4,058 matches
-
adevăruri... Am ajuns în valea de dincolo de deal, și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am mârâit eu la ea. Iar ea s-a dat peste cap și s-a transformat într-o fată brunetă, cu ochelari de soare, care zâmbea nonșalant. Uite, ai văzut de ce te întreb? Pentru că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Fără întoarcere, Dorin Popa Fontana di Trevi, Dan Stoica Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima interioară, Solo Juster Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului. Însă de vreme ce "picturalitatea" picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de grav era enunțul ei: încotro se îndreaptă arta contemporană, care este sensul ei intim și cum poate fi determinat orizontul său moral? II. Ruptură și continuitate Apărută abrupt, schimbarea de regim din România a găsit arta plastică într-o situație de supraviețuire. Această supraviețuire avea
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
și Michaela Orescu", analizați într-un spațiu mai mare decât Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și Nicolae }one (p. 929-932), care i-ar fi îndreptățit altă concluzie. În în-cheierea capitolului despre poezia contemporană, într-un paragraf special În loc de încheiere: poezia încotro?, tocmai la pagina 1000, Ion Rotaru își mai afirmă încă o dată credința în semnele unei "reveniri în albia clasicismului și tradiționalismului nostru, privit în ansamblu, din secolele al XIX-lea și al XX-lea". E de-a dreptul uluitor la
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
ultimii ani să ne dezbrăcăm de orice personalitate, să uităm de orice mândrie omenească, să ne scuturăm de orice demnitate profesională, spre a ne preface în slugile regimurilor dictatoriale ce ne-au cârmuit. Unii au făcut-o pentru că n-aveau încotro - alții, puțini desigur, au făcut-o cu plăcere și cu plată. Trebuie să vă spun însă, Domnule General, că prin unele locuri tirania este tot atât de apăsătoare ca și mai înainte, că unii demnitari ne vor tot slugi; că demnitatea e
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
realități ale patriei și de succesele fără precedent ale regimului. însă de vreme ce ,,picturalitatea,, picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de grav era enunțul ei: încotro se îndreaptă pictura, care este sensul ei intim și cum poate fi determinat orizontul său moral. Chiar dacă nici unul dintre pictorii amintiți nu și-a pus explicit o asemenea problemă, toți răspund nemijlocit acestei întrebări latente. Beneficiar al unui limbaj gata
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
și ștacheta sub al cărei nivel nu poate să coboare nici un fel de discuție. Niciunde. În locurile civilizate de pe planetă există un sistem prea bine reglat care nu permite alunecări periculoase. Iar oamenii, poate nu neapărat mai meritorii, nu au încotro și se supun. Noi trăim în țara din capul nostru. Și asta ne ocupă tot timpul, cum spune cineva. Sînt și unele vise care, transformate în realitate, întind punți către maluri sănătoase, normale, valoroase. În vis mai există artiștii de
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Tatăl copiilor era plecat de mult timp, la muncă pe meleaguri îndepărtate. Era un om tare bun și își iubea mult copiii. Mereu îi ocrotea și le vorbea frumos. Dorul de copii îl chinuia și pe el, dar n-avea încotro. Trebuia muncească pentru ca ei să aibă pe masă o bucată de pâine. Mama se apropie încet și începu să le citească scrisoarea: Dragă Moș Crăciun, Noi știm că tu ești tare bun și că de Crăciun le îndeplinești toate dorințele
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
