2,712 matches
-
meriți, când ești pregătit, apt de „promovare”? Iată punctul la care din nou opiniile sunt divergente, după cum era de așteptat. Căci despre așteptat e vorba, acesta fiind singurul lucru pe care îl putem face. De dorit ar fi să nu încremenim imobili, ci într-o elastică relaxare, cumva vigilenți, dar fără panică, ca să nu creăm buluceală la bordul scumpei noastre Terra. Deși, dacă mă gândesc bine, o adormire instantanee precum în „Frumoasa din Pădurea Adormită” ar fi soluția perfectă: ne-am
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_2012_gabriela_calutiu_sonnenberg_1340621589.html [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
brusc, pe Thomas. Ce vrei să spui ? Ai luat-o razna ... Ba nu! s-a potolit el, ștergîndu-și saliva de pe buze cu dosul palmei; m-a trăznit gîndul că, din clonările astea, nu se vor naște decît catîri, evoluția va încremeni, peste două secole vom fi eterni, ne vom naște în eprubete și fiecare generație va reinventa locomotiva cu aburi și masturbarea intelectuală ... Thomas avea un fel de răutate, cînd îl apuca, dar era frumos în furia lui rece și inutilă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_roman_cap_2.html [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
vezi minune, când au început să-mi crească aripi și m-am trezit zburând de la mare înălțime! Mare noroc, Doamne, să mai pot astăzi povesti, taman lângă un arac. Cum nu înțelegeau ce zburătoare au în fața ochilor, vie sau moartă, încremeniți de “măreția” isprăvii ce săvârșiseră, m-au dus pe brațe, pe furiș, în casă, spunându-i mamei că am adormit. Iar pe ei, unde i-a pălit o hărnicie și o cumințenie de se mirau și tutunul și andreaua ce
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1412872192.html [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bunica_floarea_stan_virgil_1387434910.html [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
pe stadioane de maidan, cu valize doldora, arbitraje măsluite... în loc să facem un campionat de criză de 10-12 echipe. Am strâns din dinți, mi-am luat de leul de biserică semințe și am purces spre stadionul din groapă. Un stadion schilod, încremenit în comunism. Patronii, civili sau generali, nu au știut decât să mulgă clubul și să-l lase în paragină. Schelete de beton rânjesc neterminate de ani de zile. În plin buricul Bucureștilor! La amenajarea stadionului, Jiji de la Jilava... conduce detașat
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_bucuria_go_sergiu_gabureac_1374048292.html [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
am bocit eu toată ziua, De ce e fată... nu-i băiat? Că eu mi l-am dorit atâta, Și iată iar m-am înșelat! Spre seară plânsul mi-a trecut, Și am cerut să-mi văd copila, Pe dată am încremenit, Că mă vedeam ca-ntr-o oglindă! Am desfășat-o și-am pupat-o, Am mângâiat-o și am alintat-o, Era atâta de frumoasă, Că-ndată am deochiat-o! Când a supt întâia dată, Pe dată ea m-a cucerit
DOR DE MAMĂ, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/neluta_staicut_1469095737.html [Corola-blog/BlogPost/380722_a_382051]
-
XX (Un alt fel de "pașoptiști" români în Franța, Canada și Statele Unite) prin reliefarea „orașului moleșit de căldură” - Arizona - localitate adoptată de autor timp de șapte ani ( întâmplător sau nu, cifra magică a miturilor) și locul în care „timpul parcă încremenise și rămăsese, cuminte, într-un colțișor, atârnat de tălpile bătătorite ale amintirilor...” Încă din primul capitol autorul ne anunță că strădaniile eroului nostru nu au fost zadarnice, căci Dumitru Sinu este patronul hotelului unde începe periplul imaginar prin timp cu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_o_carte_ranita_de_instrainare.html [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]
-
nu mai recunoaște peisajul din jur, deși copilărise în zona aceea. Natura se schimbase cu totul, ca si cum Pierre ar fi fost teleportat într-o junglă ciudată, cu o vegetație necunoscută lui. Ajunse la un moment dat într-un luminiș și încremeni. Un aparat de zbor ciudat care aducea foarte bine cu o sferă uriașă, strălucitoare, se regăsea așezat pe solul umed, iar în jurul acestui aparat bizar zări cinci siluete bipede de circa doi metri, doi metri și jumătate înălțime, slabe, chipurile
