1,238 matches
-
diferențele dintre ei. Mounier îndreaptă personalizarea către un transpersonal, către realitatea transcendentă, superioară "realității personale" prin calitatea sa de a fi. C. Rădulescu-Motru conferă personalizării sensul cos-mic al multiplicării energiilor, hotărnicind un specific existențial care nu-și va trăda niciodată îndreptățirea, ființa sa specifică. "Persoana" lui Em. Mounier este, desigur, o existență specifică; ea se definește prin aneantizarea propriilor limite. Ca lume închisă, ea se neagă pe sine, pentru că nu-și este suficientă sieși. Într-un fel, persoana tinde către propria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poate s-o figureze ingerința se lovește în chipul cel mai net, și mai just, de principiul neamestecului în treburile interioare (sau interne), principiu care stă la baza politicii noastre și care dă piesei lui C. Popa o foarte corectă îndreptățire politică. Dar poate am majorat prea mult termenii și am escamotat prea tare condiția de divertisment teatral pe care piesa "Regulamentul de bloc" o propune și mijloacele artistice viabile prin care ea se realizează, confirmînd încă o dată în C. Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
științifică” (dar cu rigoare a informației), într-o sinteză aflată în preajma diletantismului superior, dar și - privind „favorabil” lucrurile - a tărâmului culturologiei de maximă generalitate. Demersul lui are un clar sens ideologic; respinge ierarhizarea culturilor în „centru” și „periferii”, afirmă legitimitatea, îndreptățirea egală a tuturor culturilor de a ajunge la universal. Se opune sincronismului (lovinescian) în numele autohtonismului (conceput nu la modul pășunist-etnografic, ci într-un registru elevat, de ținută intelectuală). A fost un susținător al protocronismului și, făcând aceasta, s-a aflat
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
de Charles Baudelaire și reunite sub titlul Pictorul vieții moderne. Portretul dandy-ului trasat cu geniu de către Baudelaire, extraordinara forță de șoc a paginilor sale Îi fac pe toți istoricii să afirme că din acel moment se poate vorbi cu Îndreptățire despre apariția unei doctrine a dandysmului, pe care o vom amănunți ceva mai Încolo. Marelui poet i se datorează celebrele formulări: „instituție vagă, la fel de ciudată precum duelul”, „o instituție În afara legilor”, „doctrină”, „cult de sine”, „castă”, „religie”, „eroism Înlăuntrul epocilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-ul e, prin urmare, născut, nu făcut. Cel puțin, așa crede Balzac, În Fata cu ochii de aur, descriind prototipul dandy. Se mai adaugă Însă acestui refuz de a munci pentru a face bani și o componentă antisemită, detectată cu Îndreptățire de aceeași Michelle Perrot. Sursa o constituie aversiunea dandy-lor pentru parveniți și, În genere, pentru „manipulatorii de bani”, preponderent evrei. Acest fapt Îi separă definitiv de boemi. Celibatarii trândavi tc "Celibatarii trândavi " Pe de altă parte, deși Își transformă trândăveala
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iluzii. Este plăcerea de a uimi și satisfacția orgolioasă de a nu fi niciodată uimit”3. Ar fi important de adăugat aici și ceea ce observă Emilien Carassus atunci când pune În balanță vanitatea cu egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
narcisism strict În modernitatea vieneză de la răspântia veacurilor al XIX-lea și XX, fără un interes anume pentru dandysm, ne-am Îngădui o extensie a ideii care dă titlul unui mic capitol, Narcis, eroul vieții moderne. Am putea scrie cu Îndreptățire Dandy, eroul vieții moderne. Subiect tentant pentru un Întreg volum. Dacă ar fi să Îl compunem, am porni de la premisa că dandy-ul (real, biografic, dar și cel imaginat de artă) de la finele secolului al XIX-lea până după primul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
