553 matches
-
cultură și în poezie. Fapt este că, atît în Miorița, cît și în Caloianul, căutarea ritualică este însoțită de bocet. Am putea spune că mai toate divinitățile chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
semnul binecuvântării și intrară amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era dada Stanca mică, Tudora o lua la cuhnii și-i dădea vinerea să mănânce scovergi și să bea zeamă de varză! Toți cei de față pufniră în râs, mai puțin vodă care, preocupat, se întoarse spre cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnița Bălașa, cu nora ei Anița și cu nepoțelul Dinuț, au fost exilate la Kutaieh, pe țărmul răsăritean al Mării Negre, în Caucaz. După un surghiun de trei ani, când s-a sfârșit războiul împărățiilor turcă și austriacă, turcii fiind învinși, îndoliatele femei din neamul Brâncovenilor s-au putut întoarce în Țara Românească. Sub vodă Constantin Mavrocordat, în 1720, doamna Marica reușește în mare taină să aducă și să îngroape la ctitoria lor, la biserica mânăstirii Sfântul Gheorghe cel Nou din București
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a simptomelor bolii, ca și a tratamentului ei sunt meșteșugit redate. Reproducem partea a II-a a acestui poem insolit, unde, cât de cât, se ating și probleme medicale: ......................................................... Dar cu toate că îngrozitoarea molimă de holeră, abătută și asupra Transilvaniei, în îndoliatul an 1831 s-a stins, în mare, în ianuarie 1832, totuși liniștea nu s-a abătut asupra acestei încercate provincii, deoarece boala a mai mocnit ascunsă în câteva focare, care s-au reactivat peste câțiva ani, odată cu reîntoarcerea valului epidemic
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
meu. Gore aruncă pe gât suta de vodcă. Gicule, te fac ăștia cobai și te-mbogățești. Mori până la urmă, da’ bogat. Să vezi ce Înmormântare o să-ți facem, cu dric de lux și fanfară. Sau aducem lăutari... Ehe, o să arunce Îndoliata populație cu trandafiri peste copârșeul din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și pe-aia cu te-am zărit printre
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el de ceva vreme, a Început să umble țanțoș ca un păun, numai coada Îi lipsește. S-o fi-ndrăgostit! Da` ce-i, Gicule, carei treaba cu bătrânii, noi nu-ți mai ajungem? Te-ai simțit singur la Îngropăciune, printre Îndoliați și Îndoliate? Singur ca puiul de cuc, Sandule, nu pot să n-o spun pe-aia dreaptă. Lume puhoi, Întristare la superlativ, iar eu Într-un colț, retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă, simt niște
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ceva vreme, a Început să umble țanțoș ca un păun, numai coada Îi lipsește. S-o fi-ndrăgostit! Da` ce-i, Gicule, carei treaba cu bătrânii, noi nu-ți mai ajungem? Te-ai simțit singur la Îngropăciune, printre Îndoliați și Îndoliate? Singur ca puiul de cuc, Sandule, nu pot să n-o spun pe-aia dreaptă. Lume puhoi, Întristare la superlativ, iar eu Într-un colț, retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă, simt niște frisoane când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul dezolant se armoniza foarte bine cu starea sufletească și îmbrăcămintea cernită a celor îndoliați și mai ales cu starea lui Radu, unicul fiu a celui care trecuse la cele veșnice. în seara care urmase înmormântării, Radu se simți epuizat. O usturime a ochilor îl necăji. înainte de a adormi intră în camera mamei lui
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Eitan, Îți stau la dispoziție. Am să-ți Întind chiar și celălalt obraz, dacă asta te va ajuta să-ți mai liniștești puțin hormonii. După care Sfântul Augustin al nostru ne va consola pe tine și pe mine, Împreună cu toți Îndoliații Sionului și ai Ierusalimului, spuse și, Întorcându-se cu o rotație perfectă, se Îndepărtă cu pași elastici, netezindu-și puloverul alb, pe gât, și lăsând tăcerea să se-aștearnă În urma lui. Cei doi medici dispărură În cabinetul doctorului Eitan. Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Oberaußem abia dacă am avut ce să ne spunem. Poate că privirea aruncată pe deasupra mormintelor îți lua graiul, dar coșurile fumegânde ale întreprinderii Fortuna Nord spuneau mereu același lucru: Viața merge mai departe, viața merge mai departe... În afară de asta, grupul îndoliat se vedea înconjurat de pietre de mormânt din diabas, marmură de Silezia, calcar și granit belgian, care stăteau printre gardurile vii și tufișuri și ar fi putut proveni, toate, din atelierul Göbel, chiar dacă starostele calfelor Korneff și cu mine duseserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo Sangiácomo stătea la taclale cu don Isidro. Sinceritatea angoasei lui Îți sărea În ochi. Palid, Îndoliat și nebărbierit, a mărturisit că nu dormise toată noaptea, că nu Închisese ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care ați dus păsemne o viață mai curând spălăcită, Între Închiriere și Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ghiuju Cárdenas, ăla cu gherocu cenușiu, care, fincă Înoată ca câinele, da și-a păzit pipa dă porțelan care o ține dă podoabă În bot, tomna mi-a salvat viața când cu a mai nouă viitură pă Maldonado. Julio, băiețașu Îndoliat, cu faruri de-ți vine să-i pui telmometru și care mandea Îți garantesc că m-am vizionat cu iele bănuitor pă veridic din pricina la grandiroba lui sărăcăcioasă și aeru lui dă morcov prăpădit, că venea la marile mece dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
