967 matches
-
pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta mea, nu vreau deloc să mor. O cunoștință de-a mea, cam bolnavă de nervi, se duce la un psihiatru să-l întrebe cum să facă ea să moară. Doctorul îi dă diverse
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tale reacții, darămite să știi cum e alt om. Însă în prietenia adevărată te arunci cu o generozitate fără margini, te lași purtat de credința absolută în celălalt. Amorul te ține în alertă zi și noapte, te face să inventezi încontinuu strategii cu care să-ți seduci partenerul, dar în prietenie iubirea nu pretinde nimic. E deschidere mărinimoasă spre viață, acceptare nobilă, necondiționată, a altuia. Nu înseamnă să te lași înghițit de personalitatea celuilalt. Asemănarea și diferența dintre cele două persoane
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci, de cele mai multe ori, Ioana îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta mea, nu vreau deloc să mor. O cunoștință de-a mea, cam bolnavă de nervi, se duce la un psihiatru să-l întrebe cum să facă ea să moară. Doctorul îi dă diverse
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
avea ce să regrete, fie și de-ar fi fost ca viața să i se sfârșească în chiar acea zi. Dar ceea ce-l îndurera cel mai mult era faptul că Oyu devenise ibovnica lui Hideyoshi. Ca frate al ei, simțea încontinuu mustrări de conștiință. La urma urmei, Oyu fusese cu el în momentul crucial când își alesese propriul ei drum. Vina era a lui, nu a surorii sale. Își făcea griji, în secret, pentru anii îndelungați care o așteptau pe Oyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobunaga - care stătuse, ani de zile, ostatic al clanului Takeda. Însă, în inimă, păstra cu prisosință dispreț față de seniorul clanului Oda și, chiar mai mult, pentru Tokugawa Ieyasu din Hamamatsu. După bătălia de la Nagashino, își manifesta această atitudine agresivă încontinuu. Nu era nimic rău în această tărie de spirit. Era extrem de optimist. Sigur că, forța spirituală ar trebui să umple cupa inimii. Și, în acea perioadă a războaielor între provincii, se putea spune că și clasa samurailor ca întreg avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grele despre dușman: — Forțele clanului Oda nu cunosc mila. Ce vină i-au putut găsi unui preot fără vedere? Cum ar fi putut avea putere să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorului Hideyoshi. Cum am putea pleca la luptă, simțindu-ne astfel? Această situație este un alt exemplu al urzelilor câinelui ăluia turbat de stăpân! — Stăpânește-te! Pe cine faci câine turbat? — Pe Seniorul Nobunaga, unul și același care-l numește încontinuu pe stăpânul nostru „Cap de Kumquat“ în fața celorlalți. Uitați-vă la oameni ca Hayashi Sado sau Sakuma Nobumori și fiul lui. Ani de zile l-au ajutat pe Nobunaga să ajungă mare cum e azi. Iar apoi, aproape imediat după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără oprire. Era exact miezul nopții, când oamenii, ajunși imediat la miazăzi de Shimeigatake, văzură orașul Kyoto adormit. Pentru a traversa râul Shirakawa, trebuia să coboare povârnișul Muntelui Uriyu și să iasă pe drum la miazăzi de Templul Ichijo. Urcaseră încontinuu, dar, din acel punct, drumul avea să coboare tot timpul. — Odihniți-vă! Mitsutada îi trecu lui Mitsuhide comanda trupelor. Mitsuhide descălecă și el, pentru a se odihni un scurt răstimp. Dacă ar fi fost zi, ar fi privit diversele străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
feștilele lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur în halourile cețoase sau în nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Motonari, Ekei părăsise clanul Mori, hoinărind prin imperiu. La întoarcere, fusese făcut mare preot al Templului Ankokuji și îl slujise pe Terumoto, noul senior al clanului Mori, ca sfătuitor de încredere. Pe tot parcursul războiului cu Hideyoshi, Ekei argumentase încontinuu în sprijinul păcii. Îl cunoștea bine pe Hideyoshi și nu credea că apusul avea să-i poată îndura asaltul. Un alt factor care-l influențase era îndelungata sa prietenie cu Hikoemon. Ekei și Hikoemon se mai întâlniseră înainte de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avanjate strategice și logistice. Astfel, ajungând la tabăra sa, fuseseră convinși că Hideyoshi însuși avea să le iasă în întâmpinare. Tot ce le rămânea de făcut celor doi generali era să aștepte. În acel timp, văzură sosind diverși luptători răzleți. Încontinuu veneau și plecau mesageri, în toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din întreaga lor ființă, chiar și din pori și din firele de păr. Oamenii înaintau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
