512 matches
-
mai sigură decât ceea ce se numește interes. Un om știe ceea ce simte, ceea ce iubește sau ceea ce detestă mult mai bine decât ceea ce nu-i convine. Mai toate popoarele europene sunt angajate acum într-o bătălie sângeroasă și unele chiar se îndârjesc să creadă că în ea le-a împins considerentul propriilor interese. Eu însă-ți spun că nu interesele și le cunosc, ci își simt pasiunile. Și chiar când își închipuie că dau ascultare interesului, pasiunii îi dau ascultare ... Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sfârșit de secol, și anume Nizamiya, care, din fidelitate față de vizirul asasinat, va semăna moartea prin metode diferite, poate mai subtile, cu siguranță mai puțin spectaculoase, dar ale cărei efecte nu vor fi mai puțin devastatoare. XX În vreme ce mulțimea se Îndârjea asupra rămășițelor Asasinului, cinci ofițeri s-au strâns plângând În jurul cadavrului cald Încă al lui Nizam, cinci mâini drepte s-au Întins, cinci guri au repetat, Într-un glas: „Dormi În pace, stăpâne, nici unul dintre dușmanii tăi nu va supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
disprețui Înseamnă a-i face vulnerabili. Căci din moment ce ei au trimis vulturul, Înseamnă că nu mi-au iertat Întîmplarea cu focul. Îi Înfurie memoria mea și vor s-o rupă În bucăți; dar vrînd să-mi ucidă amintirile, mi le Îndîrjesc. Mă simt puternic și liber, iar buzele mele În loc să surîdă, tremură de durere și de dispreț. Mai degrabă mă Însoțesc cu șerpii decît cu stînca. Ar trebui să le strig zeilor: Iată de ce am furat focul și l-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nici de pe urma lui Giordano Bruno n-a rămas doar cenușa unui rug. A rămas, poate, și un gînd care mă surprinde acum. Aripile lui Icar ne-au descoperit nu atît cerul, cît pămîntul. Căci fără gravitația Împotriva căreia ne-am Îndîrjit și de care, din superficialitate, ne plîngem am fi proiectați În vid. Ea l-a doborît pe Icar, dar ea e singura care face posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
am simțit că nu mă mai pot minți și ochii mei vor să Înfrunte singurătatea. CÎnd am Întors capul clocoteam de revoltă Împotriva destinului meu. Auzeam pașii Euridicei și mă gîndeam că destinul rîde de mine urmărindu-mă. M-am Îndîrjit și m-am Întors ca să-mi dovedesc că nu mi-e frică să privesc În abis. Doar am avut curajul să cobor și În Infern și am cîntat umbrelor. Numai că singurătatea e mult mai rea decît moartea. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații, mărturisiri, interviuri, imagini inedite despre aceia. Nu mai era un secret pentru nimeni că aceia năpădiseră în Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până în anul 2 000. După triumful Revoluției de la Județeană, la a treia aniversare a triumfului, autoritățile au decis să reboteze monumentul. L-au garnisit cu trei steaguri găurite și cu un basorelief reprezentând asaltul Comitetului Județean de Partid și lupta îndârjită cu teroriștii masați în boscheții de lângă fântâna arteziană din scuarul din partea dreaptă a Județenei, cum privești dinspre bulevard. Burtăncureanu a compus chiar și o inscripție de 27 rânduri, amplasată pe un panou separat, la poalele monumentului. L-au redenumit „Triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
crezut că era vorba de un șobolan, iepure sau bursuc și nu avea chef să coboare În râpă, dar scheunatul agresiv al câinelui Îl hotărî repede și peste un minut se afla lângă acesta. Vizanti era foarte agitat și scormonea Îndârjit frunzele și pământul de sub ele. Victor Îndreptă lanterna și nu văzu nimic, apoi s-a apropiat și experiența sa de jandarm bătrân l-a făcut să se mire de performanța lui Vizanti care intrase cu tot cu cap În locașul scormonit. A
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un cot din cea cărare, Harnic a-nceput să sape, O mare și-adâncă groapă, În care lupul să-ncapă! Săpa cu amândouă picioare Din față și-ndată, Cu cele din spate pe post de lopată, Scotea pământul afară. Săpa îndârjit cu capul în jos, Se transformase în fiară, Săpa măsurând tacticos, Ca lupul, mult mai mare ca el, Să nu poată De fel, Ieși afara din groapă ! Când dintr odată, Scapă cazma, lopată și sapă, Constatând năucit, Că nicicând n-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce impresii să extrag. Lucrasem îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar opri ar muri. Cred că Zina a găsit, seara după nouă, ceva consolator, în genul că Or să-și da seama și idioții ăștia într-o zi ce zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă mai iau și eu de ea. Credeam că am scăpat de asta după reîntâlnirea cu Zina, dar bineînțeles că plecarea ei, pe care o prevedeam, mi-a readus toată starea cinică, urâcioasă. Până și Portia, care mi-a inspirat îndârjindu-mă o bună parte, bună să fie, din ce am scris până acum, ne părăsise. Să-ți găsești coechipier pentru secție, surâde bătrânul meu. La birou, îmi admir minute în șir, în oglinda spartă de la closet, mutra intelectuală nebărbierită, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aplecase trupul pentru a-și lua avânt să fugă. Lașule! Credeam că ești curajos și că ții la mine. Vai, cum m-am înșelat! se tângui vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească pe băiat. Ba nu sunt laș! a strigat el cât a putut de tare, întorcându-se din nou cu fața la pădure. Uite! Am să vin la potecă, a mai zis el și a făcut primii pași. Inima-i bătea cu putere
