1,207 matches
-
liniștită și l‑a privit lung pe bărbatul de lângă ea ce stătea cu maxilarele încleștate, cu bărbia rezemată de palmele strânse una‑ntr‑alta și cu privirea ațintită pe pragul ușii. - Da’ tu ce ai, omule, de ai rămas așa încremenit? Nu ți‑e bine, ce ai? - N‑am nimic, femeie. Mă gândeam și eu la ce este și la ce vremuri vor fi când copilul ăsta o să aibă 18 ani. Tu vrei să rămână agățat de fusta ta și atunci
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
parfumuri Și macii-au ezitat să mai răsară. Stau florile pierdute între drumuri, Lumina stelelor nu mai coboară, Nici valurile nu te înfioară, Iar mării nu mai poți măcar să-i murmuri. Vedem că nu mai zboară nici lăstunii Prin aerul încremenit, de piatră Și nu mai pâlpâie deloc tăciunii, În anotimpul fără rost și vatră. Doar noi rămânem, tot mereu, nebunii Ce fac, din lună, zână idolatră. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: LĂSTUNI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LĂSTUNI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342722_a_344051]
-
sa, se face nevăzută pentru totdeauna. Pe dată căpitanul Preda, care trăise în tensiune de grija stăpânului, se avântă pe scări săltând peste trepte câte trei patru odată. Cu sufletul la gură ajunge în turn și-l găsește pe principe încremenit ca o stană de piatră și galben ca ceara de parcă văzuse pe necuratul. Poate că așa a și fost. Pe moment căpitanul îl crede mort și se cutremură, dar apropiindu-se constată că trăiește. Îl ridică pe brațe ca pe
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
unde cercul negru al morții, și cum își va duce Isus crucea, și că nu i se va vedea chipul, și nu i se va vedea nici actorului de-a lungul întregului film. Imagini sfîșietor de frumoase, uneori lungi cadre încremenite, tablouri vii în care auzi curgînd timpul. Filmul a participat în acest an la mai multe prestigioase festivaluri de film din lume. ##Albă ca Julieta După două filme trăgîndu-și seva din zona picturii, a urmat unul strîns legat de literatură
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
unde cercul negru al morții, și cum își va duce Isus crucea, și că nu i se va vedea chipul, și nu i se va vedea nici actorului de-a lungul întregului film. Imagini sfîșietor de frumoase, uneori lungi cadre încremenite, tablouri vii în care auzi curgînd timpul. Filmul a participat în acest an la mai multe prestigioase festivaluri de film din lume. ##Albă ca Julieta După două filme trăgîndu-și seva din zona picturii, a urmat unul strîns legat de literatură
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
o luase de mână și o dusese într-un cabinet deschis la parterul unui bloc. Până să înțeleagă prea multe, Vasilica fu ridicată pe un pat și curățată pe interior, cum ai curăța un porc abia tăiat de Ignat. Stătuse încremenită, cu picioarele ridicate pe brațele metalice, reci, fixate de pat, privindu-l fix pe Nicu, care îi zâmbea la fel ca în ziua în care îl întâlnise pe terasă. - Ce căutai în poșeta mea? - Aveam nevoie de niște bani. Totul
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
de pescăruș și izbucncnind într-un plâns din care nu se mai oprea. După ea a intrat alarmat Părintele Visarion care a tresărit odată, văzându-mă acolo, și m-a întrebat șoptit, tremurând: “Ce-i cu tine aici?” Femeia rămăsese încremenită și-și aoperise sânii cu cearceaful, uitându-se când la mine, când la Părintele Visarion. Dumnealui, cam încurcat reia iar întrebarea:” Ce e, Mihaly, cu tine aici? “M-a trimis Pater Vardian să vă caut!” “Bine, bine,-repeta el nedumerit-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
alături cei care o prețuiesc și iubesc, unii de la sute de kilometri depărtare. Aceasta vorbește despre faptul că o inimă cât un măr e vie și iubește, pe când un bloc de granit cât un munte, nu iubește și e veșnic încremenit! Inima cât mărul a venit, granitul cât muntele e neclintit și acum! S-a lansat o carte într-o toamnă cu inflorescență de raze și gânduri înveselite. Evenimentul a fost în comuniune cu atmosfera solară, caldă a Bucureștiului anului 2015
CORINA CHIRIAC. „CĂUTÂND IUBIREA”, O CARTE ÎN PRELUNGIREA. CÂNTECULUI DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342879_a_344208]
