1,521 matches
-
din Vladimir este uneori descrisă ca expresie a sentimentului universal al iubirii și grijii materne. În secolul 16, Vladimirskaya, așa cum o numesc rușii, era deja legendară. Evlavia tradițională a bisericii atribuie icoana sfântului evanghelist Luca. Icoana venerată era folosită la încoronarea țarilor, alegerea patriarhilor și în alte ceremonii importante ale statului. Ca operă de artă, Theotokos este considerată cea mai importantă icoana realizată în timpul perioadei Comneniene. Experții consideră că exprimă o emoție și o profunzime umană mai mare decât celelalte opere
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
Sergiu Nicolaescu este să insufle filmului o amprentă personală suficientă pentru a anula efectele negative inerente oricărei producții grandioase”". La momentul apariției, criticii de film români s-au întrecut în elogii aduse acestei superproducții cinematografice. Ștefan Oprea îl considera o "„încoronare a ciclului de filme istorice din ultimii cinci ani, o operă de înaltă ținută cinematografică și de emoționantă tonalitate patriotică (...) și totodată treapta cea mai înaltă a filmului istoric românesc, o lucrare monumentală caracteristică momentului politic actual”". În articolul "„Un
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Petru din Alexandria, în dreptul proscomidiarului, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Spiridon, Sf. Pantelimon. Șirul ierarhilor este marcat, la mijloc, de reprezentarea Năframei Veronichii. În conca altarului, zugravul a pictat obișnuita temă a Sfintei Treimi, tratată sub forma apuseană a Încoronării Fecioarei. Scena este încadrată de Soborul Arhanghelilor. Sfânta Maria apare într-o a doua scenă, cu adâncă rezonanță simbolică: Fecioara strivind capul șarpelui. Scena este încadrată de reprezentarea Jertfei lui Avraam și de cea a Proorocului Iona cu balena și
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
strategică și morală pentru poporul francez, a fost salvată de apariția bruscă pe scena politică a țărancei Ioana d'Arc în fruntea trupelor franceze, care într-un timp scurt au ridicat asediul orașului. Contemporanii cred că, Orléans-ul odată căzut, precum și încoronarea lui Henric al VI-lea, fiul regelui Henric al V-lea al Angliei, ar fi sfârșit independența Franței ca stat. Conflictul dintre casele regale engleză și franceză, care în istoriografie a intrat sub numele de "Războiul de 100 de Ani
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
cu condiția ca întâi să se reglementeze problema frontierelor și ale datoriilor Belgiei. Acestea se rezolvă la Conferința de la Londra, prin "Tratatul celor XVIII Articole", acceptat de Congres pe 9 iulie 1831. Devenit oficial rege din 26 iunie, ceremonia de încoronare are loc la Bruxelles la 21 iulie 1831, zi ce va deveni sărbătoare națională în Belgia. La mai puțin de două săptămâni, la 2 august 1831, în timp ce intra în orașul Liège, a aflat că Țările de Jos au reînceput războiul
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
După ce a urcat pe tron, uzurpatorul a început să facă risipă de bani și pământuri, lingușind poporul simplu și mituind nobilimea. El a mărit pronoile și le-a declarat ereditare, făcând, astfel, pasul de la statul centralizat spre fărâmițare. Îndată după încoronare, Mihail al VIII-lea și-a căsătorit frații cu mirese nobile, "...ca prin căsătorii să atragă de partea sa familiile principalilor demnitari ai Imperiului... În ceea ce privește armata și poporul, el a stabilit pentru militari o soldă zilnică, a îndeplinit tot ce
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
deci în cazul lui, . , pe numele său Mutsuhito, a fost fiul Împăratului Kōmei și a unei dintre concubinele oficiale, Yoshiko Nakayama, devenind prinț moștenitor pe data de 11 iulie 1860, când a fost adoptat oficial de Împărăteasa Shōken. Deoarece la încoronare avea doar 14 ani, Nariyuki Nijō a servit drept regent ("sesshō"). A fost căsătorit cu Masako (după căsătorie, Haruko) Ichijō, viitoarea Împărăteasă Shōken. Mutsuhito s-a născut la 3 noiembrie 1852 într-o casă mică pe proprietatea bunicul din partea mamei
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
anunțat că numele orașului Edo a fost schimbat în Tokyo, sau "capitala de est". A fost încoronat oficial la Kyoto la 15 octombrie (o ceremonie care a fost amânată din anul precedent, ca urmare a tulburărilor). La scurt timp după încoronare, împăratul a călătorit la Tokyo, vizitând-o pentru prima dată. El a sosit la sfârșitul lunii noiembrie și a început un sejur prelungit distribuind sake în rândul populației. Populația din Tokyo era dornică de o vizită imperială; se temeau că
