1,922 matches
-
să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mergea la vânătoare și, din când în când, se întorcea cu un căprior, o capră de munte sau o gazelă. Femeile scoteau apă din puț ca să ude cu o cantitate infimă, aproape picătură cu picătură, micile plante care începuseră să încolțească. Trecu o zi, o săptămână, o lună, un an? Trecură și mulți ani. Puțul Ajamuk era într-adevăr zgârcit. Niciodată, de-a lungul atâtor ani, nu s-a arătat prea darnic, dar e adevărat că niciodată nu le-a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine, și totuși Îmi rămîne o singură consolare - ideea lagărelor de exterminare nu poate Încolți niciodată Într-un astfel de creier. După zăpușeala din timpul zilei, mercurul termometrului a coborît ușor la 30 de grade. E ora zece seara. Doamna E. a făcut un duș și s-a retras În dormitor. S-a Întins goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tuturor celor care participă la el — Cu condiția ca aceștia să nu moară Înainte de realizarea lui, nu? Lasă ironiile. Stai să-ți spun. S-a lăsat cu scandal. Ce regret e că nu l-am văzut cum Îi țîțÎia fundul, Încolțit din toate părțile. A fost un spectacol de zile mari. Au ținut ședință și l-au exclus din partid. Îți Închipui ce era la gura lor, Îi știi cum se dezlănțuie, mai ales cînd subiectul e atît de gras, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uriașe, și noi ne iubeam... pavana morții, spuneai — ...și tu ai adormit — Nu dormeam, vedeam tot... de atunci a Început, Eram atît de aproape de țintă. Tu știi că eu trebuia să fiu În locul lui? Nu mai găsea nici o ieșire, era Încolțită. Cine vorbea cu vocea acestui individ? Radu? Albu? Sau poate căzuse În capcana propriilor remușcări. Era primejdioasă această nebunie, opera cu Înseși argumentele ei. Nu mai putea să deosebească ficțiunea de realitate. Nici nu mai exista. Anna Negrea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile din zona fabricilor, acolo unde voia să mă trimită măicuța care venise după mine anul trecut. Zgomotul semințelor încolțite în sufletele noastre. Ele făceau uneori să se cutremure ferestrele. — Vino. Dacă vor să bombardeze biserica, fără îndoială o vor nimeri cu siguranță. Dar dacă nu, atunci nu vor bombarda nici împrejurimile. Ne ducem la Benjamin. Acum acolo e locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ales de față cu artiștii. Sunt suflete sensibile, știi și tu asta. — Am stat de vorbă cu băiatul care a făcut picturile cu stâlpii, a spus Catherine Hammond pe un ton sec. Și sensibil nu este primul adjectiv care îți încolțește în minte. Sau poate pe el nu-l consideri artist. — Probabil că Mark nu e pe gustul tuturor, Catherine, a replicat Judith care nu părea pusă în dificultate. Dar e un om al conceptului. Acum, mă gândesc că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le deasupra capului. Nu m-am împotrivit. —Ești o curvă în toată regula, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de unul singur în dimineața aceea. Își dădea seama că se hazardase ca un nesăbuit pe munte. Atacatorul era la el acasă, cunoștea foarte bine locurile iar el, era nevoit să joace pe teren străin. Nu numai că acum era încolțit, sau cel puțin așa i se părea, dar se afla și în pericolul de a se rătăci. Se opri pentru câteva clipe încercând să se orienteze. Trebuia să își dea seama în ce direcție mergea. Concentrat numai asupra acelui pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sub copaci, nu putea să vadă soarele, însă se cunoștea că acesta coborâse spre orizont și lumina scăzuse destul de mult. Chiar dacă acum nu se mai simțea amenințat, asta nu însemna neapărat că primejdia trecuse cu adevărat. Gândul acesta care îi încolțise acum în minte nu-i dădea pace. Se hotărî să rămână în continuare vigilent. Cercetă din nou împrejurimile și porni grăbit mai departe. Nu voia decât să iasă din pădure cât mai repede. Ultimul lucru pe care și l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor să înveți fără ca vâlva să se repeadă peste tine, fără să stai cu frica că te poate încolți în orice clipă. Vezi tu, taică-meu a închis ochii și m-a lăsat pe mine în locul lui. Ei bine, de când am fost eu uns paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Din feri cire nimeni n-a mai slobozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
