7,005 matches
-
am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul anilor '70, la scurtă vreme după moartea mamei, cum am mai scris undeva. Principala mea preocupare era să ocolesc tot ce-mi apărea neadevărat. începusem să scriu fiindcă voiam să
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
știam cum s-o fac, în fond, aveam credința, presupun, că iubirea pentru o femeie poate să fie un mod de apărare. Recunosc că era un lucru pe care-l credeam doar pe jumătate. Am să revin la distopie mai încolo. Așa cum spui, 'blândețea' e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. Un Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci, am mare noroc că pot clădi, și că ceea ce fac se vede pe râu în jos. Nu mi-a zis nimeni că nu-s un bun zidar.
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
sau Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-o primă fază de construire conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
pe tăblițe mai întîi numele, apoi prenumele. Uneori chiar și inițiala. Obișnuiți altfel, ne întrebăm adesea nedumeriți: cine să fie Vuia Traian? Dar Ghica Ion? Cît despre Dobrescu Demetru, și mai puțini au idee. Noroc că, la cîțiva metri mai încolo, pe aceeași stradă fostă Onești din Capitală, citim pe o altă tăbliță: Dem Dobrescu. Primar general al Capitalei. Am zis noroc că...? Halal noroc! Cei care, destui, l-au ales pe Traian Băsescu or fi intrînd în panică. Iar iubitorii
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
umbră este acela al căderii în calofilie, din exces de rafinament, și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost acum ocolit cu multă prudență și cu tot atîta abilitate, semnele sînt bune și de aici încolo. P.S. întrucît numele meu a apărut pe invitațiile trimise artiștilor plastici de către Fundația SOCIETA Club Unesco, organizatorul Tîrgului Internațional de Arte Vizuale (TIAV), declar că nu am nici o legătură cu actuala ediție a evenimentului menționat și protestez față de această formă
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
suspect la țară, mai ales in Ardeal. Încerc să citesc ce am asupra mea. Nu-mi plac românele polițiste și nu le citesc nici în tren, nici în stații. Am cu mine Le jardin de Bérénice... Mut ochii încoace și încolo, după rânduri, când dau de Qalis artifex pereo ! exclamația lui Nero înainte de a se sinucide - ce mare artist pierd eu insumi, și pierde lumea pentru că își ia viața... Din tot ce-a făcut, împăratul crud cu sine și cu ceilalți
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
și antistatală, și-a trădat patria (tentativa sa de a fugi în străinătate cînd a participat ca delegat la Conferința internațională a juriștilor de la Bruxelles din 1948), a dus o activitate dușmănoasă și a avut legături cu dușmanii. De atunci încolo întreaga anchetă urmărea să dea substanță acestor acuzații. Șoltuțiu s-a slujit, aici, de scenariul rocambolesc alcătuit de Belu Silber, care n-a mai putut suporta condițiile anchetei. Dar el, a mărturisit în memorii, era încredințat că Pătrășcanu, cunoscîndu-l bine
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
rasă. O națiune vorbește o anumită limbă - și iată că tipuri rasiale foarte deosebite între ele izbucnesc din toate părțile, în mijlocul uneia și aceleiași națiuni. Pe de altă parte, o anumită rasă intră în compoziția mai multor popoare". Și mai încolo relatează că, potrivit antropologului Maurice Fishberg, care a făcut cercetări pe un eșantion de evrei din toată lumea, perfect valid și, interpretîndu-l, a ajuns la concluzia că evreii s-au asimilat din punct de vedere antropologic, popoarelor în mijlocul cărora trăiesc de
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
o hazoasă poezie (sub formă de scrisoare în versuri către Iacob Negruzzi aflat la Iași) a cîtorva junimiști prezenți la o reuniune literară ce a avut loc la Mite Kremnitz. Poezia-scrisoare e datată 31 decembrie 1879 și, de la un vers încolo, e scrisă de Eminescu. O inedită eminesciană fără valoare estetică, dar o inedită, totuși, a poetului. Urmează trei scrisori a cărei eroină este Henrietta Eminescu (așa semnează, deși ea era, de fapt, o Eminovici), una a Veronicăi către sora poetului
