1,250 matches
-
și la noi? Mami mi-a citit de multe ori povestea și știu că-i rău și flămând, dar știi ceva, eu o să mă bat cu el și nu o să las să facă rău nimănui! Gesticula și luase atitudine hotărâtă, încruntată, de parcă atunci lupul trebuia înfruntat. Făcură haz cu toții, Doamne, câtă inocență! - Scumpul meu, la teatru sunt actori care mânuiesc păpușelele, nu trebuie să te temi, o să vezi ce mulți copii sunt acolo, o să ne distrăm pe cinste, îl lămuri Angela
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340141_a_341470]
-
mei. Seară de seară, cu urechea lipită de difuzor, mă străduiam să descifrez poveștile de la emisiunea mea preferată, intitulată „Noapte bună copii”. Recepția era extrem de proastă, dar eu mă aflam în culmea fericirii. Cu degetul pe buze și cu sprâncenele încruntate, le ceream imperativ celor prezenți, să păstreze liniștea.Apoi, în 1960, când întreprinderea „Radio Popular” a devenit uzina „Electronica”, lucrurile s-au schimbat radical. Așa se face că, la doar câțiva ani distanță de la eveniment, tata mi-a făcut o
SURPRIZA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377372_a_378701]
-
asta, nu se simțea deranjată, dețineau un apartament cu patru camere, așa că Istrate avea unde să doarmă. - Istrate ... Ghiorghiță ... ! strigă maistrul cu pixul și cartea de pontaj în mână. - Prezent, aici șefu’, răspunseră cu o singură voce cei doi. Puțin încruntat, ăsta-i era felul, meșterul-obăr le spuse: - Astăzi coborâți la orizontul minus două sute, în abatajul cu banc subminat o sută treisprezece. Am trei oameni lipsă acolo, doi în concediu de odihnă de azi și unul în medical, mama lui de
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
Petrov Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dup-o vreme, necuratul, Coada-și vâră între soți, Se-nțeapă unul pe altul, Mai împacă-i...dacă poți! Amândoi stau ca pe ace Și se privesc încruntat, Unul țipă, altul tace, Au un ego...pronunțat! Ea, timidă și sedusă, Se preface supărată, El, mereu cu capsa pusă Și cu mâna ridicată! O alintă... ca bărbatul! Sacul peticu-și găsește, Ea crede c-așa e datul, Îl coase...și
SACUL ŞI PETICUL de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377476_a_378805]
-
sperii băiatul mi-am impus să vorbesc calm țigăncii și așa am făcut. I-am spus să-mi dea copilul. Ea imediat mi l-a pus în brațe. Nici un scâncet de la Andrei, doar gurița ținută strâns de tot și fruntea încruntată de parcă era gata să muște totul în jur. Cum a deschis ochii și m-a văzut s-a deschis pe chipul lui un zâmbet mare și cu gura căscată mi-a apucat cămașa în dreptul sânului preferat. Am deschis repede cămașa
VISUL DE A FI MAMĂ (FRAGMENT DIN ROMANUL FĂRÂMĂ DE PIATRĂ ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377525_a_378854]
-
deh, e pământul lui și toată recolta e a lui... Ce, bă, nu vă convine? Vreți să fiți mereu slugi la CAP? se îndrepta el cu aceste întrebări spre cei ce stăteau rezemați pe mesele de la perete și-l priveau încruntați. „Aha! N-ați avut pământ și nu aveți ce lua. Asta e, nu? Lasă, bă, că o să munciți la noi, ăștia care o să-l avem! De mână de lucru va fi nevoie, oameni buni... Dar, să țineți minte, bă sărăntocilor
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
un costum ce imita pielea, cu aere de vedetă, în ritmul melodiei. A încremenit când privirea ei s-a oprit asupra lui și i-a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, s-a întors cu tot trupul, cu privirea în podea, încruntat și, fără să spună ceva prietenilor săi, a ieșit din sală, precipitat, lovindu-se de cuplurile de dansatori care, oricum, nu i-au dat nicio atenție... Atent și conștiincios în toate activitățile, Gabriel a terminat serviciul militar cu gradul de
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
venit din America, în trecere prin Paris, nimic nu-l impresionează: „O privire și-atât, și-a făcut o impresie, nu se arată copleșit și, cu aerul omului venit de pe un continent prosper și puternic, pășește mai departe, sceptic și încruntat, prin bătrâna capitală a Franței. Pentru el (mi s-a părut) nu există un mit al Parisului și nici un complex spiritual legat de el. Bătrâna mătușă îl cam plictisește...”. La fel de departe de mit este, abia ajuns la Paris, Marin Preda
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