des. Vedea silueta întunecată a lui Calistrat lângă el și formele fantomatice ale trunchiurilor copa cilor. Își amintea locul unde se aflase vâlva mai înainte și privea țintă într-acolo însă nu reușea nici măcar s-o zărească. În timp ce teama îi încolțea iarăși în suflet, își dorea din toată inima să fi rămas nemișcată tot acolo. Ce face? nu se putu el abține să întrebe. Vine încoace? Nu, stă pe loc. Ai răbdare! Nu mai e mult până ce cântă cocoșii, poate avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mari, pot spune că a fost prietenul meu, spuse Cristian hotărât. Normal, i-ai salvat viața. Nu uita că Moș Calistrat ținea la viața lui mai mult ca la orice. Nu vorbi așa! Bine, atunci, să spunem că i-a încolțit în suflet sentimentul patern. Cam târziu, dacă mă întrebi pe mine, dar probabil că te vedea ca pe fiul pe care ar fi trebuit să-l aibă. Nu sunt de acord cu tine. Treaba ta, ridică femeia din umeri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sa. Nici pomeneală, răspunse el, privindu-l pe Godunov în ochi, mergem mai departe. Continuăm conform planului. Vezi cum scapi de cei doi, nu vreau să ne încurce socotelile. Boris dădu din cap și părăsi tăcut încăperea. În mintea lui încolțise deja un plan. La numai două zile după vizita sa acasă la Calistrat, muncitorii de pe platou reușiseră să elibereze intrarea în mina pe care o căutau. Porniseră excavațiile acolo, luându-se după șinele vechi pe care le găsiseră în iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nereușită erau enorme. Ori bestia era tot în galerie și, știa foarte bine ce e în stare să facă, ori ieșise afară și nimic n-ar fi putut-o opri să intre iarăși, caz în care s-ar fi trezit încolțit în galeria strâmtă de dedesubt. Începea să-i pară rău că venise singur. I-ar fi prins bine să mai aibă pe cineva cu el pe care să-l lase de pază la intrare. Când plecase de jos, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era nouă, bateria părea moartă, demarorul nu mai voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil să schițeze vreun gest. Un gând straniu îi încolți în minte. Se așteptase să vadă vălătuci negri ieșind din peșteră, însă fumul își schimbase culoarea. Intrarea în grotă nu se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi încercat să cerceteze împrejurimile. Era o sferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cei doi bărbați erau în stare de inconștiență, îi urcase în lada camionetei și plecase, cu ei cu tot, spre baza de la poale. Planul său de a fura câteva ore de somn se dusese pe apa sâmbetei. Pe drum îi încolțise în minte o nouă idee. Indiferent de ce aflase polițistul, de acum nu mai putea da înapoi, trebuiau să meargă până la capăt. Urma noaptea cea mare. Dacă totul se desfășura așa cum plănuise el, după căderea întunericului, bestia urma să cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din peșteră. În mintea sa încolțise un plan, diferit complet de cel al lui Vlad Mihailovici. Încă din noaptea când bestia năvălise în tabăra lor făcând ravagii în rândul oamenilor săi lipsiți de apărare, cea în care pusese la cale planul de capturare a acesteia, Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Mureșan! îl trimise Pop pe Vasilică Pohoață. Domnule comisar, rosti îngrijorat agentul, să nu faceți... Du-te, măi băiete și fă ce ți-am spus! Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse de urma lui Cristi acolo, nu mai rămânea decât o singură posibilitate. Trebuia să-l caute sus pe platou, acolo unde fuseseră dimineață. Îl lăsară pe Mihailovici sub supravegherea lui Mureșan, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul capcanei de sus. Mai departe era treaba duhului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va peregrina mănăstirile, aprinzînd lungi lumînări galbene de ceară Întru odihnirea sufletelor păcătoase, lovindu-și fruntea de piatra rece a chiliilor. Adîncindu-se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gîndul de a-și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism pînă la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
el, sărăcuțul. Bernarda ajunsese la Barcelona la puțină vreme după război, fugind de sărăcie și de un tată care, În momentele lui bune, o bătea cu bățul și o făcea proastă, urîtă și scroafă, iar În momentele lui rele o Încolțea prin cocini, beat fiind, și o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel ca maică-sa. Barceló dăduse peste ea Întîmplător, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
creadă că voi sînteți mai curînd familia lui adevărată decît aceea pe care o are acasă. I-am Întîlnit privirea, dură, deschisă, fără teamă. N-am știut ce să spun și m-am mărginit să zîmbesc. Am simțit cum mă Încolțește cu sinceritatea ei și mi-am Îndreptat ochii spre curtea interioară. — Nu știam că Înveți aici. — E primul meu an. — Litere? — Tata e de părere că științele nu sînt pentru sexul slab. — Mda. Prea multe cifre. — Nu-mi pasă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
piatră de la colțul răspântiei, după ce Își potrivise grijuliu ciorapii violeți și Își ridicase vesta așa Încât să i se vadă bine nădragii. - Și ar trebui să știi că legile Florenței interzic hainele nerușinate și lubrice. Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă, nu părea să-și facă griji. Arătă cu mâna spre lumea din jur. - Prietene, că În cetatea lui Bonifaciu există mai multe cârciumi decât agheasmatare și mai multe bordeluri decât confesionale e foarte adevărat. Și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]