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
Noi cuvântăm, cuvântuim, cuvântătorim. Ele fac altceva: ele sunt."). Obsesia cuvintelor și a condiției lor perisabile e chinuitoare, ele sunt vehiculele neliniștii metafizice, prin ele vidul e resimțit acut, cu accente hamletiene: "Cuvinte. Cuvinte. Cuvinte. vase împrăștiate. Suflete străine bat încolo și încoace. Explic de ce acestea nu sunt urmele unui dezastru.(...) Mai bine nu. Decât fantoma poeziei mai bine nimic. Cuvinte. Zaruri părăsite." Ca vehicul al lui a fi, actul de a scrie e și dramatic și derizoriu în același timp
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
adun, reîncarc, cer materiale, citesc. Ca la început. Ai un spirit critic ascuțit. Dar și acela autocritic e bine dezvoltat. Refuzi să vorbești despre tine, despre succesele tale, despre spectacole făcute aici sau aiurea. Nu crezi că, de la un punct încolo, extrema modestie merge cumva împotriva artistului, mai ales acum cînd fla-fla-urile sînt la mare modă? Am să răspund Zen. În preajma manifestărilor simple de ateism, eu devin sfios și precaut. În fața manifestărilor agresive de ateism, amețesc și nu pot vorbi. Marea
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
îmbete. Beau și femeile, și tinerii, toată lumea, astfel că la un moment dat Kaplan începe să-i distingă pe români de germani, de pildă (în Transilvania) după cît de limpede și focalizată le e privirea. Drept e că de la punct încolo, dezgustatul Kaplan începe el însuși să bea incriminata țuică, fără să i se mai pară că în felul ăsta se alătură unei spețe involuate. Finalmente, la Sibiu, orașul care se bucură de cea mai multă apreciere din partea ziaristului, totul e
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
a hazardat să reediteze tomurile lui C. Bacalbașa, începînd, firește, cu primul ei volum. A procedat sistematic, verificînd, în presa timpului, mai fiecare dintre afirmațiile autorului, dublînd astfel, aproape, în aparatul de note, cartea pe care o edita. De acum încolo, cartea lui Bacalbașa devenea un instrument de lucru perfect creditabil. Tocmai în 1993 a apărut al doilea volum și, acum, în 2000, al treilea. Cu o asemenea distanță între volume, lucrarea era amenințată să se risipească, ajungînd mai bine în
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
la moarte pe Svoboda (deci participarea la crimă). Dar, în momentul spînzurării lui Svoboda, privirea acestuia îi zdruncină total încrederea în conștiința sa anterioară. "Rațiunea nu mai poate face ordine în lucruri iar Apostol se simte plutind pe deasupra". De acum încolo apar, la el, stările anxioase, conflictuale și torturante. Amînări se mai petrec. Dar clivajul s-a petrecut și destinul personajului o ia pe un alt drum, fundamental potrivnic conștiinței inițiale. Se trezește treptat în el sentimentul apartenenței la neam. Pecetluirea
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
citează cîteva rînduri din corespondența cu Robert Ross. În 1898, Wilde scria": "Voi trăi ca infamul Sfînt Oscar din Oxford. Poet și martir". Și, cam tot atunci, îi mărturisea lui Frank Harris: "Cincizeci de ani...sau o sută, de aici încolo, comediile și povestirile mele...vor fi cunoscute și citite de milioane, și chiar soarta mea nefercită va deveni obiectul simpatiei unei lumi întregi." Stendhaliana profeție pare a se fi împlinit. Schimbarea codurilor morale și atracția postmodernă pentru ludic și estetic
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
Pe de altă parte, Tamás se lasă furat, în focul polemicii, de o înțelegere din cale afară de tendențioasă a unor lucruri, amestecînd, cum se zice, borcanele, așa încît numele, textele ori atitudinile pe care le evocă fac, de la un punct încolo, o varză de toată frumusețea (i-a spus-o și Pleșu). În ce mă privește, mă despart de autorul scrisorii în trei puncte, care mi se par importante: 1. Tamás adoptă în considerațiile sale despre intelectualii români de ieri și
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
