intra în manifestare. Împărăția Cerului se află, așadar, în interiorul omului. 302 (VIII, 505) Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde: Este sugerată ieșirea înspre afară din ce in ce mai mult, cu fiecare încolăcire, fie în același plan (că un Ouroboros care își urmărește coadă, mărindu-și astfel orbită de rotație și depărtîndu-se de centru-lumină), fie în planuri diferite (că un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urma să devină o punte pe care el va putea traversa râurile de foc care-l separă de locul de odihnă veșnică. În unele părți ale țării se face o lumânare lungă cât mortul, numită „toiag” sau „stat”, care se Încolăcește În forma unei spirale și care Îi va arăta drumul spre Rai. S.F. Marian (1995, pp. 112-125) menționează și obiceiul de a face „pomul”, adică o creangă de măr sau alt pom roditor, frumos Împodobită, pe care se pune o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
secret al cuvintelor mi s-a dezvăluit, mai târziu, încă o dată, într-o situație la fel de tragicomică precum cea de la lecția noastră de istorie. Stăteam la o coadă interminabilă, care șerpuia în apropierea unui magazin alimentar, apoi, trecându-i pragul, se încolăcea înăuntru. Era vorba probabil de ceva marfă rară iarna - portocale sau pur și simplu mere, nu-mi mai amintesc. Depășisem deja limita psihologică cea mai importantă a așteptării - ușa magazinului, în fața căreia zeci de oameni înotau încă într-o zăpadă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sala întunecată, s-a oprit lângă ușă. Silueta soldatului așezat pe pat se decupa clar pe geamurile luminate de zăpadă. Charlotte a avut nevoie de câteva secunde ca să priceapă: soldatul își freca rana cu un burete. Pe patul lui se încolăceau pansamentele pe care tocmai le scosese... Dimineața, ea a vorbit cu medicul-șef. Acesta, după o noapte de nesomn, o privea ca prin ceață, fără să priceapă. Apoi, ieșind din amorțeală, a zvârlit cu o voce răgușită: - Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intrare, îngustă și șerpuindu-se cu greu între două prăpăstii, altfel încujurată de stânci și grămezi de piatră care nu se puteau trece și pe unde abia caprele se puteau sui, încunjurată de adînc-volburătorul râu Axios (acum Wardari), care se-ncolăcea asemenea unui șarpe pe lângă ea, cu ziduri înalte, cu turnuri tari și prevăzută cu întărituri îndrăzneț înaintate și lucrate cu tot meșteșugul cuvenit, cetatea asta dădea un puternic punct de razim pentru baza de operațiune a viteazului Chrysos, care era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]