2,268 matches
-
dar toți aceștia aveau un statut de practician de îndelungată profesie și se încumetaseră totuși să vină. Ei n-aveau la activul lor practica, dar aveau tinerețea, o valoare minimalizată la anii lor. După alte câteva luni frunțile lor se încruntau de nerăbdare. Fiecare se întreba îngrijorat: „Când voi reuși oare să întrețin un interviu în căutarea unui loc de muncă?” Florica buchisea ziarele la foaia de publicitate, mai ales în ediția de sfârșit de săptămână, luată de la administrația Căminului. - Uite
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
dreapta, fără pic de zgomot. Se deschid lin ușile masive de fier forjat ale grădinii palatului și apuc să-l văd, câteva clipe doar, pe însuși cel care ne-a trimis compatrioții romi acasă. Pe anumiți romi. Nu era deloc încruntat. Chiar mi s-a părut vesel. Încearcă și piratul nostru ceva în sensul ăsta, dar prin gesturi mârlănești. Nelalocul lor, într-o Europă civilizată. Și imitatorul boc, tot după el ! Cum se face Ardealul de tot râsul cu un asemenea
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
tot respectul, mă uimiți cu cunoștințele domniei voastre spuse maitre zâmbind parșiv. Este într-adevăr un Tokai de zece ani extrem de asemănător cu chestia aia de-o pomenirăți mai înainte. Virtuozitățile omului nu trecură neobservate la masa sepepiștilor. Căpitanul se încruntă puțin iar ceilalți înțeleseră că era ceva suspect la mijloc. Un individ atât de versat nu putea proveni decât din serviciile rușilor. Gradul de alertă spori! - Hai, că-m’ plăcu ș-aștilea! Daaa’, așa ca pentru mine, ce zici că-mi
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
acoperă al cerului senin Și-mprăștie în lume flori de umbră Un geamăt plutește molcom și lin, E vântul ce plânge pe aripa-i sumbră. Pământu-ntristat de frunza căzută Adună-n riduri... lacrima-n izvor Nemărginită, clipa, în fugă se-ncruntă Luna se-ntoarce pe-a cerului pridvor. In noaptea obosită un oftat s-aude Pe genele-ntristate o lacrimă s-așează La ora adormită când clipa este surdă Gândul singuratic, în zborul său, visează. Camera-i pustie și sufletul, la
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
importanți ai Sinedriului că Iisus trebuia anihilat pe orice cale. Evenimentul acela nemaivăzut și nemaiauzit făcuse multă vâlvă în Iudeea iar oamenii căutau și se interesau de învățătorul Iisus, numele lui fiind pe buzele tuturor, iar arhiereii și preoții asistau încruntați la popularitatea lui. ,,De ce n-a venit să se închine nouă, și să ne explice taina puterii sale? Cu ce drept face el aceste lucruri în Iudeea?” clama înfuriat arhiereul Caiafa. Și de atunci aceștia începură să caute un prilej
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece populare: „În rădvanul boieresc Șade-un domn de neam grecesc În veșmânt de beizadea ; Să mi te încrunți din șa Și să-l agrăiești să stea.” Balada e un pretext de a gusta cuvintele vechi (a agrăi) ale unor baladiști ce nu fug de argoul balcanic al limbii. Într-o prozopoemă eladescă omagiază misiunea scriitorului invocând pe Bălcescu
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
obținut următoarea calificare: -Tu ești prost și roșu ca dracu! M-am repezit din nou acasă și i-am adus ceea ce vrea de fapt: un ferestrău de mână. A doua zi când i l-am cerut înapoi, s-a uitat încruntat la mine și s-a prefacut că nu înțelege ce vreau. Tot cu hapca ne-au luat și coasa! (ei încercau să ne explice că aceasta este de fapt rechiziționare!?) Neputând să mai redobândesc aceste unelte, am plecat blestemând în
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
de asta, dar eu știu. Sufletul tău încă se mai zbate între plus și minus, neștiind pe care dintre acești doi poli ai Universului să se așeze. Va trebui să te grăbești și să lași negativul într-o parte. Se încruntă ușor la el, după care reluă: - Am fost trimis să-ți deschid ochii și inima ! O șansă unică de a te introspecta și de a trece definitiv de partea Celui Bun. De aceea am spus că ești unul dintre Aleși
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