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1469826463.html [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
pulpele puternice și frumoase, bronzate și fără de cusur, dezgolite până sus, uitând să mai clipească. Nu mai văzuse așa picioare de femeie și nici sâni legănându-se sălbatic la fiecare ridicare și coborâre a trupului ori a brațelor. A rămas încremenit în acea poziție când femeia, simțind că este privită, a întors brusc capul și l-a descoperit cu privirea. S-a apropiat încet de el, încetând cântatul, vorbindu-i încet, prietenoasă. - Ce bine că ai venit și tu după frunze
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
scurtă, care nu depășea o palmă de la fund și cu bluză decoltată până la jumătatea sânilor bogați, fata își unduia provocator șoldurile în fața unui tânăr copt, îmbrăcat într-un costum ce imita pielea, cu aere de vedetă, în ritmul melodiei. A încremenit când privirea ei s-a oprit asupra lui și i-a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, s-a întors cu tot trupul, cu privirea în podea, încruntat și, fără să spună ceva prietenilor săi, a ieșit din sală, precipitat, lovindu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
săi studenți au fost atunci fascinați tocmai de stilul său de a preda, frământat teatral, încercând de față cu ei să găsească soluțiile, adesea pornind cursul de la o notiță rătăcită prin buzunare. De atunci un adversar al ideii de "operă" încremenită pe rafturi, și abia în ultima perioadă de lagăr, în anul 1938, se gândea la elaborarea mai multor titluri, idee rămasă, din pacate, în stadiul de proiect. Pentru Nae Ionescu se pare că mult mai importante au fost articolele din
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dan_ciachir_ganduri_despre_nae_ione_stelian_gombos_1349350242.html [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
pe o viață mereu chinuită de tortură ...... VI. , de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013. Coadă la îngeri și ciocli (vis actualizat) Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda
GEORGE NICOLAE PODIŞOR by http://confluente.ro/articole/george_nicolae_podi%C5%9For/canal [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
durere cu nemiluita doar într-un colț de tablou, pedepsind nedreptatea. Dintr-un vas cu anafură și apă ... Citește mai mult Coadă la îngeri și ciocli(vis actualizat)Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda
GEORGE NICOLAE PODIŞOR by http://confluente.ro/articole/george_nicolae_podi%C5%9For/canal [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
arcuiri dulci de vioară 6 Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit 7 N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_dragoste.html [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
răbdare...” Dar... copiii se întrec mereu cu aceeași pasiune în cunoștințe despre viața și opera lui Marin Preda, sunt entuziaști, vin și din județe îndepărtate de Teleorman pentru a participa la concurs, văd școala lui Preda..., satul, sub anumite aspecte, încremenit în timp. Dar unde este Preda? Casa părintească a rămas, părăsită, nelocuită, buruienile umplu curtea, o mică plăcuță pe zidul de la drum al casei amintește că acolo a copilărit cel mai mare romancier al Sudului de țară. În rest, nimic
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1438647357.html [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
trecut mult timp și, într-o zi, Marin s-a întors acasă râzând: ” Ha! Ha! Ha! Să vezi ce am făcut astăzi!......Știi cine a venit la mine la birou? -Dacă nu spui, nu știu. Zice: ”Ambasadorul sovietic”. Eu am încremenit, știind deja ce mi se spusese la mare, dar el a continuat imperturbabil:” Cum să vină el să mă întrebe ce am de gând să scriu mai departe în ”Delirul”? Ușor neîncrezătoare , mă uit la el și zic : Ți-a
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1438647357.html [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