s-a părut că totul avea deodată sens și înțeles absolut, totul avea un rost anume, și am știut că aș fi stat acolo în stradă, cu ea, o veșnicie, fără să fie nevoie de nimic, fără să mă întreb încotro mergea viața mea sau ce evenimente mă aduseseră până la acel moment... Știam eu de ce am venit pe-aici, i-am zis și ea a râs, înțelegând într-o secundă întreg adevărul la care mă referisem. Ai pierdut autobuzul, mi-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ce importanță deosebită avea apariția ei, sau la ce nivel se afla de fapt adevărul întâlnirii cu ea... Am continuat să merg la adunările din clădirea principală a satului, pentru a stabili cum să aflu despre solzii de dinozaur, sau încotro să plec în căutarea lor. Vizitele mele la Valea Verde au devenit un obicei. Consiliul satului a investigat legendele din zonă cu privire la solzii de dinozaur, pentru a-mi spune unde să-i găsesc, dar neajungând la nicio concluzie, ședințele s-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
iau eu cu mine, i-am zis și am luat-o pe sus. Pentru câteva clipe, am privit la râul din vale, însă nu m-am oprit. Ajunși pe malul celălalt, lângă Iasomia, ne-am adunat cu toții, pentru a decide încotro aveam să mergem mai departe. În acel moment, podul s-a desprins singur din toate încheieturile și buștenii din care era făcut s-au rostogolit în vale... Am rămas cu ochii la frânghiiile care se legănau acum parcă sfidătoare, pe lângă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
putea scăpa niciodată e consultarea dicționarelor. Așa cum un sportiv nu se poate păstra în formă decît făcînd regulat exerciții fizice, umanistul nu-și poate întreține tonusul minții decît răsfoind lexicoane. O face așadar nu pentru că vrea, ci pentru că nu are încotro: proprietatea termenilor cere desproprietărirea plăcerii proprii. Se poate întîmpla însă ca, în timp, supliciul să devină deliciu, actul rutinat și adesea plictisitor al răsfoirii masivelor și scorțoaselor incunabule devenind act estetic aducător de plăcere culturală. În acest caz, crusta respingătoare
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
simț, al umanului, deasupra neputințelor noastre de zi cu zi. Ies, mă așez pe o bordură și plîng. Pe lîngă mine trec "căpșunarii", cei care au primit viza și vor pleca în Spania. Cît de curînd. Nu peste un an. Încotro să o iau?
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
o ancestrală neliniște deviată în spaimă. Și o reflectare în actualitate: Această cutie cu chibrituri este un adevărat simbol. Cred că epoca noastră este plină de asemenea derizorii catastrofe. Trăim de la un timp în plină panică. Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu găsim nicăieri un petic de pământ ferm. Ne agățăm de diverse simulacre, de diverși trimiși providențiali, de diverse formule salvatoare. Toate se destramă, toate
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Lumii prin care, până acum, am rătăcit bezmetici. "O Lume pe care, coborând, o simt - scrie autorul - ca un glob din vălătuci de iluzii, de chemări, de așteptări și doruri de împliniri. Am tot coborât în ea fără să știu încotro merg. Acum, ajuns aproape de capăt, o văd doar cum se deschide cu toate minunile ei. Îmi dă bucuria, ultimă, a scrisului ei." (p. 157). Iată Luminarea, experiență a desfășurării existenței și, totodată, revelație incandescentă a sensurilor acesteia. Preluat de la una
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
Nu se mai poate înțelege, astfel, de ce frumoasa regină și mamă vitregă a Albei ca Zăpada, o dansatoare de mare clasă, Adina Tudor, se deghizează dintr-odată, la sfârșitul primului tablou, într-o bătrână vrăjitoare și pleacă nu se știe încotro, înainte chiar de a da ordin vânătorului să o omoare pe fiica ei adoptivă, geloasă din cauza frumuseții înfloritoare a acesteia. Oricât de strălucitoare ar fi Adina Tudor în rolul reginei și oricât de convingătoare în cel al vrăjitoarei, lipsind complet
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