-
o băgă într-un buzunar. Aprinse becul cu mâna stângă de la întrerupătorul pe care nu-l observase ea, intră și îi spuse: - Bună seara, Livia! Mă mai ții minte? Ți-am promis că... și se opri, uitându-se la ea încremenit. O privea și nu-i venea să creadă. În locul acelei femei căreia el i se adresase familiar, era o altă femeie. Era un bărbat înalt și solid, de etnie rromă, cu ochii mari, cu un nas acvilin și cu buze
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi lipsești ... ! pietrificat deșert în dune încremenită iarnă-n geruri golitele de îngeri ceruri lăută mută fără strune cât îmi lipsești ... *** Referință Bibliografică: cât îmi lipsești ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1711, Anul V, 07 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
Desfacerea și înlăturarea bandajului a fost însoțită de ultimele explicații oferite de cele două specialiste în oftalmologie. A fost o clipă de tăcere profundă când s-au văzut ochii închiși ai lui Iustin. El a simțit momentul, dar a rămas încremenit. Laura îl prevenise să nu deschidă ochii, orice s-ar întâmpla. De altfel, imediat, ea a ridicat ochelarii de protecție pentru a fi văzuți de public și i-a așezat lui cu gesturi grațioase și pline de afecțiune. Nu a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
în lumea sa interioară, departe de tot ce-l înconjura. S-a oprit din cântat la fel de brusc cum și începuse. Abia treptat a revenit lumina în ochii lui, vagă și străină, cu ceva care ne-a înspăimântat. Am rămas cu toții încremeniți, neștiind ce să facem. Simplul gând de a-i oferi bani părea o impietate. Ne temeam că ni i-ar fi aruncat înapoi, cu dispreț. Spre ușurarea generală, același turist care nu demult căutase febril vioara în tabloul lui Picasso
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
biruitorul Ostaș, care-și păstrează vocația de român, conștiința creștină și onoarea dacului militar, nedezertând de la demnitatea sa ortodoxă. Refuză încorporarea în diviziile roșii, trădătoare, ale rușinii, rezervându-și activ lupta pentru diferitele memorii și greve ale foamei în gulagul încremenitei Siberii. Grație intervenției și insistențelor cancelarului german Konrad Adenauer, care vizitează Moscova între 9-13 Septembrie 1955, privind repatrierea miilor de prizonieri germani condamnați de bolșevici drept criminali de război. obține amnistia prizonierilor germani iar odată cu ei și pe cea a
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SEARA DE IARNA Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Atâta dor îmi e de poezie , Când , preacurat , argintul din zăpada , Încremenit , se pierde -n reverie Și - așteaptă taina nopții ce-o să cadă ! Atâta dor îmi e de poezie , Când brazii - mpovarati de blânda nea , Sunt fericiti , iar inima lor vie Așteaptă să se nasc -o nouă stea ! Când cerul e totuna
SEARA DE IARNA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344217_a_345546]
-
Cristina Emanuela DASCĂLU are o zbatere lăuntrică, o ascensiune gradată spre cunoașterea de sine, o religie a iubirii și a scurgerii inexorabile a timpului, o singurătate prețioasă și o meditație fugară în umbra morții:,,Fără știre să calci pe urmele încremenitelor vise/ Vino, să stăm sub cupola florii de măr interzise/ Să spui: am venit! Și să-mi ghicești/ Când am murit în palmă./ Îmbrăcată în negru stau și ascult/ Dar care-i adevărul nu știu/ Știu doar că uneori se
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
eu... rămânând în eternul somn. Amorul nopții În recele amurg șed, Fără să-mi pot încălzi inima, De duhul plăcut al dragostei, Care-nvăluie teluricul bogat, Cu farmecul frumuseții zeiești. Pașii vieții se duc în noapte Și-n pragul ușii stau încremenit, De-un fior enigmatic, Ce-mi bate-n piept Și mă preface-n piatră. O umbră gingașă se deslușește-n colțul camerei Și zgomotul lirei lui Orfeu, Se aude lin și clar, Iar mișcările seducătoare ale țarinei carnare Și ochii
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
