1,615 matches
-
1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Confruntarea vânătorilor cu vampirii se desfășură până după miezul nopții. În cele din urmă, văzând că nu mai este nicio mișcare, se grupară în curtea palatului. Pericolul încă nu trecuse și erau încordați. Abia către dimineață răsuflară ușurați. Când se lumină de ziuă, căpitanul Sasu porunci să fie cercetată fiecare încăpere și ungherele turnurilor, inclusiv podurile de sub acoperișuri, ca nu cumva să rămână vreo comoară ascunsă. Însă efortul le fu zadarnic, căci nu
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
stradă și ... apoi numai știu nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
stradă și ... apoi numai știu nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
propria sa evoluție pe Linia de evoluție a vieții. Și care nu cunoaște fenomenul crizelor economice și al șomajului. Societatea românească trebuie să se organizeze sub conducerea Partidului Dezvoltării și al Evoluție maximale (PDER sau Mișcarea Românească) și să se încordeze din toate puterile ei pentru a se dezvolta și evolua o perioadă de 30-50 de ani, perioadă în care el, poporul român, va deveni un Mare Popor, iar România o națiune dezvoltată. (această Teorie a Salvării poporului român și a
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
un ied pe conturul betonat și învechit al bazinului. Atunci, ușa se deschise cu încetineală, cu un scârțâit de metal încins, lăsând să se vadă o femeie în cărucior. Cu fața cuprinsă de spaimă și părul în dezordine, femeia își încordase brațele strâns pe roțile nichelate, răsuflând rapid și sacadat. Picioarele i se îndreptau rătăcite spre copilul neastâmpărat. Strigătul, ce stătea să-i izbucnească din gâtlej, o sugruma invizibil. - Întoarce-te!, murmură ea cu glas îndurerat. - Ba nu, vino tu!, îi
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
și liniștea dimineții îl predispunea la moțăială. Numai hurducăiala drumului pietruit îl mai ținea treaz. Deodată, din marginea unei porumbiști îi săriră în față niște străini. Îmbrăcați în haine nemțești, descheiați și nebărbieriți, îi făcură semn să oprească. Toader își încordă toată făptura, apoi se liniști. Nu erau cu arme la vedere. Își biciui caii cu putere, dureros și ferm, dând buzna printre ei. Surprinși, se dădură deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
menținerea în permanență a unor raporturi bune cu Poarta, garantate cu pungile cu bani, pentru păstrarea statutului politico-juridic deosebit al Țărilor Române, într-o epocă de permanente frământări și rupturi teritoriale. Deși, la începutul domniei, relațiile cu Habsburgii au fost încordate, Brâncoveanu nesemnând tratatul de alianță inițiat de predecesorul său, mai apoi ele s-au îmbunătățit. Constantin Brâncoveanu a încercat să evite cu orice preț transformarea țării în teatru de război sau anexarea ei la Imperiul Habsburgic. Franța a acționat prin intermediul
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370210_a_371539]
-
sunteți în stare, așa că vă rog ca pe aici pe la mine să nu mai călcați dacă nu mă înșel e a treia oară de când veniți pe aici, așa că nu vreau să vă mai vadă lumea pe la fabrica mea.” Mihai își încordă maxilarul ca să se abțină să nu îl înjure pe acel om, ba mai mult simți o furnicare prin tot corpul o furie groaznică îl cuprinse s-ar fi năpustit asupra acelui individ să-l zdrobească în bătaie să-și reverse
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
privea insistent fața șefului său, în speranța că va citi pe ea ceva din ceea ce-l interesa. Se întreba deja cum vor proceda să poată vorbi. Avea senzația că toate femeile sunt foarte atente la tot ce se spune. Era încordat și nerăbdător, iar timpul părea că alergă în defavoarea sa. Anca s-a lăsat repede antrenată de atmosferă. A înțeles că așa zisa aniversare este paravanul unei întâlniri de alt fel. Urmărea cu abilitate privirile comesenilor, încercând să le ghicească gândurile