accepțiile noțiunii. Atunci, firește că, pentru Barthes, Moda a ucis dandysmul, În timp ce pentru ceilalți ea Îi e Încă suport. Animale de stofă tc "Animale de stofă " Primilor dandy li s-a spus chiar așa: „animale de stofă”, poate nu fără Îndreptățire, Însă cam malițios. Doar că erau niște animale nobile, de „interior”, nu de scos În junglă. Erau Leii. În Privilegiile, Stendhal spune fățiș că animalul „pursânge” e un dublu perfect al omului. Iar rolul veșmântului ar fi atunci de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui prânz, pentru pauzele de conversație ori de tăcere. Statul la masă și mâncatul În public se supun unor reguli stricte, de ceremonial aproape sacru. Însă menținerea siluetei devine pentru dandy nu numai o chestiune estetică, ci, după cum susține cu Îndreptățire G. Matzneff, și una morală. Un corp stăpânit, ținut sub control, dovedește o dată În plus că dandy-ul se supune total propriilor exigențe. Așa cum Își cenzurează emoțiile, neliniștile, suferința, un adevărat dandy trebuie să-și strunească și stomacul și mușchii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
optsprezece ani. Acel „sunteți dumneavoastră” și tot ceea ce ea adaugă acestor teribile și delicioase cuvinte nu deformează nici un minut masca de incredulitate a lui Lauzun. Îi spune că „ Își bate joc de el”, iar ea răspunde cu mult mai multă Îndreptățire că, dimpotrivă, el „Își bate joc de ea”. Rolurile sunt inversate. De obicei, bărbatul convinge, iar femeia trebuie convinsă. De data aceasta, prințesa e bărbatul! Cadetul familiei - o femeie. Și ce femeie! Célimène și Tartuffe combinați! Cu cât Își revarsă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Georges Blin. Și asupra lui Mateiu influența „divinului” marchiz (nepusă În lumină până astăzi) s-a exercitat pe cele mai diverse filiere: Baudelaire, Barbey d’Aurevilly, Huysmans etc. Iritarea lui Al. George, Însoțită de precizări malițioase, Își găsește Însă Îndreptățirea În tonul de căuzaș al dandysmului care străbate articolul lui Liviu Petrescu. Dar să nu uităm că riscul de a vedea În dandysm o coordonată definitorie a personajelor din Craii de Curtea-Veche și l-a asumat, Înaintea lui Liviu Petrescu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
une vague de fraîcheur ralentie. (L'air emportait des graines) (Miclău, 1978 : 497) La répétition de la consonne [s] du roumain suggère le sifflement du vent dans leș branches des sapins. Le jeu phonique est récupéré partiellement par la traduction littérale. Îndreptățire cât vârtejurilor, vântului. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Je cherche à justifier leș tourbillons des airs. (Par toutes leș ères) (Miclău, 1978 : 533) Je comprends leș raisons/ Des tourbillons qui errent. (Par toutes leș ères) (Romanescu, 1998 : 88) Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
adecvat procedeele de versificație. C. grupează scriitorii socotiți ca făcând parte din orientarea discutată în două mari categorii: „extremiști” și „moderați”. Numele citate în prima categorie (poeții de la „Contimporanul”, „unu”, „Integral” ș.a.), excepție făcând poate B. Fundoianu, își află cu îndreptățire locul în rândurile „anarhiștilor” poetici. Nu același lucru se poate spune despre cei „moderați”, împărțiți după sistematica dragomiresciană în exponenți ai „liricii minore” (F. Aderca, Al. A. Philippide ș.a.) și ai „liricii de virtuozitate” (G. Bacovia, Lucian Blaga, T. Arghezi
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
lui în scaun, nici marginele puterii sale nu erau însemnate după o normă hotărâtă, nici prin o lege fundamentală, nici prin vro tradiție statornică. Succesiunea ereditară pe baza descendenței legitime, ba chiar nelegitime, hotăra în aceeași măsură și cu aceeași îndreptățire ca și alegerea de cătră boierii cei mari, a cărora liberă chibzuință nici avea vro margine, nici era însemnată printr-un anume îndreptariu. Cestiunile importante a raportului dintre succesiunea ereditară și alegere, dacă asta din urmă e exclusă prin cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletului, precum și destinațiunea de la sine la o activitate a vieței. Pentru că răul în genere a ieșit din subiectivitatea devenindă liberă, de aceea această trebuia (reprimată) înădușită și sacrificată. Nu se-mplinise vremea de-a o recunoaște pe aceasta și în îndreptățirea (Berechtigung) ei absolută. Din punt de vedere pedagogic a conceput artele teatrale imitătoare și Solon, acel