1,132 matches
-
stilul datat al solemnelor drame romantice, piesa este o succesiune de splendide discursuri, mostre remarcabile de oratorie, care însă țin acțiunea în loc și nu justifică frenetica retezare a capetelor. Mesajul politic rămâne și el ambiguu, scriitorul dorind să acorde egală îndreptățire regalității și republicii: realitatea reprezintă abuzul imperial de putere, libertatea este scopul politicii, moartea însă (în numele unui principiu) strămută discuția din planul politic în cel ontologic. Două trăsături se vor conserva de la începutul la sfârșitul activității literare a lui D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
intitulată Colocviu imaginar, considerând intuiția esențială pentru un comentator de literatură. Ideea și-o susține și în celelalte cărți, în Oglinzi paralele (1967), Prezențe poetice (1968) și mai ales în Destine și valori (1974). Această perspectivă nu este lipsită de îndreptățire, dar în momentul în care lasă loc unei atenții exagerate pentru unele elemente de tehnică literară sau chiar cedează comenzii social-politice, dominantă în epocă, se dovedește prea versatilă. O. a scris mai ales despre poeți, stăruind asupra unora dintre ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
blue]? 2. Partitive: [The youngest of their children] was still at school. 3. Speciale: [The French] don't take these things too seriously (unde the French are o interpretare specială, însemnând "francezii, poporul francez în general")". Aceiași autori observă cu îndreptățire că "modificatorii nu fuzionează cu capul la fel de ușor ca determinanții", iar modificatorii cei mai capabili de fuzionare aparțin următoarelor categorii: "determinativele folosite în funcții de modificator, însoțite de un determinant (de ex. these two), superlativele și comparativele (de ex. the
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cu o profesiune de credință. Cu prudență, ei își propun să realizeze o publicație „cu caracter mai mult informativ, care înregistrează faptul literar, indiferent de proveniența lui” și care va cuprinde „întreaga mișcare literară”. Un gând este totuși limpede exprimat: îndreptățirea la afirmare a cuvântului românesc în Basarabia, necesitatea de a fi curmată aici starea de inferioritate a graiului românesc. Încă înainte de apariția revistei, în „Viața Basarabiei” se afirma că P.b. avea să se bazeze pe scriitori „cu domiciliul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
cu scopul de a configura o elocvență creștină și, în consecință, identifică în scriitorii creștini, care s-au format tocmai în spiritul acelei Scripturi, pe primii auctores. De aceea, creștinul nu are de ce să fie educat prin studierea păgînilor. Cu îndreptățire, cercetătorii au insistat asupra acestei noutăți a poziției lui Augustin, amplificată și de faptul că scriitorii creștini evitaseră și înainte această problemă. E important să observăm însă că Augustin nu vorbește despre „retorică păgînă” sau „retorică creștină”, ci despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filozofiei augustiniene, care sînt apoi discutate cu metode mai științifice în alte opere (de exemplu, în aceea despre Treime), cum ar fi aceea a funcției esențiale a credinței, necesară pentru a înțelege. „Cu îndreptățire cîte unul spune: «Eu trebuie să înțeleg pentru a putea crede»; dar și eu îți răspund cu nu mai puțină îndreptățire, cu vorbele profetului, crede, ca să înțelegi (cf. Is. 7, 9 [LXX]: Dacă nu veți crede, nu veți înțelege»). Avem
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exemplu, în aceea despre Treime), cum ar fi aceea a funcției esențiale a credinței, necesară pentru a înțelege. „Cu îndreptățire cîte unul spune: «Eu trebuie să înțeleg pentru a putea crede»; dar și eu îți răspund cu nu mai puțină îndreptățire, cu vorbele profetului, crede, ca să înțelegi (cf. Is. 7, 9 [LXX]: Dacă nu veți crede, nu veți înțelege»). Avem dreptate amîndoi: înțelege ca să crezi, și crede pentru a înțelege; încearcă să mă înțelegi pe mine acum cînd îți vorbesc, și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inclusiv culturale, cu partea de limbă greacă a imperiului, ceea ce a dus la reînnoirea cunoștințelor de limbă și literatură grecească. Din acest motiv, în unele studii recente (de exemplu, ale lui Pierre Courcelle) s-a putut vorbi cu o anume îndreptățire despre o „renaștere teodoriciană” care a avut ca principale centre Roma, Ravenna și Milano. Totuși, în Italia nu se înregistrează o răspîndire a culturii pe scară largă, așa cum se întîmplă încă, în aceeași perioadă, în Gallia, chiar dacă personalitățile creștinismului italian