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
ai pus mâna pe ei. I-ai primit direct în cont, că ești deștept, cretinule! Vorbele șefului au fost strecurate printre dinți cu mare încărcătură de dispreț, grele și acuzatoare. Fănel a tresărit scurt și mușchii feței i s-au încordat vizibil. A întins mâna încet pe speteaza scaunului, l-a tras și s-a așezat în tăcere, cu privirea țintă la cel ce tocmai îl acuzase. "Arabul m-a dat în gât, f...i paștele mamei lui! Numai el a
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
Nu uita, nea Costică, mai e puțin și vin alegerile. Se schimbă Guvernul. Vin alții și sistemul se zdruncină. Nici chestorul nostru nu va rămâne. Deci, să rezolve până la schimbare. Altfel... Fănel nu reușea să întrețină o atmosferă plăcută. Era încordat, îngrijorat, neatent. Avea momente în care nu auzea și nu vedea nimic. Gândul că reclamația era pe biroul unui procuror pe care nu-l cunoaște îl paralizase. Salvarea lui a fost doamna Mihaela. În mare vervă, intuind de altfel ce
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
de cifrare, inspirându-se din cunoștințele dobândite pe vremea când se juca pe toate coclaurile prietenilor lui Navajo. Fiu al unui misionar important, crescuse în rezervațiile Navajo din Arizona ... La acest moment al perorațiilor mele Keith devine atent, parcă se încordează dintr-o dată, se uită la doamna lui și la Darrell, dă oarecare semn de nerăbdare și se supune în cele din urmă consensului tăcerii celorlalți de față, redistribuindu-și atenția de la care abdicase pentru o clipă ... și cunoștea multe despre
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Darul meu Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai, atât de încordat, Cu pumnii strânși, așteptând! Voiam să mă cuprindă brațele tale Dar nu le-ai întins. Privirea ta, nu m-a atins! Cum să poți primi viitorul, Altflel, decât cu brațele deschise? Deschide-ți, inima, în primăvară Și uită de iarna
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354043_a_355372]
-
o examinare atentă, profesionistă, forma aproximativă a danturii care le provocase. Aici erau ațintite privirile lui în încercarea de a înțelege câți dinți au pătruns țesutul și de a compara formele cu cele ce-i bântuiau amintirile proaspăt trezite. Era încordat. Maxilarele se strânseseră atât de puternic încât fața lui era parcă sculptată în piatră. A tresărit puternic când telefonul a sunat strident, pe ritmul unei melodii vioaie. S-a ridicat încet, în timp ce scotea telefonul din buzunar și i-a mulțumit
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
mi-a transmis un mesaj, și am învățat lucruri noi. Observ că modernismul pătrunde și în adunările acestea ce altădată erau caracterizate de simplitate și spirit creștin, iar uneori dispare din mijlocul lor acel spirit apostolic,” Mihai se opri puțin încordându-și fruntea, semn că dorea să gândească bine la ceea ce urma să spună după care continuă: ,,Dumnezeu este minunat datorită modului cum ne tratează și ne înconjoară cu îndurările Sale, și mai ales răbdarea lui pentru fiecare om în parte
POVESTEA UNUI ÎNVINS (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352694_a_354023]
-
cu ajutorul copiilor și al mătușii Annie să dea contur locului. - Te descurci domnișoară Alma? M.Joseph cu mâinile la spate inspecta critic fiecare lucru. - Sper, să iasă totul așa cum trebuie. - În mare parte sunt mulțumit! o privi deschis. Alma se încordă: - În mare parte? Este ceva în neregulă? O oboseau tachinările și înfruntările dintre ei. - Da. Mai sunt unele lucruri de pus la punct. -Desigur, sire. Cei mici au muncit mult și au pus suflet. - Îmi cunosc foarte bine copiii. Știu
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
