512 matches
-
Dacă vreți, o faceți, dacă nu, nu. Demascarea, în schimb, vreți, nu vreți, va trebui să o faceți. Vă obligăm noi!', ceea ce însemna că urmau să fie obligați să dea informații din exterior, chiar dacă se recunoștea că regimul nu urmărea îndoctrinarea ori transformarea lor. Nu este foarte clar când a fost mutat Gheorghiță la Gherla, însă e posibil să fie vorba de transportul din august 1951, căci după o scurtă perioadă în camera 99, unde bătăile au continuat, a fost mutat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Securitate până pe 11 sau 12 aprilie, beneficiind de cărți, ziare și țigări. S-a reîntors la camera 2, unde, pe 16 aprilie, a asistat la moartea lui Bogdanovici și a rămas aici și după înființarea camerei 4-spital ca loc de îndoctrinare. Popa 'Țanu' spune despre el că 'se evidențiase prin felul sălbatec și bestial în care își bătea mai ales prietenii și foștii săi șefi, așa cum a fost cazul cu deținuții Moroianu Vasile, Păvăloaie Constantin, Bogdanovici Alex. etc', ceea ce denotă prăpastia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
4-spital, a fost torturat aici de către un 'comitet' format din Țurcanu, Popa, Roșca, Livinschi, Pușcașu și Virgil Bordeianu. Romanescu evită să spună că a fost bătut, menționând că 's-a trecut la acțiune'. În mai 1950 a fost dus la îndoctrinare în camera 4-spital, unde Țurcanu le-a cerut să continue acțiunea violentă oriunde vor merge. Recunoaște că, la început, a participat de frica bătăii, dar ulterior a început să analizeze lucrurile și să lupte pentru a se transforma. În iunie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că s-a înscris în UNSR, asociație studențească procomunistă, dar și în cadrul Partidului Muncitoresc Român. Printre foștii deținuți politici au circulat numeroase zvonuri legate de activitățile sale din perioada 1945-1948, conform cărora ar fi frecventat un șantier de muncă și îndoctrinare comunistă în Bulgaria și o școală de diplomație, beneficiind de suportul lui Emil Bodnăraș. Cert este că Țurcanu abandonase din copilărie simpatiile pentru Legiune (avea 16 ani când a renunțat la activitatea sa în cadrul Frățiilor de Cruce) și se angajase
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era destul să strângi lumea la un loc și scânteia exploda. Lumea venea în taberele astea pentru muzică, sex, sport și nu știu ce, și nu pentru politica Partidului. Totuși, nu trebuie să uităm că acestea erau taberele UASCR, erau tabere pentru îndoctrinare. Șefii mari de la UTC umblau disperați după noi și spuneau : „N-aveți decât să faceți petreceri până la 6 dimineața, dar măcar dimineața în sală să fie prezenți 10-20%. Vine lume de la Comitetul Central. O să mă băgați la pușcărie, neno‑ rociților
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aș da niciuna din taberele mele de muncă de atunci sau din scandalul pe care-l făceam la Izvoru Mureșului, unde turnam votcă SĂniuța în sticlele de Pepsi pe jumă‑ tate băute și din partea de sus a amfiteatrului, Ăla de îndoctrinare, dădeam de-a dura sticlele, le rulam zgomo‑ tos în timp ce vorbeau tovarășii de la partid. Nu pot să vă spun ce scandal și ce anchete erau : „Cum vă purtați ? Ăsta-i comportament antisocial !“ ș.a.m.d. Mi-aduc aminte și acum
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și nu iartă pe fostul lui șef, pentru că l-a trădat; Alexandru Bogdanovici va muri în timpul reeducării, chinuit de el. Inițial reeducarea debutează la închisoarea de tranzit de la Suceava, unde Bogdanovici citește colegilor săi de celulă cărți marxiste, încercînd o îndoctrinare ideologică pașnică. La această acțiune se alătură și Țurcanu, devenind un fel de adjunct al "inițiatorului". În scurt timp, nesuportînd rolul secund și manifestîndu-se mult mai intransigent și de neclintit în a urma linia ideologică, își va forma propriul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spus: Măi, băiețele, e păcat să-ți distrugi tinerețea așa. L-am spus imediat la comandant. De ce l-am spus? Deci vreau să spun că era de la mine, nu că ne învățau ei. Se organizau, totuși, cu brigadierii, ședințe de îndoctrinare? Dar s-au dat și filme, ca să se prindă răutatea de noi. Lucru ăsta se făcea, să știți. Făcusem o baracă, repede, se făcea totul repede, în cîteva zile, fiindcă erau mîini multe de lucru, și au adus filmu ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știe, deja la finalul primului meu roman Francisca, care a primit premiul Academiei Române și s-a bucurat de o aproape unanimă critică pozitivă În presă, țăranul sărac, Cupșa, pe care actrivistul de partid Chilian vrea să-l ajute În sensul Îndoctrinării sale cu noile valori, În ultimele pagini ale cărții se arată un ins profund