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Am adormit îmbrăcat. A doua zi, n-am dus scrisoarea la cutie pentru că draga mea vecină a găsit cu cale să plece dis-de-dimineață, pe când eram încă în pat. Plecarea ei, care nu era, în fond, decât un gest demonstrativ, mă îndîrji și mai mult. "Așa te porți, iubito? o amenințam imaginar. Ei bine, uite ce meriți!" Și pe loc am rupt scrisoarea în două. " Să poftești acum să-ți mai scriu alta!" Am luat jumătățile și prefăcîndu-le în bucăți mici le-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcut, și am făcut-o bine, căci toată munca stăruitoare și tot devotamentul meu, pe care le dovedisem frumos, începuseră curând să se așeze în albia minunatelor lor rezultate, care m-au umplut de o mare nădejde și m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe care să dorească cu ardoare a-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apartamentul marelui preot se auzeau râsete sonore. Nu era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea posomorât. Arșița apăsătoare a verii le sporea nemulțumirea. De-acum, anotimpul ploios ar fi trebuit să se apropie de sfârșit, dar atmosfera era din ce în ce mai uscată. Pe cer, norii se mișcau încoace și-ncolo, neliniștiți, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ei a intrat la facultate nu îi mai convenea relația, para că îi convine această situație și i-a lăsat să meargă la mare, la munte, să fie împreună. Nu a vrut să se opună pe față, să nu-l îndârjească pe George mai mult; se gândea că întotdeauna între generații au existat divergențe și dacă voia să-i interzică relația cu Frusina îi era teamă să nu se întoarcă împotriva ei. Avea alte pretenții acum, își dorea o fată cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
stropim cu benzină. Omorâm oameni ca să salvăm vieți? Ardem cărți ca să salvăm cărțile? În ce s-a transformat călătoria asta? întreb. — În ce-a fost de la bun început, zice Stridie, împletind o șuviță printr-o piatră chinezească. Este o luptă îndârjită pentru putere. Vrei ca lumea să rămână așa cum e, tati, zice, și matale să fii șeful. Helen, zice, vrea aceeași lume, dar să fie ea șefa. Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Fiecare generație urăște următorul curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
va fi atins; ca și el, părea să-și lase pașii în voia sorții, căci, după cîte aflase pînă acum, nimeni nu reușise să-l îndrume într-o direcție precisă. Singurul aspect care-i deosebea era constituția fizică. Puiandrul se îndîrji: dacă un lup aflat la capătul puterilor dădea dovadă de atîta voință încît îi impresionase și pe cei mai feroci reprezentanți ai speciei sale, atunci el, Lupino, animal tînăr și puternic, sănătos și pe deplin motivat, nu avea nici un motiv
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dea puțin înapoi, chircindu-se în fotoliu. — Nu te costă nimic o grupă sau două în sus sau în jos, începe să viseze din nou Regizorul, rupt de realitate, unu doi PSL-iști, cîteva foi de cort, ceva muniție, se îndîrjește. — îți dai seama că dacă aș face asta te-aș avea pentru totdeauna la mînă, aș putea să mă joc oricînd cu tine ca șoarecele cu pisica, spune Comandantul. — Se vor bate cap în cap, începe Regizorașul din nou cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe crucea de marmură neagră, chipul lui Dinu. Aș fi avut poftă să-l bat, să-l tăvălesc prin praf, să-i vâr iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun și mă îndârjeam până la lacrimi fiindcă Dinu îmi zâmbea mai departe. Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată când era vorba de făcut ceva rău. Născoceam tot felul de prilejuri ca să-l scot din sărite pe tata și eram foarte încântat de eficacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în stilul lui Aristide. Or, așa ceva era chiar primejdios. Ce căuta un sentiment viu între atâtea destine eșuate? Fiindcă așa e omul, nu-i place să se bălăcească singur; vrea să fie și alții alături de el în noroi. M-am îndârjit. N-o idealizam pe Laura, poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndârjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timp client fidel. Reuși să plaseze Elevul rapid În altă parte, dar experiența Îi rămase ca o răsuflare rece În ceafă. Se Întoarse la tăieturile făcute la American cu hotărâre reînnoită. La urma urmelor, avea și un fel de satisfacție Îndârjită În urma luptei câștigătoare cu limitările arbitrare ale convenției teatrale și cu prejudecățile adânc Înrădăcinate ale actorilor-directori de trupă. Ajustarea materialului dramatic, suficientă pentru a-l Înghesui În cadrul rigid al timpului dedicat spectacolului asupra căruia insista Compton, fără a Îl ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lipsit. Ca să-și țină lacrimile, lua poza băiatului și-o punea lângă pernă. Era un noroc că nu-l vedea nimeni. El, acasă, la Teheran, nu trecea drept sensibil. Nici Godun nu-l vedea un sentimental. Singură, doar Veterinara se-ndârjea să-i pătrundă hățișul inimii: — Eu știu despre tine adevăruri pe care tu nu le cunoști, îi spusese cu triumful cu care făcea orice gest pentru ochii altora. Când l-a întrebat pe Godun dacă doctorița era măritată și ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drept la o cheie, însă nu puteau oficia. Dar zartosht-ul păstra înăuntru, ascuns, un altar cu focul nestins, despre care știau doar câțiva. Nu te temi să faci asta? îl întrebase și maică-sa, după cum îl întrebau toți. Preotul se îndârjise să tacă. Dacă legea islamică nu voia un altar al zartosht-ilor între- acele ziduri, el, în schimb, nu putea să lase o casă a lui Zarathustra pe întuneric. Focul se afla sub pământ, în ascunzători de sub pardoseală, iar mobed-ul Baroun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]