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
există decît Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminînd păgînismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie și cu atît mai puțin, cea a lui Grigorie cel Mare, observă cu îndreptățire Cazier, nici Africa lui Augustin și nici Gallia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine, așa cum o cunoaștem în Evul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
special pe arieni și eunomieni: exegeza asupra Ioan 1, 1 îi oferă ocazia de a face lungi digresiuni pentru a demonstra că Tatăl și Fiul au fiecare în sine o existență personală proprie și că Fiul este Dumnezeu cu aceeași îndreptățire ca și Tatăl. Deși Chiril se distanțează în mod clar de cristologia antiohiană, nu apar aici nici numele lui Nestorie, nici terminologia referitoare la unirea dintre divin și uman în Cristos, teză pe care Chiril o adoptă în timpul controversei; considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine, din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. în el erau stigmatizate și respinse cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfînt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tatăl, nici Duhul Sfînt pe Fiul; Fiul și Duhul Sfînt sînt creaturi; noi sîntem cu Fiul într-o relație analoagă aceleia în care este
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pipăite, pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se îndrepte către El și să iasă din epoca neștiinței, în vederea Judecății de Apoi și a învierii. Și tocmai cînd Pavel abordează această ultimă temă, ascultătorii îl părăsesc: nu fără îndreptățire, Luca vedea în acest motiv evanghelic un obstacol greu de depășit pentru tradiția culturală greacă. Astfel, succesul lui Pavel la Atena a fost limitat, nu inexistent, pentru că, afirmă autorul bizuindu-se probabil pe tradiție, unii dintre ascultători s-au convertit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc pînă la moartea împăratului Valens. A cincea cîntă victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cele ale lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului, de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul producției acestui autor, extrem de preocupat de chestiunile religioase, spre deosebire de cei doi istorici laici, Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
orice, oricât, indiferent de costuri, ținta fiind protejarea sănătății, atitudine privită astăzi din ce În ce cu mai multă rezervă de către cei care fac politicile de sănătate și trebuie să țină cont de constrângerile financiare, și rațional economică ce contestă Îndreptățirea vîrstnicului de a consuma resursele Într-o proporție mai mare, considerând de fapt că aici ar trebui luate În calcul doar prioritățile presante, apreciind că mijloacele ar fi mai importante decât obiectivele. Din nefericire există tendința ca această ultimă atitudine
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
domeniul sănătății. De altfel, la nivelul conștiinței publice nici nu se fac prea multe distincții și se va echivala totul cu un semieșec al modelului. Care, la rândul lui, va avea un impact economic considerabil. Roger C. Altman sublinia cu îndreptățire că "aceste dificultăți au proiectat o lumină nefavorabilă asupra modelului american al economiei de piață"393. Daniel Cohn-Bendit a fost mult mai aspru: Această criză financiară este pentru neoliberali ceea ce a fost Cernobâl pentru lobby-ul centralelor nucleare."394 Nici unul
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
șiretenie și viclenie, osânda veșnicăă”. Celor care Îl sfătuiau pe fericitul Gordie să‑și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea : „«Limba zidită de Hristos 136 Suferința și creșterea spirituală nu poate rosti ceva Împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre Îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mân‑ tuireă. (Romani 10, 10)”162. Celor care Îl jeleau, Gordie le spunea cuvintele Domnului : „«Nu mă plângeți pe mine (Luca 23, 28), ci plângeți pe dușmanii lui Dumnezeu, care Îndrăz‑ nesc unele ca acestea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