da. Dar trecem printr-o situație diferită de cea care ar fi în timp de pace. Opera Seniorului Nobunaga este terminată doar pe jumătate, rămânând multe dificultăți. Chiar mai multe decât pe vremea când era printre noi. Katsuie le cerea încontinuu colegilor lui să vorbească și, de fiecare dată când deschidea gura - aproape mârâind - Takigawa dădea din cap. Dar se părea că încă era dificil să se ghicească gândurile celorlalți. Hideyoshi luă, din nou, cuvântul: — Dacă soția Seniorului Nobutada ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unele chiar și pe muntele de-acolo. În ziua a șaptea din Luna a Doua, Hideyoshi trimise din Kyoto o scrisoare adresată clanului Uesugi, prin care propunea o alianță. Motivul nu era greu de ghicit. Clanurile Shibata și Uesugi purtaseră încontinuu bătălii sângeroase, ani în șir, când cucerind pământurile unul de la altul, când pierzându-le din nou. Era de așteptat că acum Katsuie se gândea să medieze acele vechi discordii, pentru a-și putea concentra toate puterile asupra confruntării cu Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numise, recent, guvernator al orașului Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp să refuze, Hideyoshi îl conduse la conacul guvernatorului. Curtea era măturată proaspăt, ca și cum musafirul ar fi fost așteptat, iar Geni îl primi pe Kazumasa extrem de curtenitor. Hideyoshi îl îndemna încontinuu pe Kazumasa să se destindă și, în timpul mesei, nu discutară despre nimic altceva decât castelul pe care avea să-l construiască. Geni aduse o foaie mare de hârtie și o întinse pe podea. Un plan al castelului îi era arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedem, în ultima vreme, a început să-și dea aere de mare importanță, prin urmare, cum să acționăm? Găsesc eu un pretext. Pentru Nobuo, un lucru care ieri fusese interesant, astăzi putea să nu mai fie. În sinea lui, era încontinuu nemulțumit. Mai mult, nu era omul care să reflecteze de ce se întâmpla astfel. În toamna trecută, se mutase la Castelul Nagashima, în noua sa provincie Ise, și primise un rang nou la curte. Când ieșea în lume, mulțimile făceau plecăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cină, stătuse cu vasalii și cu vasalii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas tare, dar, cum toți plecaseră și era din nou singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu s-au întors de la templul principal? După un timp, reveni numai unul dintre ei. — Ești singur saurobei? îl întrebă Nobuo, bănuitor. Expresia de pe chipul omului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. Când o citi pe una dintre ele, Hideyoshi se înfurie cumplit. Hideyoshi a provocat sinuciderea Seniorului Nobutaka, fiul fostului său stăpân, Seniorul Nobunaga, căruia îi datora atât de mult. Acum, s-a revoltat împotriva Seniorului Nuobo. A cauzat încontinuu tulburări în sânul clasei războinice, a adus dezastre pe capul oamenilor de rând și a fost principalul instigator al actualului conflict, folosindu-se de toate mijloacele pentru a-și realiza propriile ambiții personale. În continuare, foaia afirma că Ieyasu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bună zi, am să mi-l fac vasal. E un om demn de a fi iubit. Nu trageți; lăsați-l în pace. În acel timp, desigur, cele trei grupuri de muschetari de pe celălalt țărm continuau să-și încarce puștile, trăgând încontinuu. Un glonț sau două ajunseră chiar în aporpierea lui Hideyoshi. Chiar atunci, războinicul în armură asupra căruia își ațintise Hideyoshi ochii - Honda, omul care purta casca împodobită cu coarne de cerb - coborî la marginea apei, descălecă și spălă botul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu întindeți mâna să apucați ceva decât atunci când se pogoară destinul să vă binecuvânteze. Ieyasu detesta să-și asume riscuri. De asemenea, se cunoștea foarte bine pe sine însuși. În această privință, opusul absolut lui Ieyasu era Nobuo. Nobuo trăia încontinuu cu iluzia că și el avea aceeași mare popularitate și geniu ca Nobunaga. Nu-și putu ține gura nici cu acest prilej, deși ceilalți generali stăteau tăcuți, după ce Ieyasu le spusese că n-avea să înceapă nici o urmărire. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe umerii dezgoliți. Fata aceea minunată pierise În glorie. Acum eram din nou eu, cu vechile mele gânduri și temeri, cu noua mea victorie. Nu știu câți oameni veniseră să mă felicite. Prima fusese Angela, părând extrem de mândră, apoi Maria, care plângea Încontinuu de emoție. I-am zis să se oprească Înainte săși Înnegrească obrajii din cauza machiajului, dar ea plângea și mai tare. Numai o oglindă o făcu să se stăpânească. Adi, care o Însoțise, mă sărută pe obraji și Îmi spuse de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se pare, dar nimeni nu știe exact ce anume vrea să... — ... e tipul ăsta Sven ? Vreau să spun, ce funcție are ? — ... e cu Jack, nu ? spune Amy, care lucrează la departamentul financiar și e Îndrăgostită de Nick, așa că Își găsește Încontinuu pretexte să treacă pe la noi. E iubitul lui Jack. Poftim ? spun, așezându-mă mai bine În scaun și ascuțindu-mi violent creionul. Din fericire, toți ceilalți sunt prea ocupați cu bârfa pentru a mă băga În seamă. Jack e gay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să intre În viața mea ! Adu-ți aminte doar cum a venit și și-a băgat nasul la mine În dormitor. Nu-i deloc de mirare că a fost atât de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]