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
același număr de revistă. Editorul a creat mai mulți autori fictivi fără ca autorii să-și dea seama de asta. În alte cazuri, pseudonimul protejează pe cel care-l folosește de persecuții în cazul în care publică opinii nepopulare. În cazul încoronării monarhilor, mulți prinți, la începutul domniei, își aleg un nume oficial care este folosit de atunci în acolo. Acest nume poate să difere de numele lui de botez. Uneori alege unul dintre numele de botez, (dacă are mai multe), alteori
Pseudonim () [Corola-website/Science/298577_a_299906]
-
să difere de numele lui de botez. Uneori alege unul dintre numele de botez, (dacă are mai multe), alteori alege un nume total diferit de cele avute până la urcarea pe tron. Chiar dacă și când nu alege un alt nume, după încoronare, la nume i se adaugă un numeral ordinal. La fel se întâmplă și în cazul alegerii unui nou Papă. În tradiția monahală se alege un nou nume religios la călugărire. Alegerea unui nume care deja există poate fi o simplă
Pseudonim () [Corola-website/Science/298577_a_299906]
-
care a purtat-o mai multe secole, actuala denumire a apărut în documente prin secolul XVII. De fapt este vorba de contopirea a două localități situate nu departe una de alta. Primii boieri au apărut pe acest meleag încă până la încoronarea lui Ștefan cel Mare. Cercetatorul Vladimir Nicu, autorul îndrumarului bibliografic în două volume «Localitațile Moldovei în documente și cărți vechi », scrie despre Chișcăreni: «Sat vechi, apărut pe moșie boierească cu o denumire și mai veche: Zimbraoani și Chișcani. La 6
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
a proiectat clădirea la jumătatea anului 1911, pe când avea vârsta de 31 de ani, pentru comerciantul en-gros František Josef Herbst. Herbst l-a ales pe Gočár pentru a-i construi magazinul din Orașul Vechi, de-a lungul vechiului drum de încoronare a regilor Boemiei, ca urmare a succesului anterior al arhitectului în construirea unui magazin similar la Jaroměř, în perioada 1909-1911. Datorită amplasării sale proeminente în centrul orașului, clădirea lui Gočár a fost supusă unor reguli de armonizare stricte care impuneau
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
Pentru a se încetini răspândirea ciumei care făcea ravagii în Europa, adunările au fost limitate astfel încât căsătoria a avut loc în privat. Carol a fost rechemat la Paris la moartea bunicului său Filip al VI-lea și a participat la încoronarea tatălui său Ioan cel Bun, la 26 septembrie 1350, la Reims. Legitimitatea lui Ioan cel Bun, și a dinastiei Valois în general, nu a fost unanimă. Tatăl lui, Filip al VI-lea, și-a pierdut credibilitatea cu dezastrele de la Crecy
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
pentru respingerea unei invazii a maghiarilor. Alberic s-a aliat cu vecinul său, markgraful Adalbert al II-lea de Toscana, împotriva papei Sergiu al III-lea. Cu această ocazie, cei doi aliați au blocat drumul către Roma, pentru a preveni încoronarea imperială a lui Berengar din 906 sau 907. Alianța sa cu familia Crescentii din Tusculum s-a dovedit a fi avantajoasă. Ca urmare a căsătoriei sale cu Marozia, fiică a senatoarei Theodora cu contele Teofilact I de Tusculum, Alberic a
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
Lothar al III-lea de a supune întreaga Italie. În momentul în care era gata să treacă Alpii, Richard a murit și a fost succedat în mod formal de către fiul său Andrei, crescut din fragedă copilărie la curtea imperiala. După încoronarea imperiala a lui Barbarossa din 18 iunie 1155, trupele germane s-au întors acasă, în timp ce cei trei normanzi, aflați încă în stadiul de rebeliune, Robert de Capua, Andrei și Robert de Loritello au continuat acțiunea. La apariția veștii (false) asupra
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
din Cronicile Amberului, serie care se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1970 și 1991. Volumul de față continuă acțiunea din punctul în care a fost lăsată în romanul anterior, "Cavalerul Umbrelor" și încheie "Ciclul Merlin". După ce participă la încoronarea lui Luke ca rege al Kashfei, Merlin este anunțat că regele Haosului, Swayvill, a murit. El se grăbește să ajungă la înmormântare unde află că, în urma unui șir de asasinate care au avut loc în ultima vreme, el a ajuns
Prințul Haosului () [Corola-website/Science/324177_a_325506]
-
moarte a regelui Oberon. Fiind unul dintre cei nouă prinți din Amber, Corwin se trezește în lupta pentru preluarea puterii, sprijinit de anumite facțiuni și în pericol de a fi eliminat de altele. În cele din urmă, el ajută la încoronarea lui Random ca rege al Amberului, moment care pune capăt primului ciclu. Al doilea ciclu îl are ca personaj principal pe fiul lui Corwin, Merlin, care se trezește de asemenea în mijlocul unor conspirații dintre care unele îi doresc moartea, iar