și mângâindu-i caroseria cu o piele de căprioară, pentru a-i șterge niște imaginare urme de praf. Încet-încet, bărbații comunității au ieșit din case și au făcut cerc în jurul lui, la o distanță respectuoasă. Până și liota de prichindei, încremenise într-o tăcere plină de admirație, cu ochii mari și gurile cascate. Discuțiile pe tema mașinii s-au înfiripat timid, dar - cum românul e priceput la automobile, fotbal și politică - opiniile, sfaturile și povestirile cu subiect auto - și-au dat
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1438573666.html [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
și ultimii trecători ai nopții, ei nedormiți de beția trecerii în noul an, noi nedormiți de grija că ființa ta fragilă n-o să se mai poată încorda cât să atingă și pragul acela. Către nopțile acelea sângerande, în care timpul încremenea în sala de așteptare, gândul se temea de sentințele-așchii ale oamenilor în halate albe, iar inima se târa în genunchi, ca un cerșetor cu răni deschise, cerând tăcut pentru noi două încă un an, încă doi... Scaunul acela cunoscut, care
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1488988266.html [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
nu ni s-a oferit era mai bun. Ne sperie intensitatea lucrului împlinit, perfectibil prin forma și culoarea sentimentului. Ne pierdem în lucruri meschine, ne este teamă să ne asumăm forța interioară, s-o transmitem mai departe. Darul rămâne undeva încremenit în timp. Se îndepărtează ca o imagine estompată de vreme. O fereastră închisă cu draperiile trase. Captivi în propria neputință în ritualul zilnic al unei rutine mecanice. Ne trezim târziu ... prea târziu ... odată cu neîmplinirea unei oportunități unice. O șansă rătăcită
DOAR ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Doaro_stare_camelia_constantin_1363259277.html [Corola-blog/BlogPost/345254_a_346583]
-
eminența cenușie a științei finanțiste românești din perioada interbelică. Poate de la botez să ne vină mândria de-a fi rucăreni. Că n-am fost oricine și nici preș în spiritualitatea și știința românească. Judecând lucrurile post-factum, gestul, diligențele au rămas încremenite în proiect. Adică pe hârtie, sau nici măcar!?... ( informații preluate, adăugite, culese, re(consemnate) și în parte actualizate de George Nicolae-PODIȘOR ) Referință Bibliografică: Satul meu în timpurile din urmă, cu bune și rele !... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Satul_meu_in_timpurile_din_urma_cu_bune_si_rele_.html [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți iert tăcerea Și să te-alung din amintiri după ce-ai plecat... Vreau să te pierd în amurgul vieții... Că o întâmplare ce nu are urmare , Să nu încremenești în umbrele ceții Că un etern semn de întrebare... Cu fiecare așteptare m-am îndepărtat... Dar vreau să zbor așa în neștire , Să mă înalt uitată , fără să cad Cu aripile capturate-n veșnicie ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Vreau , când nu
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1475310051.html [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
capăt, că persoana din fața mea stă să-mi reproșeze o încercare de apropiere neavenită, prefăcută, un cuvânt sau desenul unui gest care mi-a înghețat în “articulațiile” care-l iscă ( buze, gură, urechi, nas, oricare altă parte a corpului !) sau “încremenit” în aer și că nu sunt în stare să “ard” până la capăt din cine știe ce ifose, trăiri vanitoase, pe care, cu sinceritate le recunosc că nu sunt “punctele mele forte” ... La americani - cel puțin la cei pe care i-am cunoscut
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (4) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_4_.html [Corola-blog/BlogPost/348177_a_349506]
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1395746447.html [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
2016 Toate Articolele Autorului Unde să uit tot ce mi-ai zis Plutind în îmbrățișarea cerului albastru ... Mă sorb tăcerile care le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini în timp ne-am pironit Când uitarea și resemnarea au revenit . Rămân la marginea drumului Ca martor al trecerii tale , Cu mâinile cazute-n aerul gândului Ai devenit
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1473609776.html [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471183685.html [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]