2,093 matches
-
într-unul singur, plecând de la câteva aluzii și probabil de la omonimie. Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, suntem obligați să ne întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare ținând în mâini un vas de alabastru plin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim 85. Evanghelia lui Nicodim face parte dintr-un grupaj mai amplu, cunoscut îndeobște sub numele de Acta Pilati, menit să dovedească rolul covârșitor jucat de evrei în condamnarea și uciderea lui Isus, deculpabilizându-l în același timp pe guvernatorul roman. Versiunea greacă cea mai veche este o remaniere din secolul al IV-lea, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poartă numele, așijderea: sfârșitul lumii este prevestit de semne cumplite: cutremure, inundații, venirea Anticristului etc. Toate acestea însă reprezintă elemente ale viziunii, atât. Treptat, din cauza imaginilor-șoc folosite în descrierea sfârșitului (eschaton), dar mai cu seamă a faptului că viitorul interesează îndeobște mai mult decât trecutul, iar soarta oamenilor mai mult decât aceea a planetelor ori a îngerilor, termenul „apocalipsă” a căpătat un sens marcat eshatologic. În ceea ce mă privește, susțin punctul de vedere al lui Christopher Rowland, și anume: factorul comun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe măcar o părticică din pământ. A doua viziune, cunoscută îndeobște sub numele de „apocalipsa cu bestiar”, prezintă istoria omenirii după un cod „zoologic”. Fiecare animal trimite la un personaj individual sau colectiv. În paranteză voi da referentul vizat. Așadar Enoh vede un taur alb (Adam), o vacă (Eva) și doi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scăpa eu de acest trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de sufletul său, ademenindu-l, înrobindu-l în dragoste și alintându-l cu tot preaplinul de plăceri, ce aceasta, îndeobște, îl creează pentru cei ce iau parte la ea. Iar Victor, constatând asta, ca să-și mai întărească încrederea în el, se întorcea întotdeauna către sine însuși și cugeta intens la toate posibilitățile, ce i-ar fi putut determina despărțirea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ai trăit încă viața pe care o trăiesc eu!), pentru că, spun, întocmai ca tine eram și eu pe vremuri; credeam că sunt cea mai realistă și mai radicală persoană, pe care a cunoscut-o vreodată umanitatea întreagă. Așa sunt tinerii, îndeobște, prin natura lor: știu hotărât că au dreptate mereu și cred, cu toată tăria, că lumea toată-i doar a lor și că ei sunt mai presus decât oricine și orice. Duc mereu o viață agitată și nu se gândesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
curând, un observator străin ar fi putut constata cu stupoare că profilul multor români include amestecuri bizare de principii înalte și de ticuri abjecte, de rectitudine și de abdicare de la etica elementară. Mai concret, a oferi bani sau bunuri (ceea ce îndeobște numim, în expresia neaoșă, "plocon") în schimbul unor servicii pe care orice societate civilizată le include în rândul obligațiilor civile indică prezența, în interiorul acelui popor, a unor elemente colonialiste și postulează încă mai clar existența, la un moment dat, a unor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași oameni. Taverna Turcului era În realitate o bodegă În care beai, mâncai și regulai (În camere Închiriate), aflată la colțul dintre străzile Toledo și Archebuzei, la cinci sute de pași de Piața Mare. Cele două chițimii În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
interesante. De pildă că, dezmințind aparenta seninătate a tânărului În gri, mâinile Îi tremurau la Început, când descheiase hainele camaradului său ca să-și dea seama de gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva cuvinte sugestive schimbate Îndeobște de la puntea unui vas la cealaltă sau de la un parapet la altul pe câmpurile de luptă - vocabular care se limita În cazul unui soldat veteran spaniol, În pronunția lui, la fockyú (o să vă regulăm noi), sons ofde gritbich (feciori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din Împunsăturile lui feroce să intre prin montura gărzii până la degetele sau Încheietura mâinii unuia din adversari, care, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înțeleagă ce se întâmplase. în rest nu mai exista nimic. Condoleanțele mele, a spus bancherul. Mulțumesc, am răspuns, sunteți foarte amabil. Nimeni, a mai zis el, nu știe ce s-a întâmplat de fapt. Se puteau face doar supoziții. Era îndeobște cunoscut că tata avusese puternice înclinații științifice. Se presupunea că făcuse o experiență. Că știința, ca să spunem așa, trecuse proba, dar că natura îl trădase. Unele fenomene naturale, după cum știau toți cei din Norsjö, sunt cam imprevizibile și greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
eficacitate, tradusă în special prin crearea de noi locuri de muncă și îmbunătățirea structurii activităților productive. Pe termen lung, sunt mai persistente efectele subvențiilor de capital decît ale celor pentru forța de muncă. De asemenea, efectele subvențiilor de capital sunt, îndeobște, mai favorabile, deoarece duc la investiții, care înseamnă noi tehnologii, ceea ce poate contribui mult la dezvoltarea zonelor defavorizate, în vreme ce subvențiile pentru forța de muncă au tendința de a recompensa lipsa de inovație și de mobilitate, perpetuînd o stare de lucruri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
e un simplu element de contrast, ci reprezintă o adâncă echilibrare a tonului și a ritmului romanului. Nicolae Manolescu pledează pentru un Pirgu inclus printre crai, văzând în el un personaj cu un rol mult mai important decât se socotește îndeobște: Am stăruit pe observația că nu originea nobilă (și cu atât mai puțin pretenția ei) legitimează titlul de crai, ci altceva, acel donjuanism referitor la viața boemă și ușuratică, pe care, Ťoameni fără căpătâiť, personajele o duc: și dacă ei
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Dora Pavel tentează o „demistificare“ a acesteia. Declară a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
pe care figura și o aruncase pe fereastră, afară ploua, a fost luată de șuvoi și a căzut într-un canal, în chiar ora aceea a părăsit pagina și s-a fixat în alt dicționar, a fost prezent la discuții îndeobște lungi despre importanța fiecărui cuvânt, substantivele se credeau mai valoroase decât adjectivele, spuneau noi însemnăm ceva, voi sunteți doar ornamente, adjectivele replicau suntem mult mai des chemate să existăm decât voi, vedeți cum în poezie adjectivele precumpănesc asupra substantivelor, acestea
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
în care un „Pin" (1895) cé-zanne-ian devine, în viziunea lui Mondrian, un „Arbore" (1912). Chiar alături, abstracta „Compoziție no 1" (1913) a aceluiași. Poate că Mondrian a fost „adevăratul" moștenitor al lui Cézanne, și nu cuplul antagonic Picasso - Matisse, așa cum îndeobște credem. Alternativ conformistă și surprinzătoare, expoziția de la Philadelphia a demonstrat încă o dată că Cézanne a dominat generațiile de artiști care i-au urmat cum nimeni de la vechii maeștri - Rafael, Rembrandt - n-a mai făcut-o.