intratabil și refractar noilor principii, amenințând „că va dansa pe capul lor, al tuturor”! Al noii oficialități, al noilor cerberi, al acelor „mici șefi cu șapcă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În noiembrie; până atunci, munceau pe câmp. Se ducea lipsă de țărani! Armata devenise o armată de sclavi: soldați și ofițeri munceau la marile construcții și În agricultură. În timpul rămas liber se Înmulțiseră ședințele și adunările de tot felul de Îndoctrinare ideologică. Până și cele mai mici libertăți se Îngrădeau. Chiar și banalele mașini de scris deveniseră suspecte ( În era computerelor!); o dată pe an, deținătorii lor le luau În brațe și se duceau la secția de poliție ca să dea probe de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
capacitate uriașă de a trăi emoția și prezentul unui text literar. Fost amic apropiat al lui Labiș, ambii studenți ai acelui nefericit experiment de sorginte sovietică „Școala de literatură Mihai Eminescu”, o pepinieră a realismului-socialist, de fapt, un centru de îndoctrinare al unui marxism vulgar, al atașamentului „neabătut” față de U. Sovietică și de „Partid”, al urii „nepotolite” față de elita culturală și burghezia românească etc. La unii dintre foștii studenți ai acestei „școli”, de un mare talent, cum au fost, de pildă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adresa 1989 a Grupului Școlar Tehnic Agricol din Sibiu am fost Înștiințat de includerea mea de către Ministerul Agriculturii la Cursurile de Instruirea Cadrelor Didactice (ICD), organizate de Institutul Agronomic din Cluj. M-am conformat și am urmat o lună de Îndoctrinare politică. N-am regretat prea mult. Am luat cunoștință cu pedagogia lui Makarenco, pe care n-o cunoșteam și mi-am Însușit principiul convingerii elevului (studentului) să nu greșească și să folosești mijloacele fizice punitive numai in extremis. În acea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cea mai fructuoasă. Ne Întreceam În consultarea celor mai recente reviste și tratate de specialitate, furnizate "pe șest" de Paulina Stoenescu, bibliotecara facultății, cea mai bună bibliotecară pe care am Întâlnit-o În activitatea mea. Treceam printr-o perioadă de Îndoctrinare foarte intensă. Era interzisă scoaterea revistelor și a tratatelor străine (foarte puține) din bibliotecă. Pe răspundere proprie, Paulina ne Împrumuta sâmbăta la ora 12, până luni dimineața materialele documentare intrate În bibliotecă, revenindu-ne obligația să le facem o scurtă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
autorul Spațiului mioritic? Mă tem că e o comportare deviantă. Un arivism, un ciocoism cu ștaif cultural se insinuează într-o asemenea "globalizare" a mentalului nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut o misiune socială bine definită, determinantă pentru destinul nației. E de amintit aici travaliul pentru intrarea României în modernitate, începând cu "momentul 48". Cât de responsabil mai este scriitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în sancționarea unor cazuri analoage. Pe când, în virtutea acelorași date, o persoană are parte de-o excomunicare furibundă, altă persoană se vede sorcovită doar pentru că e... șeful statului. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ. Figurile ce s-ar cuveni a-i polariza atenția și a-i câștiga stima se văd neglijate, tratate cu suspiciune ori rea-voință. Paul Goma și Doina Cornea par, în cel mai bun caz, niște excentrici, Ana Blandiana și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Trăim vremuri nesigure, globalizarea e o punere în abis a individului, în favoarea masei umane largi, amorfe...! De ce îi e frică lui Matei Vișniec? Mi-e frică de o uniformizare stupidă a umanității, de o globalizare ca o nouă formă de îndoctrinare. Acum îmi dau seama cât de ușor era în România comunistă să fii dizident, să denunți răul. Pe vremea aceea răul era atât de vizibil, atât de evident. Îți puteai bate joc de el, îl puteai ironiza, îl putea denunța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cultural-artistică și de trupuri ce trebuiau armonios păstrate prin grija factorilor de decizie de la locul de muncă. Viața profesională devenea mai importantă decât viața privată, iar „timpul liber” al muncitorilor trebuia ocupat cu activități ce, în fapt, aveau rol de îndoctrinare și supraveghere. În toate aceste privințe, lucrarea doamnei profesor Serinela Pintilie ne oferă magistrale exemple de aplicare practică a ideologiei oficiale. Un fragment dintr-un proces-verbal al unei ședințe de partid, din anul 1951, este cât se poate de relevant
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
