608 matches
-
-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
1993, la întrebarea privind semnatarii „Scrisorii celor șase”, acesta a răspuns: „Toți în afară de Brucan au fost oameni onești”. 3. Deschideri democratice, dar fără economie de piață funcționaltc "3. Deschideri democratice, dar f\r\ economie de piaț\ funcțional\" 1990 și 1991 - încremenire în proiecttc "1990 [i 1991 - încremenire în proiect" Guvernul FSN a debutat cu eliminarea exceselor ceaușiste (renunțarea la urbanizarea satelor, înlocuirea politicii de sugrumare a micii producții țărănești prin lărgirea loturilor individuale) și cu o serie de măsuri populiste (introducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
celor șase”, acesta a răspuns: „Toți în afară de Brucan au fost oameni onești”. 3. Deschideri democratice, dar fără economie de piață funcționaltc "3. Deschideri democratice, dar f\r\ economie de piaț\ funcțional\" 1990 și 1991 - încremenire în proiecttc "1990 [i 1991 - încremenire în proiect" Guvernul FSN a debutat cu eliminarea exceselor ceaușiste (renunțarea la urbanizarea satelor, înlocuirea politicii de sugrumare a micii producții țărănești prin lărgirea loturilor individuale) și cu o serie de măsuri populiste (introducerea săptămânii de 5 zile lucrătoare, recepționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
cade asupra FSN, iar FSN este total nepregătit pentru acest rol”. În concluzie, arătam că Frontul trebuie să se transforme într-un partid politic cu ideologie, structură internă și conducere bine definite. Oricum, 1990 și 1991 au fost ani de încremenire a vechii structuri social-economice. În industrie, forța de muncă a rămas stabilă cu foarte mici scăderi (4.169.000 în 1989, 4.005.000 în 1990, 3.803.000 în 1991), păstrând deci 36-37% din populația ocupată. Nici în agricultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
30% din populația ocupată. Mișcări modeste au avut loc în ramuri mai sensibile la asemenea evenimente: comerț, hoteluri și restaurante, bănci și tranzacții imobiliare. Tripticul stalinist (două clase, muncitorimea și țărănimea, plus o categorie socială, intelectualii) rămânea în vigoare. Această încremenire reflecta orientarea conservatoare a FSN. De fapt, FSN moștenise baza socială a PCR. Pe muncitorii și țăranii pe care Ceaușescu îi înșelase și înfometase în anii ’80, FSN i-a curtat și răsfățat cu majorări de salarii într-o industrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
istorice în Europa de Est 19 Moștenirea comunistă afectează reforma politică 23 În România - nici revoluție, nici lovitură de stat 29 Ciocnirea mea cu Iliescu în problema Securității 35 3. Deschideri democratice, dar fără economie de piață funcțională 45 1990 și 1991 - încremenire în proiect 45 Primul cutremur social: mineriada 49 Bilanțul celor șapte ani de regim Iliescu 51 1996 - promisiunea ratată a unei schimbări 54 4. 2000 - an de cotitură în viața economică 57 Reziliența socialismului și a mentalității lui 59 Românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
nici cu statuia, nici cu statorul, nici cu statul pur și simplu. În statul pur și simplu e o filosofie, în timp ce în statul pe loc e cea mai multă prostie. Statul pe loc poate însemna și nehotărîre, și neputință, și încremenirea sisifică într-un lucru, în proiect, se zice". De unde rezultă că mioritismul proteguitor, "boicotul istoriei" nu e acceptabil activismului transilvan, Blaga situîndu-se implicit, în privirea acestuia, pe o poziție excentrică... Nu ieșirea din istorie se cuvine s-o contrasemnăm, ci
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi anunțată mai întâi prin perceptibile semne, apoi prin înregistrarea lor în deplină derulare distructivă chiar în inima ei care este familia arhetipală. Tăcerii lumii îi corespunde încremenirea omului, într-o imagine statuară, tată și fiu, ce își simt rostul pierdut în lume: Dar, dincolo de timpul istoric, concret, și dincolo de această latură foarte precisă a conflictului, dialogul dintre tată și fiu, mereu întrerupt, mereu reluat, niciodată sfârșit, mută