bine burdușită cu securiști și activiști comuniști, de altfel!) își va frânge gâtul, România pare a-și juca ultimele, timidele cărți democratice. O opoziție autopulverizată, incapabilă să scoată capul de sub moloz, nu va fi în stare, destui ani de aici încolo, să ajungă la putere. E tot mai clar că dacă regimul Iliescu va cădea (și el face toate eforturile ca să cadă!), alternarea la putere nu se va produce între stânga (demagogică, populistă și autoritară) și dreapta (momentan oale și ulcele
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
cu care mă hrăneam, îmi devenise, pe la 13-14 ani limpede: pe tata, numit după înființarea colectivului din satul ăla de nu mai mult de o sută de familii, contabil șef, încercase să-l omoare un "dușman al poporului". Dar mai încolo, "dușmanul poporului" se sinucisese din cauza tatălui meu care cum putea fi altfel decît bun și nu atît bun cît "în adevăr", ca să zic așa. Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost, atunci? Am reușit să-l întreb pe
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
dihotomia aceasta a realului, operată pas cu pas și cu de-a-măruntul, separă pentru a uni, căci distingînd fețele lui antitetice vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers ce contrazice axioma cum că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă, căci umblînd în zig-zag, de la da la nu, străbate mai repede și mai sigur distanța ce ne separă de cunoașterea întocmai" (p.
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
început sînt mai mult decît încurajatoare: sînt pur și simplu reale. Consecința ar trebui să fie una singură: proiecte importante, coerență și profesionalism riguros. Dacă va fi așa, sălile de expoziție și instituțiile pieței ne-o vor spune, de acum încolo, cel mai bine. P.S. Că receptarea artei iese din conformismul ei tradițional, că discursul critic și judecata istorică se eliberează iremediabil de servituțile și de inhibițiile unui trecut mutilant, o dovedește și lansarea de carte care a avut loc în
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
aprecieze (...) am decis sa alung bărbații din viața mea (...) nu mai cred în nimic, mă simt obosită, nimic nu mă mai surprinde, fiecare gest de iubire mi se pare tocit, totul e fumat..." Acestea sunt totuși accese și ceva mai încolo Lăură retractează: "Nici eu nu credeam ce spuneam". Nu credea, desigur, că va reuși să "alunge" bărbații, să-i îndepărteze cu totul de ea, cum își propune în unele clipe, dar intact rămâne, în ce-i privește, sentimentul nemulțumirii, al
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
Eoliene, unde vor și lucra (Lăură este angajată unei agenții de traduceri, antrenând-o și pe Chloé în munca ei), dar vor și trăi, măcar o vreme, numai de capul lor, în libertate absolută și fericite, ce mai încoace si-ncolo. De altfel, amintirea unor mai vechi experiențe similare le dă curaj. Totdeauna când "fugiseră" amândouă lucrurile au mers bine, s-au înțeles desăvârșit, au comunicat deplin. Erau și firi complementare. Chloé - copilăroasa, expansiva, versatila ("uimește lumea cu schimbătoarele expresii ale
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
plîns de greaua moștenire, nu l-a acuzat de mînuirea ilegală a banului public pe dl Caramitru și nici nu a declarat că a găsit haos în minister. Ceea ce nu exclude posibilitatea ca dlTheodorescu să facă toate acestea de aici încolo. Să spunem de la bun început că academicianul istoric a dovedit nu o dată că are condei și verb mușcător, încît declarațiile sale de bine față de fostul ministru al Culturii nu vin din partea unui sfînt incapabil de răutăți. Să fi observat d-
Un exemplu care nu se ia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16478_a_17803]
-
disciplinele specifice, nu a fost primit la medicină. Limba rusă îi scăzuse, revoltător, media ... Acesta a fost probabil micul lui ghinion și marele lui noroc pentru că i-a deschis liber calea către tot ce a reușit el să fie mai încolo: reporter, scriitor, dramaturg, crainic sportiv, director de editură, conducător de teatru, călător pe continente, scenarist de film, vînător și pescar... Etc Inepuizabil, entuziasmat, controversat, simpatic, înjurat, barfit, îndrăgit, însurat... Ca studenți, ne întîlneam la cenaclul literar și în subredacția revistei
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]