667 matches
-
nu-l poate învinge durabil. Dacă ar reuși, ea ar fi un antidot al amorului: frumusețea ar deservi femeia. La plecare m-a întovărășit până în stradă. Își apăra capul de soare cu o umbrelă mică. Brațul care sprijinea umbrela era încovoiat amețitor, și mâneca, puțin ridicată, îi descoperea începutul alb și rotund. Lumina crudă, răsfrântă de praful alb al drumului, o făcu să închidă ochii pe jumătate. Genele apropiate deveniră mai lungi. Privirea îi pătrundea acum de departe, din adâncul vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
până departe, cât vedeam cu ochii. Pe unele întinderi, ceața mai deasă și mai așezată forma lacuri, din care răsăreau copaci singuratici, ale căror umbre păreau oglindirea lor în apă. Iar în fund, spre Văratic și Agapia, înspre care se încovoia câmpia cu lacurile în pantă, munții, ca niște valuri de fum gros, izvorau parcă atunci din pământ, dîndu-ne iluzia că asistăm la originea lucrurilor. Iar peste toate, departe în adânc, dincolo de înălțimile Sihlei, clipea din secundă în secundă o pleoapă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea lângă fată pe vine, încovoind o codiriște de bici și scărpinându-și talpa cu degetul mare de la celălalt picior. - ...Tu, fa hăi, n-ai spus mâne-ta nimica ? - Cui ? Mamei ? Știe. Dar nici nu vra s-audă. - Dară ia-l și tu pă Pintilie, zise
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
umede și bețigașe cu vată. Dar acum, la șaptezeci de ani, povara de a nu mai avea pe cine să Îngrijească În afară de ea Însăși o Îmbătrânise peste noapte. Părul grizonat Îi albise complet, iar silueta ei robustă Începu să se Încovoaie și să se micșoreze, așa Încât părea să se dezumfle câte puțin În fiecare zi. Se făcu mai palidă. Îi ieșiră la iveală venele. Punctulețe roșii, ca de la soare, Îi erupseră pe piept. Încetă să Își mai cerceteze chipul În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva și mai și. Ieșeau din pachet arătând ca niște ca niște crenvurști normali, rozalii ca un uger, dar când se Încingeau se petrecea o transformare uimitoare. Sfârâind pe grătar, crenvurștii se bombau În mijloc, se Îngroșau și, da, se Încovoiau. Aceasta era contribuția Capitolului Unsprezece. Într-o noapte, fratele meu, care pe atunci avea șaptesprezece ani, se dusese jos, În bucătărie, ca să-și pregătească În toiul nopții ceva de mâncare. Găsise niște crenvurști În frigider. Neavând răbdare să-i pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nouăsprezece răceli; o săptămână de pneumonie „ambulantă“ pur figurativă; ulcer; cataracte psihosomatice care Îi Încețoșau privirea la aniversările morții soțului ei și pe care și le Înlătura singură prin plâns; și o contractură Dupuytren, În care fascia palmară inflamată Îi Încovoiase dureros Înspre palmă degetul mare și Încă trei degete, lăsând ridicat doar degetul mijlociu, Într-un gest obscen. Un doctor o Înscrise pe Desdemona Într-un studiu despre longevitate. Scria un articol pentru o revistă medicală despre „Dieta Mediteraneană“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inghinale. Necunoscute mie, acele anarhiste Își stabiliseră domiciliul la mine În abdomen și erau chiar conectate la utilități. Dacă Îmi Încrucișam picioarele greșit sau dacă mă mișcam prea repede, un spasm Îmi săgeta zona inghinală. Pe terenul de hochei mă Încovoiam adesea, cu ochii plini de lacrimi, În timp ce antrenoarea Stork mă lovea În fund. ― E doar o crampă, Stephanides! Aleargă și-ți trece. (Și acum, sărind ca să apăr ghiuleaua, mă străfulgeră exact o astfel de durere. Măruntaiele mi se răsuciră, erupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