amintiri, în ceea ce te alcătuiește, în ceea ce definește raportul adînc cu sinele. Departe de zgomotul oamenilor se aude zgomotul omului. Se aud vocile ființei pe care o porți cu tine fără să știi întotdeauna ce duci, pe cine duci și încotro. Ce încărcătură emoțională. Ce a sedimentat și repetă, semnificativ, subconștientul. Odihna poate să fie refugiul. Puntea suspendată între "înainte" și "înapoi". Intervalul în care tai legăturile cu imediatul și navighezi către tine însuți. Îndepărtarea de mal aduce cu sine estomparea
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
golf sau de streap-tease, nici nu mai știu./ Ele se dezbrăcau, pe rând sau în același timp - sau în același anotimp./ Ciorapi zburau dă pă ele, ca zgura de pe zilele rele./ Dresuri, și eresuri. Frumusețe, lesturi.// Viața mea, viața mea încotro se îndrepta?/ Cine să-mi spuie?/ Cucul cântă, lumea-i șuie." (Clubul de diamant); "Tânăr sunt, de tine, moarte, nu-mi pasă./ Viața mea e dulce otravă. Amară melasă.// La ce sân io am supt? Ce piept m-a hrănit
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
în autoportretul 52. Cuvintele puține, expresia condensată, fraza bacoviană, spațiile albe, potențează impresia de spleen, chiar dacă la poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme sunt explicit enunțate: "am 52 de ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în hôpital avicenne/ de la periferia unde înflorește liliacul/ și cântă mierle negre./ înghit șarpele endoscopic/ și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Girovescu aflase În linii mari despre schimbările din ce În ce mai nefericite din cadrul combinatului vasluian, despre valori Înlăturate de la conducere și Înlocuite cu revoluționari de ocazie și de carton, despre modul cum erau tratați specialiștii și cum erau ei forțați să plece care-ncotro, despre inginerași șmecherași setoși de bani și averi, despre vânzarea frauduloasă a unor mașini, echipamente și chiar secții și ateliere Întregi, despre salarii restante și drepturi neplătite, despre directori incapabili de a repune pe picioare combinatul, despre sabotarea din interior
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
te-ai atins de brânza aia. E bună. Ar cam fi timpul să plec, spuse Charlot. —Nu-i nici o grabă. A avut un preot lângă el? — Da, așa cred. Era un preot într-o altă celulă care făcea treaba asta. — Încotro pornești acum? Nu știu. —Cauți de lucru? — Am renunțat să mai tot caut. Nouă ne-ar prinde bine o mână de bărbat aici, zise fata. Două femei nu sunt în stare să țină o casă ca asta curată. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
limpezească gândurile și, vorbind straturilor din micuța grădină de zarzavat, rosti cu glas tare: „O iubesc“, ca și cum ar fi fost prima mărturie dintr-un caz complicat. Numai că acesta era un caz a cărui soluționare nu o întrezărea. „Și acum încotro mă îndrept?“ se întrebă el. Iar mintea lui de avocat începu să descâlcească firele cazului și parcă să prindă puțin curaj. În activitatea sa prin tribunale nu întâlnise nici un caz în care să nu existe măcar o rază de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am convins-o să-ți dea trei sute de franci, leafa ta, așa că îmi datorezi șase sute de franci, amice. Și întinse mâna într-un gest grăitor. Și te-a lăsat să stai aici? întrebă Charlot fără a se apropia. — N-are încotro, dragul meu. Ea n-a aflat despre decretul din data de șaptesprezece... și nici tu, nu-i așa? Nu prea ajung ziarele pe aici. Decretul care declară ilegal orice transfer de proprietăți făcut în timpul ocupației germane, dacă una dintre părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că întâmplările din ultimele zile i-au asprit trăsăturile, căci acum vede și el asemănarea. E convins că și-a aflat numele. O expresie nouă se așterne acum pe chipul lui: cea a omului urmărit. Nu știe ce să facă, încotro s-o apuce: se teme de fiecare polițist, încercările sale de a se ascunde atrag atenția celorlalți și în scurt timp apare în ziare știrea că Schreiber a fost văzut în Mexico-City. Își lasă barbă, iar în felul acesta dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]