cea pe care o iubisem la nebunie. - Cine ești tu ? mă întrebă ea cu o voce tăioasă. Șuierase cuvintele în plin acord cu restul expresiei de pe chipul ei. Până și vocea i se îngroșase nefiresc de mult, iar privirea pătrunzătoare, încruntată, mă fixa cu o undă de ură nativă. - Nu mă cheamă Mădălina ! Cine dracu’ e Mădălina ? Numele meu este Talida. Spune repede: ce vrei de la mine ? - Mădălina, nu mă recunoști ? Sunt eu, Remus, fostul tău soț ... - Minți ! Eu nu am
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
rog. Mă rugam, însă visul acela revenea foarte des. În ultimul timp, în vis apărea un detaliu nou. Vedeam stând pe scaun lângă patul meu, un om,nu prea bătrân în ciuda părului său de un alb luminos.El mă privea încruntat și îmi făcea semn cu degetul a mustrare, zicându-mi supărat, însă nu cu vocea, ci telepatic, iar eu îl înțelegeam foarte bine: - Cât timp vrei să mai rămâi aici? Nu-ți e destul? -Ooh! Nu mai suport doamne! E
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
zău! Nu mai căuta noduri în papură, că trece timpul degeaba. Du-te și fă ce ai de făcut, apoi vino să mănânci ceva și să-ți bei cafeaua! În cele din urmă te-oi mai îmbuna. Omul o privea încruntat rozându-și un colț al mustății lui încărunțite și în ochi i se aprinse o luminiță. - Ca să mă îmbunezi, ar trebui mai mult, decât o cafea. Înainte mă mai pupai, uneori mai mă stimulai și cu altceva, acum însă mă
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
a spus doctorul Subin atunci când - părăsind salonul după ce mi-am luat rămas bun de la ceilalți pacienți, urându-le sănătate maximă - am intrat în cabinetul lui de la capătul culoarului de pe secție. Eram doar noi doi, eu și cu el, când - ușor încruntat - m-a întrebat: - Ești sperios de felul tău ? - Nici vorbă, dom’ doctor, i-am răspuns eu amuzat, bănuind ce-avea să-mi spună. - Nu vreau să-ți ascund faptul că în timpul operației ai fost circa două minute în moarte clinică
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
când am văzut că, exact înaintea liniei de sosire, ai renunțat să mai lupți și ai ieșit pe locul doi, deși erai singurul participant la cursă și, de altfel, favorit la obținerea recunoașterii abnegației tale. Am văzut pe fruntea ta încruntată urmele îndoielii. M-am întrebat de ce te îndoiești atât de mult, ce te împiedică să treci victorios, cum de altfel ai demonstrat că poți să fii, linia de sosire? M-am supărat foarte tare și m-am ascuns după Lună
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378805_a_380134]
-
el, pentru că nu a știut ce să facă cu ele. Joi, am vrut toată ziua să te sun, dar, ba eram supărată pentru că nu m-ai recunoscut, dorind, astfel, să te pedepsesc, ba mă amuzam, privindu-te cum mă căutai, încruntat, pe cer. Vineri, iarăși fără să-ți dai seama, ți-am mângâiat cu o rază fruntea îngândurată. Sâmbătă, gândurile tale m-au lovit atât de tare, încât au lăsat urme adânci în ființa mea. Duminică, m-am certat foarte tare
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378805_a_380134]
-
Ea mă privea lung... înțelesese. Începu să-și desprindă ușor mâinile de geam și să se înalțe lin... cu privirea ei de foc mereu înfiptă într-a mea, cu o nuanță de dezamăgire parcă în ochii săi roșii și mai încruntată decât la sosire se îndepărtă... mereu cu fața către mine, înălțându-se, cu spatele către cerul spuzit de stele și ochii săi nu mă slăbiră nici o clipă, până se pierdu pe cerul spuzit al nopții, la fel cum venise, devenind
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
De atunci însă ,uneori înainte ca cineva apropiat să plece, se întoarce și-mi dă un semn. Mereu e altfel deghizată, însă eu o recunosc ca pe femeia coborâtă din stele,oricât s-ar deghiza și ea mă privește mereu încruntată și amenințătoare . Comunicăm telepatic. Ultima oară am văzut-o acum câțiva ani când tata era în spital și ea a apărut deghizată în femeie ușoară ce mi-l răpea. Am urlat la ea în gând întrebând-o pe cine vrea
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
de centura orașului. Cele patru lovituri de cuțit aplicate în zona abdominală păreau nefiresc de mari în comparație cu structura firavă a decedatului. Comisarul se întoarse către cei trei specialiști criminaliști care căutau cu minuțiozitate probe pe terenul din jur și - deosebit de încruntat ( nu dormise toată noaptea din pricina unei dureri lombare) - se răsti la ei: - N-ați găsit nimic încriminator, care să ne apropie de autorul faptei ? Cu glasul tremurând - toți cei din secție îi știau de frică celebrului comisar - unul dintre specialiștii