supusă. Pălăria rotundă și gri pe care o purta arăta ca un capăt de șurub, care o prindea de strană. Îi pișca Încontinuu pe fiii ei ca să nu adoarmă. De-abia reușeam să fac legătura Între persoana neliniștită care stătea Încovoiată În fiecare săptămână În fața mea de biserică și femeia haioasă care, sub inspirația vinului, se lansa În scene de comedie În bucătăria noastră. ― Bărbații să stea afară! țipa ea, dansând cu mama. Avem cuțite aici! Atât de mare era contrastul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți, șoapte destinate pierzării, fiindcă nu aud nimic. Eu am auzit ca o copleșire, ca o nimicire, ca o prăvălire din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ, în care doar aplauzele se năpustesc asurzitoare pe scenă, pe scena unde nu s-a întâmplat nimic, aceasta este viziunea apocaliptică a poetului. Râsul tăcut, ca și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gesturi inițial relaxat-Încrezătoare, apoi convulsive și stresate. CÎnd, În cele din urmă, a fost limpede pentru toată lumea, limpede ca lumina zilei și dureros de limpede, că acea carte pur și simplu nu se află acolo, umerii lui solizi s-au Încovoiat, a Înfrîngere. — Ei bine, eram sigur c-o avem, dar se pare că m-am Înșelat. Îmi pare foarte rău. A rostit aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
abia am avut timp să plonjez sub chiuvetă Înainte de a se deschide ușa. Nu mă gîndisem niciodată că e posibil ca un tip de vîrsta lui Jerry să mai aibă părinți. Erau incredibil de bătrîni, amîndoi aveau părul alb, erau Încovoiați de spate și de ani, și aveau pielea cenușie și zbîrcită, ca de spiriduși. Aveau chipuri blînde, mai ales mama lui, care cred că fusese o femeie Înaltă pe timpuri, Însă acum era extrem de cocîrjată. Arătau ca dintr-un basm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt, cu gura poate cam mare dar transfigurată de atîtea râsete, cu un păr imens, castaniu, cu nuanțe roșiatice, ușor creț, încovoind capul.” De Desirée îl leagă o prietenie ciudată:” ne întâlneam din întâmplare, ne înțelegeam admirabil dar ne despărțeam fără să știm pentru cât timp.” În copilărie, colegul de bancă nu are curajul să corecteze lucrarea de control a vecinei sale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mortali, asasini feroci, jucându-se cu stilete ascuțite, submarine în flăcări, vulcane azvârlind în aer trupuri sfârtecate de oameni, elefanți luând în trompă englezoaice alarmate, fețe schimonosite de spaimă și ură, schelete plutind în băi cu acid sulfuric, pisici lugubre, încovoiate pe felinare cu gaz... ), Doamna a zâmbit subțire și m-a iertat definitiv. Venisem o dată cu o lecție învățată după Xenopol și ani de zile nu m-a mai ascultat, punându-mi notă maximă. Aveam și hopuri. Corigent la Geografie fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
luna șevval, la 13-14 iunie, după calendarul ghiaur, au transformat în geamii sedii de ziare, de partide și amfiteatre ale nelegiuților din Universitate. Astăzi, după zece ani, luptătorii credinței și gaziii nu mai trec prin foc și nici nu mai încovoaie spinările nelegiuiților sub ascuțișul parilor. Astăzi se petrec numai asedii și campanii de vorbe, de tocșouri, de afișe lipite peste tot, de panouri, de atacuri prin flancuri, de mișcări de învăluire și de buluciri retorice. E adevărat că, în ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care se preciza că el este maiorul Frank Wirtanen, unitatea nespecificată. Deci iată cine sunt eu. Domnule Campbell, te rog să accepți să fii agent secret american. — Iisuse Cristoase! am zis. Am zis-o cu furie și fatalism. M-am încovoiat brusc, cu capul în pământ. Când mi-am îndreptat din nou spinarea, am spus: — Ridicol! Nu... pe naiba, nu! — Ei bine..., zise el, de fapt nu sunt prea decepționat, fiindcă oricum nu astăzi îmi vei da răspunsul definitiv. — Dacă îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să se miște de acolo. - Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! Fără să mai aștepte aprobarea, Aglae îl răsuci ca pe un copil și trase surtucul. Otilia se repezi să-i scoată ghetele cu gumilastic, uscate și încovoiate de vechime, ca niște iminei turcești. Picioarele lui moș Costache apărură înfășurate în niște ciorapi de lână, de o grosime fabuloasă. Degetele mari tăiaseră cu unghia vârfurile și ieșiseră ca două ghemuri de ceară. În alte împrejurări Otilia ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