Paul Cézanne și arta secolului al XX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6789_a_8114]
-
altceva decît fotogenia. Dacă ne-am întreba cîți dintre cei cărora li se iau interviuri chiar au ceva de spus, am rămîne uimiți aflînd că audiența o fac nu oamenii inteligenți, ci cei temperamentali. Iar cei pe care îi numim îndeobște fast thinkers sunt mai puțin oameni dotați cu atributul gîndirii, cît prestidigitatori verbali sau naturi conflictuale. La ei, trăsăturile precumpănitoare sunt viteza de reacție, adică intervalul mic de latență între momenntul punerii întrebării și clipa țîșnirii răspunsului. Ei posedă arta
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
nu întîlnim aproape nimic din lumea sa intimă, adică din acele trăiri, răsturnări, scîrbe sau revelații pe care viața le naște în sufletul celui care o trăiește. Parcă o chiuretă nevăzută a înlăturat detaliile psihice din urzeala cărora se încheagă îndeobște temperatura unei vieți. În schimb, multe reflecții pe marginea sociologiei, a filozofiei și a personalităților care au dominat scena culturii în deceniul al cincilea - deceniul cînd Bourdieu începe să se afirme. Așa se face că, în ciuda intenției de a-și
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
să culeagă picanterii, omenind, dînd fiecăruia partea-i. O frază se deschide într-o idee nouă, doar schițată, deseori, într-un scris furat de gînduri. Care trec, toate, prin oameni și cărți. Maturitatea melancolică, a stilului pentru care marginile, ceea ce îndeobște se lasă deoparte, cînd din notițe iese întregul, au ajuns la fel de publicabile precum miezul, nu înseamnă, nicidecum, dezicere de argument. Iată-l pe finul văzător al atîtor nevăzute, om trăindu-și lumea cu ochii deschiși, la un spectacol cu O
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
de a 3-a simfonie, a fost pe cât de emoționantă, pe atât de surprinzătoare. Căci un artist autentic nu contenește a ne surprinde, a ne atenționa asupra unui nou unghi - posibil și acesta - din care poate fi observat un opus îndeobște bine-cunoscut. Nu consistența păstoasă a sonorităților orchestrale, ci vivacitatea interioară a muzicii, claritatea, dinamica constructivă, mobilizatoare, a sonorităților orchestrale, pare să-l fi captivat în primul rând pe Andreescu în realizarea acestui atât de circulat până la saturație, în versiuni comune
Debutul stagiunii muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7961_a_9286]
-
fratele celui care e directorul Naționalului ieșean, din Parlament și pe care, cu îndreptățire, le-am putea decupa și noi? Ceva mai mult decît actualitatea clasicilor. De un portret cusut cu fire de tămîie, și nu în înțelesul leșios-encomiastic ce, îndeobște, i se atribuie sfîntului miros, are parte Arghezi, ca de la limbă ascuțită la maestru al subtilităților, fie ele ale ironiei, sau ale celei mai nepămîntene delicateți. Lumea lui de paradoxuri e prinsă într-o frază de înaltă, în ciuda anecdotei, înțelegătoare
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
nu s-a mai putut opri, Kir Nicola făcând parte din galeria figurilor întipărite în memorie, la acea dată. în decursul timpului însă, autorul a remaniat, într-un fel sau altul, cuprinsul întregului manuscris. Și, cum majoritatea povestirilor se axau îndeobște pe istoria personajelor pe care viața i le-a scos în cale, asupra lor s-a concentrat interesul scriitorului, ele devenind, până la urmă, personaje principale ale narațiunilor. Asupra lui Kir Nicola stăruind mai mult decât asupra altora, la revizia textului
Primul manuscris al lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7972_a_9297]
-
și unele judecăți enunțate (explicația autorului pe marginea numelor bizare - în special, de origine italiană sau anglo-saxonă - date copiilor născuți în ultimul deceniu al puterii comuniste) indică faptul că Radu Aldulescu este un prozator mult mai subtil decât se crede îndeobște. Nu știu în ce măsură biografia sa de star american care a încercat tot felul de experimente, unele de cea mai joasă condiție, până a ajunge la proză, este reală sau doar rodul unei elaborate strategii de marketing. Cert este însă faptul
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]