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
să mă simt în al nouălea cer. - La nebunie, scumpa mea ! La nebuni e ... - La nebunie, scumpul meu ! La nebuni e... Pășeam pe aleea parcului, neobservând că în spatele nostru, la vreo douăzeci de metri, un bărbat trecut de prima tinerețe, încruntat , cu fața ciupită de vărsat și cu ochii îngustați, aflat mereu în umbra vreunui copac, ne urmărea cu pași de felină. Acest om, foarte curând, avea să joace un rol extrem de important în viața mea, răsturnându-mi toate valorile cu
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
că tare mi-e frică de viitorul lui. Nu se leagă învățătura de el nici cu de-a naibii. Nu-i place cartea, dar prostii face cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa...", medita Ioana privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s-a uitat speriată la bărbatul ei, dar tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea... În acel an, la București, Gabriel s-a simțit mult mai în
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
hotărât Iuliana și a ieșit ca o furtună din magazin, oprindu-se în fața bărbatului uluit de apariția ei războinică. S-a oprit doar la un pas de el, privindu-l fără urmă de zâmbet, direct în ochi, pătrunzător, cu sprâncenele încruntate. A luat poziția „de atac”, cu picioarele depărtate la lărgimea umerilor, și-a trecut rucsacul de pe spate în mâna dreaptă și, după ce a ridicat ușor bărbia pentru a fi mai semeață, l-a întrebat printre dinți: - De ce te ții după
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
răcoroasă... așa cum stau de vorbă brazii de la geam. Intervine și soarele... dar, doar așa ca să susțină o idee sau ca să mângâie un vârf. Se aud tropote pe vârf de deal! Sunt cred gândurile mele care alerga să iți susțină sprânceana încruntată sau zâmbetul nuanțat. E pace! Nu își ascute nimeni cuvântul bătăios și nu vrea să dovedească altceva decât simpla respirație. Uite...o așez în palma-ți.. E darul meu de început de zi, luna, sau trăire. O primești cu suflet
ROTUND de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381823_a_383152]
-
la masă, să i se aducă cinci fire de alge roșii, cinci fire de alge verzi și cinci fire de alge negre. Împleti firele între ele și le scutură pentru a face câteva valuri în apropierea regelui, care o privi încruntat. - Dușmănie, vânt, furtună, peste fire să îmi spună, ce este sortit să fie ca să curme-acea hoție! Algus văzu cum se desfac algele, cele roșii transformându-se în săgeți, cele verzi în sulițe, iar cele negre în care de luptă
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
el, în sinea lui, era sigur că unii dintre colegi nici nu îi cunoșteau numele real. La nașterea lui, probabil că Dumnezeu se amuzase modelându-i pe buze un rictus ciudat, pe care nu reușea să îl mascheze, oricât de încruntat ar fi stat. Își lăsase părul creț și întunecat ca noaptea să crească mai mult decât ar fi dictat-o moda, în speranța că șuvițele care îi încadrau fața vor îndulci expresia. Ansamblul nu era strălucit, iar el era conștient
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
circumstanțe vitrege, ba chiar violente, „PĂDUREA ALBĂ”), lume condusă DOMNIȚA CURCUBEU („blândă, senină și plină de voie bună”) - și II-MOȘIA ÎNTUNERICULUI, diriguită de DOMNIȚA NEAGRĂ („pe Moșia Întunericului era umbră, frig și tristețe”, iar DOMNIȚA NEAGRĂ era, cum altfel: „tristă, încruntată și rece la suflet”...ceva ce ar putea fi numit, eventual, cu un termen generic și sintetizator: „iohannică”...). În lumea PĂDURII FERMECATE existau „ultimii inorogi din lume”: „Erau doi inorogi albi ca spuma valurilor de mare...erau frumoși, delicați și
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
târziu, după ce se sătură să o privească, Letiția se retrase în aerul răcoros al sufrageriei. Scoase un mic țipăt de spaimă când dădu de umbra proiectată pe peretele opus terasei. Căpitanul Gherman intrase neauzit, se apropiase de masă și privea încruntat cioburile fine ale termometrului de cameră zdrobit de colțul mesei. O picătură de mercur cât gămălia unui ac, strălucea încă pe lingurița de argint cu care fusese aranjată dulceața de trandafiri pe farfurioare. Vântul porni din nou să bată, aducând
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]