Prințul Haosului () [Corola-website/Science/324177_a_325506]
-
Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Pantocrator, Arhanghelul Mihail, realizate în secolul al XVIII-lea. Nu se păstrează ușile împărătești, iar partea de jos a iconostasului a fost decorată cu motive florale. Biserica păstrează două icoane de lemn de secol XVIII: Încoronarea Domnului și Deisis, flancând ușa de intrare în naos. Starea de conservare: Șindrila este foarte veche și trebuie înlocuită. În schimb, pereții și baza din piatră se prezintă încă bine. Ferestrele nu au geamuri. În interior, în pronaosul tăvănit, picturile
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
se prezintă încă bine. Ferestrele nu au geamuri. În interior, în pronaosul tăvănit, picturile s-au distrus. De o parte și de alta a ușii de acces în naos atârnă două icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea, reprezentând Încoronarea Domnului și un Deisis. Dincolo de peretele despărțitor, bolta semicilindrică de scândură (cerimea), cât și pereții naosului, au păstrat picturile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1794). Ciclul iconografic se desfășoară de la sud spre vest și nord. Patimile Domnului au fost
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
acesta din urmă cu sprijinul Rusiei Imperiale). În 1883 prințul Nikola l-a vizitat pe sultan, cu care a menținut ulterior cele mai cordiale relații; în 1896 el a sărbătorit bicentenarul dinastiei Petrović și în același an a participat la încoronarea tarului Nicolae al II-lea; în mai 1898 a vizitat-o pe regina Victoria la Castelul Windsor. În 1900 Nikola și-a luat titlul de "Alteța Regală". Potrivit lui Bolati, curtea princiara a Muntenegrului nu a deplâns prea mult asasinarea regelui
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
presiunea populației ce dorea mai multă libertate. De asemenea, el a introdus vest-stil European libertatea presei și codul penal după modelul occidental. În 1906 el a introdus moneda națională a Muntenegrului, perperul. Pe 28 august 1910, cu prilejul celebrării jubileului încoronării sale, el a primit titlul de rege, acordat de parlamentul național Skupština. Cu același prilej a fost numit feldmareșal în Armată Imperiala Rusă, o onoare care nu mai fusese acordată anterior niciunui străin, cu excepția ducelui de Wellington. Cand au izbucnit
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
august 1086 - d. 28 octombrie 1138) a fost Prinț al Poloniei din 1107 până în 1138. A fost singurul copil legitim al lui Vladislav I Herman și al soției sale, Judith, fiica lui Vratislav al II-lea al Boemiei. În 1086, încoronarea lui Vratislav al II-lea ca rege al Boemiei, și alierea lui cu Ladislau I al Ungariei, a amenințat poziția domnitorului polonez, Prințul Vladislav I Herman. Prin urmare, în același an, Vladislav a fost nevoit să-și recheme din Ungaria
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
iar fratelui său mai tânăr, Haakon, titlul de duce, făcând astfel foarte clar cine deținea succesiunea roială. În 1273, când el avea cinci ani, i s-a acordat titlul de rege, guvernând alături de tatăl său care panificase să organizeze o încoronare pentru el în vara anului 1280. Cu toate acestea, regele Magnus a murit înainte ca acest lucru să se întâmple iar Eric a devenit singurul rege și a fost încoronat în Bergen în vara anului 1280. În timpul minorității sale, regatul
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
Elisabeta, că avea să fugă în curând din împărăție. Aceasta a intervenit și a făcut o vizită de stat. Înainte ca ea să revină în Ungaria, l-a mituit pe Papa Clement să revină la decizia sa și să permită încoronarea lui Andrei. De asemenea, i-a dat un inel lui Andrei, care avea să-l protejeze de moartea prin otrăvire sau lamă și s-a întors cu un fals sentiment de securitate în Ungaria. Ioana a pierdut un aliat important
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
pierdut un aliat important atunci când mama sa vitregă, Sancha de Mallorca, s-a retras într-o mănăstire, păstrând rezistența interferențelor papale în regat. Având în vedere scrisorile adresate Papei, a fost de acord ca Andrei să fie încoronat, doar că încoronarea ei trebuia "binecuvantată de Dumnezeu". Când Ioana s-a îmbolnăvit în vara anului 1344, Andrei a provocat o mare controversă atunci când i-a eliberat pe frații Pipini. Ei au fost închisi de către Robert după ce au fost condamnați pentru crimă, viol
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]