încerc să mai scriu ultimele versuri despre acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în căutare de vânt răvășit, Și mai doriți să-mi studiați aureola?! N-o să reușiți niciodată deoarece ea face parte din saturația dorului la capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-a lăsat noapte în sufletul meu. Liniștea iubirilor e în căutare de lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un vecin binevoitor, apoi ni se spune că-i socrul mare, cu toate că-ntr-un moment al meu de neatenție socrul mare-i altcineva. Ce este Însă instructiv e că, de fapt, n-are nici o relevanță legătura lui Flo cu familia Îndoliată. SÎntem În Săptămîna Patimilor. În program se precizează că filmul este istoria unei deposedări integrale fizice, morale și spirituale executate de Florian asupra lui Niki. Pintilie atacă un subiect universal, m-am gîndit, nu unul exclusiv românesc. Ce urmează după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am văzut o fotografie în ziarul de a doua zi, în care se vedea clădire unde fusese expusă cenușa lui, Casa Centrală a Armatei Sovietice; și în jurul ei se încolăcea, făcându-și loc prin străzile înnegrite, o coadă de oameni îndoliați, care se întindea în spate pe o lungime de nouă kilometri și în față pe o lungime de cinci kilometri. ...Si vous dormez, si vous rêvez, acceptez vos rêves. C’est le rôle du dormeur... Plicul căzu pe dușumea. Trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apărînd.) Poate nimeni. — Asta-i greu de crezut. A fost un caz clar de incendiere. Am așteptat o replică din partea lui, dar el s-a mulțumit să-mi zîmbească, acel zîmbet liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu subînțeles cînd m-am apropiat de ea și am Încercat s-o apuc de braț. 5 Adunare de clan Înmormîntările celebrează o altă trecere a frontierei, În multe privințe cea mai formală și mai tergiversată dintre toate. În vreme ce participanții Îndoliați așteptau În cimitirul protestant, Îmbrăcați În ce aveau mai Închis la culoare, m-a izbit ideea că arătau ca un grup de emigranți prosperi așteptînd răbdători la un punct vamal neospitalier, conștienți că, indiferent cît de lungă le va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar fi ajuns un sicriu de copil. Aș fi vrut să fie și fratele dumneavoastră aici, domnule Prentice. Bibi Îi era foarte dragă. — Mă bucur s-aud asta. Totuși, e o despărțire frumoasă. (Am gesticulat către cei aproximativ cincizeci de Îndoliați care stăteau lîngă mormîntul deschis.) Au venit atîția oameni. — Desigur, aprobă Blanche. Bibi Jansen era extrem de populară, și nu doar printre cei tineri. Într-un fel, e păcat că s-a dus să locuiască cu familia Hollinger. Știu că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
slab și cocoșat În costumul lui de Împrumut, cu o măturică de barbă pe obrajii supți. La un moment dat se ghemui pe vine și atinse pămîntul jilav; nu părea deloc doritor să Încredințeze acelei Îmbrățișări Împietrite rămășițele fetei. Ceilalți Îndoliați așteptau relaxați În soare, discutînd Între ei de parcă ar fi fost membrii unei asociații pentru timpul liber. Împreună, alcătuiau o secțiune transversală a comunității de afaceriști expați - hotelieri și manageri de restaurante, proprietarul unei companii de taximetrie, doi agenți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele capitalei oferă din ce în ce mai des imaginea autoturismelor, camioanelor sau căruțelor încărcate până la refuz cu valize, genți, piese de mobilier, peste care se îngrămădesc ciorchine oameni grăbiți să fugă din calea bombardamentelor. Alții, la fel de numeroși, preferă să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl găsise așezat pe treptele de la intrare, cu capul în mâini. La întrebarea lui firească dacă se întâmplase ceva, profesorul s-a uitat la el cu o privire chinuită: "Știi că a fost bombardată facultatea? Domnule ofițer, înțeleg, cu inima îndoliată, bombardarea instalațiilor petroliere, a fabricilor de muniții și armament, a gărilor prin care trec trupe către front ... dar de ce Arhitectura?! Ce vină au laboratoarele, sălile de curs? Ce au avut cu Universitatea, un simbol al învățăturii și erudiției? Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imaginarul creștin este tutelat de formele derivate din esența divină și de valoarea sacrificiului lui Christos − menținut permanent ca suprem judecător și ipostază unică a arhetipului puterii celeste. Dată fiind valoarea jertfei lui Iisus, omul medieval și-a trăit credința îndoliat și profund smerit. La un alt nivel, al imaginarului puterii laice, deși a rămas în toată perioada medievală simbolul spiritual incontestabil, Iisus a fost dublat în chip necesar de modelele clericilor sanctificați și de cele ale împăraților creștini, care au
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
distrau, el, și prietenii lui, rudele, își petreceau la groapă pe cea care, atâția ani, fusese parte din ei. La ce serveau condoleanțele primite și care se repetau, decât ca o notă protocolară, dificil de mistuit pentru familia atât de îndoliată? 2 ianuarie 1984 Dragă Alecu, Deseori discutam cu Lorica despre voi. Nici nu-mi puteam închipui că soarta îți va fi atât de vitregă și vă v-a desparte pentru veșnicie tocmai în momentul când mai mult ca oricând, având
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]