apatia, lipsa de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe, cereau cuvântul, ridi când regulamentar două degete, cu preocuparea evidentă de-a se impune în ochii celui care conducea ședințele de îndoctrinare. La antipodul felului lor de-a se manifesta era comportarea unui personaj pe care tocmai pentru acest motiv l-am remarcat. Și el un bărbat în vârstă, personajul la care mă refer se ilustra, în contrast cu ceilalți, printr-o desăvârșită muțenie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1. Relația sistemului de învățămînt cu societatea 225 16.2. Psihosociologia grupurilor 230 16.3. O speranță parțial justificată "pedagogia instituțională" 235 17. ȘCOALA ȘI GÎNDIREA PEDAGOGICĂ DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1989 242 17.1. Școala între cerința subiectivă de îndoctrinare și nevoia obiectivă de specialiști 242 17.2. Impasul pedagogiei marginalizarea eforturilor de elaborare teoretică în domeniul educației și învățămîntului 247 18. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ÎN CONFRUNTAREA CU VIITORUL 263 Note și comentarii 272 Indice de nume 296 Cuvînt înainte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o speranță "parțial justificată"; justificată de unele particularități ale elevilor, ea nu poate fi însă generalizată, dacă avem în vedere obiectivele învățămîntului contemporan. 17 ȘCOALA ȘI GÎNDIREA PEDAGOGICĂ DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1989 17.1. Școala între cerința subiectivă de îndoctrinare și nevoia obiectivă de specialiști Perioada de aproape cinci decenii, în care s-a instaurat, "consolidat", apoi înlăturat regimul totalitar comunist, a cunoscut, în ceea ce privește învățămîntul, mai multe etape, legate de evoluția social-politică și economică a regimului însuși, etape marcate de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în prima treaptă a școlii secundare. Tot atunci a început acțiunea de alfabetizare a neștiutorilor de carte aproximativ patru milioane, după datele din acei ani acțiune prin care pe lîngă o limitată instrucție (scris, citit și socotit), se urmărea și îndoctrinarea cursanților, în scopul aderării lor la noul regim. Un alt aspect al "democratizării" școlii din acea etapă l-a constituit și îndepărtarea din învățămînt a personalului didactic considerat ca refractar procesului de instaurare a regimului comunist. Au fost "epurați" atunci
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
umanistă revenindu-se, în felul acesta, la structura învățămîntului liceal de dinainte de 1948; tot atunci s-a introdus în clasele a X-a și a XI-a studiul "științelor sociale" (socialismul științific, economia politică și filosofia), intensificîndu-se astfel acțiunea de îndoctrinare a tinerei generații. Spre sfîrșitul anilor '50 s-a adoptat gratuitatea manualelor școlare pentru clasele I-VII. La începutul deceniului următor s-a reușit generalizarea claselor I-VII și s-a trecut la prelungirea duratei școlarității obligatorii cu încă un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
credință care ar vrea să participe și să se angajeze într-o mare acțiune de corectare a realității românești, a „situației” existente. Majoritatea acestora sunt tineri cu suflete curate, care nu au trecut ca cei vârstnici prin spălări de creier, îndoctrinări, închisori, proceduri de intimidare și înspăimântare conform vechilor proceduri comuniste. Chiar dacă și în prezent, vechile cadre comuniste aciuate și mascate pe ici și pe colo, încearcă acțiuni de amenințare, de înspăimântare, de șantaj împotriva tinerilor voitori de bine, toate acestea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
frumos. Aveam drept profesori mari scriitori americani. Ne-am întâlnit cu Thomas Pynchon, a venit și ne-a ținut o lecție John Barth, în fine. După-a miază aveam seminar. Eu venisem din România, cu mentalitatea tipică vremurilor și cu îndoctrinarea care rodea în formule de tipul „rolul social și educativ al scriitorului în societate“. De altfel, în interviurile pe care le am realizat cu mai mulți scriitori, se regăsește întrebarea asta... R.P. Făcea parte din meniul impus... A.R. Da
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
streze standardele morale și felul de viață de dinainte, dar făcea față cu greu unui program de 12-16 ore de muncă pe zi. Suferea de frig și de lipsuri financiare, ca toată „clasa burgheză mârșavă“; participa la nesfârșite ședințe de îndoctrinare politică, memora broșuri comuniste a căror limbă de lemn o aducea la disperare, făcând-o incapabilă să răspundă la întrebările de verificare ce i se puneau, presta „muncă voluntară obligatorie“ la pavoazatul școlii pentru serbările comuniste, iar pe lângă toate acestea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]