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Lanark se întreba dacă nu cumva epuizarea fizică și graviditatea n-o înnebuniseră. Și el se simțea epuizat. Ultimul lui gînd limpede înainte de a adormi a fost că, orice s-ar întîmpla, nu trebuia să adoarmă. Se trezi într-o încremenire năucitoare și-i luă o vreme pînă înțelese unde se afla. Parcaseră la marginea drumului și în cabină, în dreapta, avea loc o ceartă. Șoferul spunea furios: — în cazul ăsta, poți s-o ștergi. — Dar de ce? întreba Rima. — Te-ai răzgîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zonă a lumii se-ndreaptă, dar vedea frica, o vedea lărgindu-se tot mai mult, devenind un peisaj fabulos, pictat cu nuanțele groazei, cu disperare, cu neliniște, cu angoasă, cu teroare, cu panică... Erau munți de tresăriri și orașe de încremenire și arbori de sudoare-nghețată. Monumente ale groazei dominau piețe largi și cețoase. Sculpturi în adrenalină, verzui-fosforescente, închipuiau siluiri cumplite, sfârtecări și rezecții, escorieri, ablații, zdrobiri... Deja nu mai cobora, ci levita ca un nor în lumea aceea spectrală, prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce ne-a-nchis, pe mine și pe copilul meu, în fiola asta de timp lichefiat. Când eram mică și citeam basmul cu efritul închis pentru milenii în sticla lui, mă cutremuram întrebîndu-mă cum se poate trăi așa ceva, tăcerea și încremenirea fără sfârșit, mintea convulsionată devorîndu-se pe ea însăși, unghiile crescând, înfipte în podul palmelor, până ies pe partea cealaltă, dinții înfigîndu-se sălbatic în limbă doar ca să simți ceva, și din când în când isteria urcând în tine cu o forță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clătinîndu-se, lăsîndu-se-ntîi pe picioarele din dreapta, apoi pe cele din stânga, pe când bănuțul coboară încet spre podea. Îngenuncheați, de o parte și de alta a scaunului, îl privim amândoi, zâmbind fericiți, topiți în noaptea luminoasă a odăii pe jumătate străine. Și în încremenirea din jur, luminat din spate, prelungindu-și trompa strălucitoare cu o umbră diformă pe lemnul scaunului, elefantul înaintează, minute-n șir, cu un mic zgomot sacadat, înaintează milimetru cu milimetru, eternitate după eternitate până la rama din margine, unde se oprește
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sa, nemișcarea era Calea. Era călugăr rătăcitor, și rătăcirea lui era nemișcarea. În jurul lui se roteau anotimpurile, musonii și uscăciunea, în jurul lui roiau constelațiile ca gâzele de noapte ce se ard în flacăra luminării. Era punctul imobil al lumii mișcătoare. Încremenirea-i era răsplătită, căci, pe acel vârf de munte, un mic templu fusese ridicat în preajma lui și i se aduceau acolo turte de orez și lapte. De fapt, punctul imobil nu era el, ci neasemuita perlă, soarele-perlă din creștet. De
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care nu-i schimbă cu zilele și săptămânile. Dar acum bărbații sânt la slujbă, iar nevestele fie că sforăie prin odăile cu hârtie albastră în geamuri, fie că numără, la masă, a zecea oară banii rămași până la următoarea chenzină. Încremenirea casei e tulburată mai întîi de un tânăr cu mutră de pușcăriaș, în maieu, cu basc pe cap și o cutie de table sub braț, care iese pe o ușă a corpului din spate, cu mișcări șmecherești din umeri și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viața lor, lungă și plină de fericire și de necazuri. Iar noi, noi cei de sub norii mereu curgători, le-am părea într-adevăr veșnici. Noi am fi zeii lor, în noi și-ar găsi mângâiere și temei, la statornicia și încremenirea noastră ar visa mereu, așa cum pentru noi Domnul și fiul său Jesus sânt două statui mărețe, neschimbătoare, aceleași mereu, în preajma cărora noi ne-nchegăm și ne destrămăm ca norii." Da, curgerea și schimbarea erau viața, statornicia și-ncreme-nirea erau cu neputință
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe șoldul gol al bărbatului. Pulpa, chiar deasupra jartierei, avea două urme vînăt-gălbui de degete. Foarte, foarte atent și îndelungat trebuia să privești ca să percepi ușoara pulsație a arterelor sub pielea lor mată, singurul semn de viață în acea tristă încremenire. Urmau celelalte acvarii, înșirate de-a lungul cheiului și pe străzile care sfârșeau perpendicular pe canal. Mereu aceleași becuri roșii, mereu aceeași fereastră de la etaj acoperită de-un transperant, de asemenea roșu, mereu aceleași faimoase vitrine la parter. Plictisiți, cei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vin, când „Oha“ lăsă să se înțeleagă că ar dori să divorțeze - fiindcă și-a găsit alta -, acesta i se adresase mai mult fiului mijlociu, preferatul lui, care ședea lângă nevastă-sa. Ea nu scotea nici o vorbă și plângea în încremenirea ei, privea doar și, într-un târziu, spuse cu o voce foarte calmă: —Fă-o numai, dar îți promit că o să am grijă să te distrug. XVIIItc "XVIII" Semnetc "Semne" În afară de un pasaj îngust prin care se putea strecura privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