a păcălit pe toți. Iar acesta și-a vândut sufletul pentru un pește și un coltuc de pâine, spusese arhiereul arătând din nou spre Omer. -E doar adevărul mărite arhieru, spuse calm Omer. -Să taci! spuse arhiereul ridicând tonul și încruntându-și privirea. De v-ar fi dat înșelătorul aur și nestemate aș fi crezut că v-ați plecat lui din această cauză. De v-ar fi dat mărire și stăpânire iarăși aș fi crezut. Dar că v-a dat un
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
negre. S-ar dori uneori dialogul, argumentarea, dar ele pot să existe între oameni cu același nivel de cultură, altminteri poți vorbi în van. Nu oricine poate gusta o glumă (dar făcută cu decență!), nu oricine poate râde; alții se încruntă și lovesc, nu tolerează nimic, voind să-și impună modul lor de a gândi. Unde mai sunt inteligența și sociabilitatea necesare progresului, când fanaticii zdruncină unitatea, libertatea, progresul omenirii, creând rupturi în societate, acționând în numele unei idei sau a unei
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
inimă. Alma îi moștenise smaraldul ochilor, dar în ceea ce privește temperamentul, nu-i semăna deloc, iar ochii ei indicau o eternă melancolie. Mama oftă și se îndreptă către bucătărie. - Alma! Repetă a nu știu câta oară mama. Alma! Fata tresări și se încruntă ușor. Simțea instinctiv că mama nu-i înțelege și aprobă stările de visare. - Da, mamă! Răspunse ea îndreptându-se către mama sa. - Te-a căutat Alex! - Alex? Spuse ea și pe figură de-odată îi apăru un zâmbet imperceptibil, pe
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
o colegă mi-a alinat suferința, am plecat la Moscovia, mi-a plăcut locul de execuție din Piața Roșie, mai puțin Kremlinul, că era închis, Stalin fusese scos fără acceptul său din Mauzoleu, plutea o supărare în aer, soldații erau încruntați, am revenit însurat după absolvire, eram tată, mama spunea-un copil are un copil, acum am nepoți, întretimp am scris versuri, am fost inginer, mi-a fost urât să ascult tâmpeniile șefilor, am dat mâna cu geniul carpatin, arăta cam
BIOGRAFIE –POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361982_a_363311]
-
dintâi e nemuritoare Tinerețea însă e nepăsătoare... Ani, abia când trec, simți ce ai pierdut Viața vrei să-ncepi, iar, de la-nceput... Trecutul stă ascuns în ceasul din perete Și-n fotografii privite cu... regrete. Mii de întrebări fruntea îmi încruntă Iubirea tinereții cu gândul se confruntă. Vom mai simți-n adâncuri iubirea fermecată Ce am ascuns-o-n inimi, de ani... ferecată? Acel fior vrăjit ce-l ascundea privirea Când ne-om revedea, vom simți iubirea? Voi îngropa în suflet
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum și în iernile trecute. Era o noapte albă
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
-i sunau toți clopoțeii. - Cum te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie. - Mă numesc Ghiocel și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă. - Din țara lui Soare-Împărat, vasăzică! se încruntă împărăteasa. Și... cum ai îndrăznit să calci hotarele împărăției mele? - Eu sunt vestitorul Primăverii, fiica lui Soare-Împărat! - Vrăjitoarea cea rea?! țipă împărăteasa. - Nu este rea, Alteță! îngăimă Ghiocel. Dimpotrivă, e blândă, e frumoasă și nu e vrăjitoare! - Frumoasă? turbă împărăteasa
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
fericită și voia să-i spună lui Adrian acest lucru, să-i împărtășească o parte din bucuria sufletului ei. Dar el nu se uita la ea. Avea o privire pierdută, de tânăr inocent care nu înțelegea ce se petrece și, încruntându-și sprâncenele negre și stufoase, se uita acum în gol, într-un punct fix, undeva în spatele ei. - Ce am făcut în viața asta oare, de Dumnezeu mi-a dat fericirea supremă?, îl întrebă ea. Adrian, părinții noștri nu cunosc beatitudinea
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
căci cel prins nu va lua nicicum notă de trecere. - Nu pot. Nu am cum, la așa caiet de practică ! - Nu am avut timp să-l scriu. Am tot alergat după colegi să-mi semneze condica de prezență ! Profesorul se încruntă. Motivul i se pare pueril, dă să o spună dar Albert i-o ia înainte : - Domn profesor, am fost și la ei acasă numai să-mi semneze de prezență ! - Ai fost și la ei acasă ?! Glasul amenințător nu împiedică un
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