explicațiilor inutile (vezi și duplicitatea Anei din De peste prag). Iată, așadar, că Lovinescu schițează chiar din primele încercări literare imaginea naturii scindate a femeii, făcută să decadă până la ipostaza degradată a prostituatei, pentru a-și putea lua cu mai multă îndreptățire revanșa în imaginar, ca sursă fecundă de inspirație. De aici provine și ideea necesității durerii, a suferinței în dragoste, prin care criticul va avea pretenția să explice psihologia erotică a lui Eminescu și a creatorului de frumos în genere. Nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe când bărbatul placid, tăcut și visător. După ce rememorează întâia noapte de dragoste, Andrei se simte atras din nou în plasa trăirilor vinovate, de om slab, dispus să cedeze oricând și să se consoleze cu nimica toată. Nu fără o anumită îndreptățire s-a afirmat că "intriga" (termenul e, totuși, impropriu, având în vedere construcția muzical-"pointillistă" a romanului) ar porni chiar de la semnificațiile acestei "scene-pivot, plasată la începutul cărții" (în speță, declarația de dragoste a lui Mab, adresată de fapt unui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gestul femeii ceva august și măreț"171. Din răspunsul epistolar al lui Lovinescu rezultă că importanța scenei cu pricina ar fi, mai întâi, de ordin psihologic, justificând definiția romanului ca text ce-și "citește" autorul, "aproape autobiografic". Ca atare, oricâtă îndreptățire ar avea observațiile critice ale prietenilor, autorul nu se lasă convins și sacrifică deliberat reușita estetică de dragul "adevărului" psihologic singurul care contează, în opinia sa. Abia în al doilea rând explicația scriitorului abordează și chestiunea estetică în sine, pentru a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decor, gesticulație)", textul lovinescian conține, în plus, și "o relație fundamental teatrală între actor și cor". Într-adevăr, prin mijlocirea lui Ciprian (personaj-raisonneur, jucând aici rolul corului), Lovinescu "a supradeterminat fatalitatea ce guvernează feminitatea negativă a lui Lulù", de unde și îndreptățirea de a prezenta "cazul" Mab "în termenii tragediei", cu referire directă la piesa lui Euripide, Ifigenia în Aulis 193. Pe de altă parte, am văzut că primele secvențe ale romanului conturează intriga într-o manieră specifică tragediei, cu o instanță
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ale desfășurării autentice a vieții științifice și culturale într-o societate deschisă și matură. 2. Modificările nu au întemeiere științifică. * 1. Exploatându-se o anumită sensibilitate, autentică și îndreptățită, a societății românești, în anii 1990-1993 au putut fi impuse, fără îndreptățire, modificări în scrierea limbii române prin invocarea caracterului ideologic, comunist etc. al sistemului de norme ortografice adoptat în 1953, „menit să ascundă latinitatea limbii și poporului românesc”; fără înlăturarea acestor norme avea să se proclame „nu poate fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în Introducerea la Dicționarul său. La fel se exprimase în, 1929, C. Rădulescu-Motru. La fel susțin toți marii lingviști români și străini (între ei A.Philippide, A. Meillet, E. Coșeriu, R. Lepsius, Alf Lombard). În această ramă și-a căutat îndreptățirea, după 1989, un alt discurs demagogic, pentru propunerea modificărilor normelor de scriere a limbii române stabilite prin ortografia din 1953-1963, pentru susținerea și apărarea acestor modificări, cu respingerea „fără drept de apel” a argumentării științifice, de multe ori cu aroganță
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Academia o susține numai fiindcă Român vine din Roman) e tot una cu î și încurcă învățarea limbii românești. Principiul științific e un sunet, o literă”. (p. 51). Deci, care din cele două semne grafice (î/â) are mai multă îndreptățire din punct de vedere științific, adică al raportului dintre sistemul de norme ortografice și sistemul limbii reale, pentru reprezentarea sunetului (tip) î? 1. Din perspectiva principiului fonetic/fonologic, în strânsă legătură cu exigențele simplității ortografiei și reducerii distanței dintre realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actului lingvistic concret, modul presupune aceste două coordonate - predicativitatea și temporalitatea, precum și înscrierea în opoziția categoriei gramaticale a persoanei. Se înțelege, de aici, că distincția moduri predicative - moduri nepredicative, asociată curent și cu distincția moduri personale - moduri nepersonale, nu are îndreptățire. Formele „nepredicative” - infinitiv, gerunziu, participiu, supin - sunt, în realitate, neverbale sau nu sunt exclusiv verbale și, în orice caz, nu sunt „moduri”, întrucât nu exprimă conținutul semantic specific acestei categorii. Cât privește cea de-a doua coordonată, temporalitatea, orice termen
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]