De ce nu sunteți așa „bătăioși” În interior cu tot răul și mizeria, de ce trebuie „În afară”? Ce exemplu puteți da voi Irakului privind grija față de națiune, când oamenii mor de foame În iarna asta cumplit de geroasă, de frig, se Încovoaie sub imensitatea taxelor, amenzilor, impozitelor. Sunt curioasă să aflu ce vă mai fată mintea că de crucit se crucește tot românul. Cui spun regiile de apă, căldură, gaz că au trebuit să scumpească datorită... nu știu cui? Cui, domnilor guvernanți, când toate
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
persista, acută, extremă, așa de pătrunzătoare, că nu mă puteam mișca; nu eram deloc în stare să mă ridic în picioare, să mă retrag undeva, la un loc mai ferit. Știam că nu e un infarct. De fapt, stând așa încovoiat pe scaun, cu mâna la frunte, am avut vreme să-mi dau seama, abia după o clipă, că nu e un infarct, clipă în care m-am gândit, ca la ceva neplăcut, că acuma va veni să mă ia salvarea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în timp ce Andrei citește, mă uit pieziș la chipul lui Noica. Vreau să-l văd cum ascultă. Capul e puțin răsturnat pe spate, fruntea s-a așezat într-un plan oblic și apare și mai întinsă ca de obicei, frumos-netedă și încovoiată spre creștet, descriind o curbă largă, simetrică cu aceea a nasului, nas de gargouille, cum îi apăruse lui Păstorel Teodoreanu la prima lor întîlnire. Linia gurii e împinsă, bătrânește, înlăuntru și bărbia este puțin ridicată în față, închizînd concav partea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interes, apoi la interes maxim, apoi din nou confuzie și din nou întunecare. A durat mai puțin de o secundă. Apoi și-a întors privirea și a întrebat: —ăla e coriandru sau pătrunjel? Una dintre șuvițele lui de păr se încovoia într-o buclă. Lisa își dorea să pună un deget în ea și să tragă. —Tu ce crezi? a întrebat-o el din nou. Simțind că vorbeau codificat, ea se uită la frunza din mâna lui și spuse: Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a întors de la baie, și-a băgat tălpile înghețate între coapsele lui, pentru a le încălzi, așa cum făcea mereu. Apoi au adormit, așa cum adormiseră aproape în fiecare noapte timp de patru ani, unul în brațele celuilalt. Ea s-a încovoiat în forma unui „C“, iar el într-un „C“ mai mare, în spatele ei, cu palma caldă pe stomacul ei. —Noapte bună. —Noapte bună. Tăcere. În întuneric, Oliver observă: —E foarte ciudat, spuse el, lăsând să se simtă confuzia și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât și nimic mai mult. Apăsarea din tâmple s-a accentuat. A ajuns de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca augurii să poată inspecta încă o dată măruntaiele. Din fericire, toate au rămas întregi și forma nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea flaminului lui Jupiter: — N-a venit momentul să punem masa Zeului? Figura încovoiată de pe scaunul curúl încuviințează, răsuflând greoi. — I-o fi și Lui foame, încearcă să glumească hârâind din gât. Vrea să se ridice. Se uită după asistentul său, care stă în spate și poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spună Lavoisier, ce voiau să sugereze acești regizori de la Conservatoire? Încă din Evul Mediu arab, de la Alhazen, cunoaștem toate magiile oglinzilor. Merita oare să faci Enciclopedia, și Secolul Luminilor, și Revoluția cu scopul de a afirma că-i suficient să Încovoi suprafața unei oglinzi ca să te prăbușești În imaginar? Și că imaginea din oglinda obișnuită, celălalt care te privește, condamnat să rămână perpetuu stângaci, În fiecare dimineață când te bărbierești, nu e iluzie? Făcea oare să-ți spună toate astea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]