la fel cum profesorii îi pândesc pe elevi, tot așa și el îi pândește pe aceștia. Reușește de obicei să răspundă la întrebările puse, ce-i drept cam nesigur. - Ei, ce notă crezi dumneata că meriți? - Șap-.... Privirea profesorului se încruntă nevenindu-i să creadă iar Florin sesizează pe dată: -- ...se. Profesorul și clasa se destind în hohote de râs, capitolul de negocieri fiind încheiat. * Au fost aduse lucrările scrise la lb. Română. Profesoara își exprimă dezamăgirea: - Sunt cele mai proaste
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
stingher ne-am trezit străini împreună ... Ne-am întâlnit ca să - nvatam Cum să uităm unul de altul . Și am devenit două șoapte învăluite De brațele reci ale uitării ... Ești visul meu din vis ... ești trecutul din trecut , dar nu te-ncrunta că nici în vis nu te mai vreau lângă mine ... În visul visului din vis ... Am ramas că două vise suspendate. Care s-au înălțat și au apus, în clipa în care nu s-au mai recunoscut ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica
ESTI VISUL VISULUI DIN VIS ... de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366426_a_367755]
-
din litra cu țuică luată de la Băloasa. Cu timpul, taică-meu observase că țuica devenea pe zi ce trece tot mai puțină, parcă-l văd cum ridica el tacticos sticla în lumina lămbii, o studia cu atenție și apoi zicea încruntându-se: - Hait! Ioite-a draculi muiere, Băloasa a-nceput să mă fure la țuică! Bă, nu cumva cân’ vii di la Băloasa cu țuica, tu-m’ bei din ia pă drum? - mă-ntreba apoi pe mine, întorcân-du-se și vârându-mi sticla
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
inamic. A tras cu ea până i-a înroșit țeava... Între timp, s-a târât până la el colonelul Macri, pentru a-l ajuta, iar restul trupei s-a repliat cu pierderi grele și a început să riposteze. Aici, moșu’ se încrunta și-și frângea mâinile în poală și, după câteva clipe în care privea în gol, continua să povestească: - A fost un măcel nemaipomenit, apele Trotoșuli iereau roșî de sângele soldațâlor noștri... Atacul surprinzător al inamicului a încetat la fel de repede cum
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
nu voia, să aibă nici un moment de slăbiciune, nu trebuia să piardă, firma și patronul i-au dat o șansă, ea la rândul ei va lupta pentru șansa firmei de a se ridica, de a deveni competitivă. Sprâncenele femeii se încruntaseră, gurița mică cu buze cărnoase, șuierau cuvintele care loveau în Sonia ca un bici cu plumb în vârf. Te rog să scoți toate comenzile pe care le ai, oricât ar fi de vechi, asistentele să ia legătura cu beneficiarii, să
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
care se cocoțase și se alinta goală pe genunchii lui. La un moment dat, a fost întrerupt de întrebarea prietenului său, Doru: - Da’ cum a fost cu țigăncușa aia minoră? De ce nu povestești, amice? Mișu a amuțit subit. S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea și a golit-o cu înghițituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle și pahare, i-a țintuit cu privirea, îngustată de pleoapele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
fi, nu neamț, nici grec, ori altceva și, sigur, te vei lecui, că-nvățul are și dezvăț; o s-azvîrli, atunci, palașca și o să vii c-un pui de băț să ne scoli, să spargem gașca. sărman român, cu traista-n băț, încruntă-te și-aruncă traista! că și în rai vom da de hoți, precum în cer, și lumea asta!... Referință Bibliografică: Sărman român, cu traista-n băț... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013
SĂRMAN ROMÂN, CU TRAISTA-N BĂŢ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361698_a_363027]
-
ai și tu un copil până la urmă! Asta ai urmărit de la început, nu-i așa? Iar eu naivul, care credeam... Diana se ridică încet, se sprijini cu palmele de tăblia lucioasă a mesei, într-un echilibru perfect, după care se încruntă, așa cum nu o mai făcuse niciodată de când îl cunoscuse. Probabil că trăsăturile îi erau atât de schimonosite ca masca războinică de pe peretele nordic al salonului japonez.. - Ce credeai tu, Theo? Nu ai de unde să îmi cunoști gândurile, nu ai cum
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]