locuind simultan În lumea realității, ca un hedonist inteligent, ahtiat de lecturi, mâncăruri și glume, și În lumea artificială, mărginită de mecanismul ideologic al Partidului. În starea În care se aflau, acum, atât Paul Georgescu, cât și visul său comunist, „Încremenirea În proiect” părea o formă de bizară copilărie, dacă nu și o retardare voită, care se nădăjduia terapeutică. „Ai auzit despre mine că sunt stalinist, presupun. Nu sunt stalinist, domnu’ Norman, să știi. Am fost cu Leiba Troțki.” Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic. O senzualitate avidă, exasperată, receptând semnale imperceptibile, violentând tăcerea, Încremenirea, soliditatea opacă. Asalt tensionat, frecvențe oscilante și extreme sub controlul unei lucidități nu doar precoce, ci de-a dreptul implacabilă. Într-o teză la filosofie, În clasa VI-a a liceului real din Roman, notată cu 10 În primul trimestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
seimeni, să poruncesc! Ca ars, fericit că poate să-și dea frâu neastâmpărului, Ștefan sări în sus și dispăru pe ușile sălii. Când se întoarse urmat de cei doi căpitani, își dădu seama că, în afară de sfârâitul lumânărilor, altceva nu tulburase încremenirea celor din jurul mesei. Căpitanii salutară și strigară într-un glas: — Poruncă, măria ta! — Mâine, până-n ziuă, și aci vodă se opri. Își aduse aminte că acum vreo zece ani, când turnul seimenilor fusese trăsnit și explodase cu toată pulberăria, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împușcat de un lunetist tocmai când ajuta un rănit. Căzuse pe fundul tranșeei, iar ochii lui larg deschiși păreau să pună întrebări zeilor nedrepți cu mirarea tânărului care fusese smuls brutal din viața netrăită încă pentru a fi aruncat în încremenirea veșnică a morții. Unul dintre soldați îi încrucișase creștinește brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mama Mare. Dădu fumul afară cu o răsuflare lungă. Scrumă în stratul de mărgăritare și se uită la firele de cenușă căzute pe o frunză. Aș fi vrut s-o întreb „și care-i filonul de aur al viitorului?” dar încremenirea ei era prea stranie; parcă își amintise de ceva foarte important, foarte serios. Rămase imobilă timp de zece secunde, apoi ochii i se mișcară spre farfuria mea. Ia și... Cuvintele i se uscară în gât. Tuși pentru a-și regăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
departe tot mai încet, până la dealuri, care stăteau pe loc, dar după o bucată de vreme rămâneau și ele în urmă. Când birjarul opri să dreagă un ștreang, se opri dintr-o dată totul. În locul zgomotului - tăcere țiuitoare. În locul mișcării - totală încremenire. Iar când m-am coborât din trăsură să mădezmorțesc, raportul dintre mine și realitate s-a schimbat complet. Mișcîndu-mă, la rândul meu, în fața peisajului oprit în loc, acum elementul activ eram eu, și el, cel pasiv. Se coborâră și doamnele. Doamna
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fost întotdeauna "vizibilă", pe seama acestei dedublări fundamentale, consemnând apariția conștiinței de sine, punîndu-se specificul condiției umane. Unii primitivi refuză fotografierea pentru că li s-ar fura chipul, de teama acestui dublu care li s-ar opune și i-ar domina prin încremenire hieratică. Dintre diferitele mijloace ale dedublării, oglinda are o prezență "naturală", ea nu reține imaginea, ci o eliberează după simpla voință a reflectatului, reflectarea ei este mobilă. Ea este, totodată, în sens mecanic, reproducătoarea cea mal fidelă, creând cunoscuta iluzie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trăind, asemenea moderniștilor, ci fiindcă ne conduce către un mare portal de marmură pictat iluzionist pe un zid și ne arată, sub acel portal, marea, de asemeni pictată, pe care corăbii pictate simt imposibilitatea mișcării, așa cum o postula Zenon. Simțim încremenirea, blestemul timpului zenital, viețuirea în aceeași lumină spectrală de amiază a lui Herodot, a lui Doinaș și a noastră. Este butaforie, miroase a clei și a scândură proaspătă, dar tocmai prin asta poemul e actual și ne seamănă, căci la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]