respirația caldă și bătăile inimii din ce în ce mai repezi. Era plăpândă și gingașă, cu pielea catifelată, încât dorința de amor îi răscoli profund. Se lăsară ușor în fânul moale cu parfum ademenitor. Narcisa se lipi de trupul său și-i simți mușchii încordându-i-se. Cu delicatețe îi desfăcu năstureii de la bluziță și continuă să-i presare sărutări pe gât și pe sâni. Ea se desfăcu precum o floare și-l cuprinse între petalele sale... Narcisa se simțea fericită și împlinită! În sfârșit
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
de beatitudine. Opunea instinctual o rezistență ritmată la miscările sale sinuoase. Nu știa dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniștea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma? Când și-au
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
căutând mereu ceva... o rază de lumină... *** Dintr-o dată, în această confuzie de gânduri mi-a apărut în fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă încerca să șoptească ceva... Mi-am încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce în ce mai perceptibil... „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi văd copilul! Cum arată? E frumos? Seamănă cu mine!? Nici nu știi ce fericit sunt când
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi sălta ritmic și simțea durere la fiecare contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
pe tâmplă. O ajută să se ridice. Împreună au intrat în încăperea unde se afla galeria de portrete a familiei. Îi explica ce personaj era imortalizat in fiecare pictură. Vocea barbatului profundă și calmă îi picura adieri fierbinți în trupul încordat de emoții. A privit înmărmurită ultimul tablou ... era lordul alături de o femeie ce semăna cu ea, ca o soră geamănă! “Fosta sotie” i-a explicat. Ochii ei s-au umplut de lacrimi! A trăit suferința lui ! O rugă să nu
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
freca întunericimea cu pastă sidefie, dându-le străluciri de fosfor... Acum colții și botul din sângele lui, din sucul de lemn și alte culori. Mâinile îi jucau cu iuțeală împletind linii, planuri, volume... Capul, grumazul, corpul arcuit... Mușchii i se încordau, își strivea buzele, degetele îi sângerau deschise. Acum labele cu gheare de calcar, blana ca o spumă lunecoasă... Fixa pe stâncă fiara, parcă vie, o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând-o... Un cap cu barbă în
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 5 FIRE DE IARBĂ ALBASTRE Thomas și Licurișca coborau de la pădure. El mergea înainte, cu umerii înroșiți de soarele puternic de după-amiază, ea venea în urma lui, visătoare, cu soldurile ei prelungi, cu mușchii frumoși, încordați de efortul coborîrii, șlefuiți parcă în marmora de Michelangelo, ce decupau în aerul fierbinte, cînd pășea, volute delicate. Amîndoi desenau parcă, pe fundalul munților verzi și puternici, imaginea cuplului primordial, Adam și Eva. Pe el în cunoșteam de mulți ani
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
punea la suflet nimic din bîlbîiala haotică a vieții, el trecea cu povestea de la una la alta fără nici o logică, dar se ținea bine de firul narațiunii și, cînd te așteptai să fi uitat subiectul, odată îl simțeai cum se încordează în interior și cum se opintește, ca să întoarcă roata spre direcția cea bună de mers și așa aflase, cu mirare, că de fapt îl cheamă Grigore Țăranu, iar Lilicuța se bucura, pentru că urma să scape de bolovanul numelui ei, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
speolog. Eleva se relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu limba tot trupul, coborând către adâncimile sale misterioase, căutând să-i studieze Emanuelei tainele peșterii încă neexplorată de nimeni. Coapsele ei se strânseră în delirul pasiunii, toți mușchii i se încordau și se relaxau succesiv, în timp ce o fremătare interioară din ce în ce mai puternică o făcu, să își piardă cu totul mințile. Îi strânse cu mișcări brutale brațele, iar mai apoi îi zgârie spatele, dar profesorul nu simțea nimic din toate acestea, privind, anesteziat
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]