tunete! -Mergi și nu te mai uita înapoi! Să ajungem acasă odată! Ana s-a lăsat cu vitele ei la poalele pădurii, culegea mure impasibilă și îi auzeam cântecele printre rapsodiile vântului.Apoi liniște.Nici un fir de vânt, nimic.Totul încremenit.Liniștea dinaintea furtunii. Când s-au deschis porțile cerului intram în curte și am răsuflat ușurat.Scăpasem! -Cred că fată vaca la noapte, zise bunica punînd oala la foc pentru mîncare.Zambila trebuie să fete și nu ar fi bine
AMELY P4.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343604_a_344933]
-
ei, deci nici ei nu trebuie să-i pese. - Mami, uite cu cine am venit! Ionuț, sărind într-un picior, o făcea ori de câte ori se bucura de ceva, intră năvalnic pe ușa rezervei ținând de mâna pe bunicul Gheorghe. Laura rămase încremenită, numai la așa ceva nu se așteptase. Socrul ei ramase stingher în prag, neștiind ce să facă, ce să zică. Slăbise, era neîngrijit și i se citea pe față tristețea, dar și stinghereala. - Tăticule, cum de ai venit până aici, de unde
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
asigurări sociale de stat, intrând în mod cert în componența mijloacelor de subzistență ale reclamantului, astfel încât, și din această perspectivă a analizei, se conturează o gravă afectare a chiar substanței dreptului printr-o menținere a indemnizației la un nivel „încremenit“ la cuantumul din decembrie 2010 - un drept de asigurări sociale prin care statul trebuia să asigure mijloacele de subzistență ale beneficiarului la un nivel rezonabil. ... 49. Dintr-o altă perspectivă, se reține importanța garanțiilor procedurale în cadrul evaluării corecte a
DECIZIA nr. 25 din 20 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284552]
-
pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii... ( va urma ) Pericolele muncii în subteranele minelor din România (și aici m-aș referi mai ales la minele de huilă energetică din Valea Jiului) sunt
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
nu mai... - A doua oară n-o mai pupi tu la mine. Nu-mi faci față, nătăflețule! Caută-ți alta, pe măsura ta! i-a răspuns femeia, râzând în hohote, în timp ce-și căuta traista. L-a lăsat acolo, încremenit și speriat la auzul vorbelor ei. Când și-a revenit, Gavrilă s-a repezit mânios la primele tulpini de floarea soarelui și a jumulit toate frunzele de pe ele, înghesuindu-le în sac. „Te prind eu pe tine altădată! Ți-arăt
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
aramă. Bizanț.... Hlamida imperială flutură nevăzut peste ziduri Luarea aminte a unui colos Un vis prefăcut aievea-n cupole boltite Acolo unde mozaicul și fresca l-au zugrăvit pe Hristos. Hagia Sofia! Sfânta Înțelepciune a Lui Dumnezeu Umeri de piatră încremeniți pururi peste orașul lui Constantin, Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocrator Și lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
făclii aprinse, și cerul tot parcă se transformase într-un altar de biserică, și glasul Zinei, cântat, șoptit, printre buze: ... Se trezi. Strigase Zina? Venise ea oare acolo sub nuc? Ascultă ce ascultă cântecul nopții, asculta acele tăceri, totul părea încremenit. Privi cerul, Calea Laptelui, și Cloșca cu Puii, și Carul Mare, și luna bezmetică pe cer, și stelele care parcă încremeniseră pe boltă; nici foșnet de licurici, nici boare de vânt, călca parcă pe vată căci se sculase să meargă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie și atât i-a fost că suferea, sărmana, de piept, și-a făcut astupătură!... Norocel încremenit a început să plângă: -Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat nenorocirea peste doi nevinovați? Ce ți-am stricat, noi, doi copii, cu iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău? Coborî încet de pe prispă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
liniștită și l-a privit lung pe bărbatul de lângă ea, care stătea cu maxilarele încleștate, cu bărbia rezemată de palmele strânse una-ntr-alta și cu privirea ațintită pe pragul ușii. - Da’ tu ce ai, omule, de ai rămas așa încremenit? Nu ți-e bine, ce ai? - N-am nimic, femeie... Mă gândeam și eu la ce este și la ce vremuri vor fi când copilul ăsta o să aibă 18 ani... Tu vrei să rămână agățat de fusta ta și atunci
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]