ordinator al stalului și a moravurilor, când pri vea în ele o pernicioasă dare de loc la fațărie și minciună. Nu trebuie însă să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a momentului intuițiunei nemijlocite, fantazia nu urmărește reprezintarea caracterului până-n trăsăturile cele mai secrete și nu pătrunde într-aceeași măsură toți membrii întregei construcțiuni, ba încă manifestări a vieței latente mai adânc și cari par mai neesențiale nu vin la îndreptățirea lor deplină și la consonanță deplină cu tabloul întreg. Victoria asupra acestui inamic va fi cu putință numai prin o tărie așa de intensivă asupra fantaziei încît ei să nu i se piardă pe calea formări decât tot așa de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra tuturor diferitelor moduri de-a concepe și de-a reprezintă, are de dătorie de-a coprinde toate momentele caracterului și de-a indica complectând cu deosebire aceea ce, în virtutea organizațiunei artistului, n-a putut să ajungă la deplina sa îndreptățire. Așadar compararea între reprezintatorii cei mari trebuie mai nainte de toate să caute a aprofunda și găsi diferitele momente pe cari fiecare din ei le -a așezat în prosceniu și de la cari el a organizat viața toată. Mijloacele naturale și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reproduce elementele curate și depline. A doua temă esențială merge așadar într-acolo de-a depărta, afară de lipsele ce se dovedesc că aparțin particularităților unui dialect, încă și acele elemente străine care nu lasă ca sunetul articulat să vină la îndreptățirea sa deplină. Căci daca în pronunție se amestecă un sunet netrebuincios întru producțiunea unui element de limbă, atunci această producțiune devine diformă și abătută din destinațiunea ei plastică. Asta-i rădăcina absolută a toată pronunția necorectă. Doctrina și cultura trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în auditor. romînește? Această repeziciune a tonului poate să degene[re]ze chiar într-o precipitare a cuvintelor. Și toate acestea își au cauza lor în lipsa portamentului, prin care tonul e pus în stare de-a lăsa să vină la îndreptățirea sa deplină întreagă copiozitatea singuratecelor elemente. Cultura portamentului ni se arată așadar ca o condițiune neîncongiurată pentru orșicare orator, pentru că numai portamentul singur e în stare de-a reda (wiederzugeben) aceea ce, după natura sa, cere o espresiune de gravitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei cu-atît mai mult trebuie să se modereze accentul. Cu cât însă forma vorbirei e mai plină de fantazie, cu cât se presimte mai mult coprinsul ei în intuițiunea sensibilă cu-atîta mai energic va trebui să vină accentul simbolic la îndreptățirea sa. Cu formarea și întrebuințarea accentului simbolic actorului i se deschide un teren foarte întins și fertil. Poetul are facultatea intuitivă de-a privi cugetările în formă sensibilă; e tot astfel treaba actorului de-a întrebuința cu libertate accentul simbolic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din puterile neegale ale actorilor, apăsarea puterii prea mari, învioșarea lîngezirei, subordonarea fiecărui tip și fiecărei situațiuni sub legea supremă a unității estetice, toate aceste are să le considere o directură adevărată la repetiții și are să le lase să vie la îndreptățirea lor. Numai sub aceste condiții ea este o activitate ce folosește artei și onoră pe artist, iar nu numai un mecanism gol, ce nu lasă în urmă-i decât dezgust. {EminescuOpXIV 366} O piesă clasică nu se poate prepara îndestul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde are să vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală. CAP. 2 AL ANALITICEI TRANSCENDENTALE DESPRE DEDUCȚIA NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE SECȚIA-NTÎIA. DESPRE PRINCIPIELE UNEIDEDUCERI TRANSCENDENTALE ÎN GENERAL Iuriștii, când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția juridică, deducție. Noi ne folosim de o mulțime de noțiuni empirice fără ca cineva să ne contrarieze și ne ținem de îndreptățiți chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
indulgență generală, totuși, supuse o dată întrebărei quid juris, în nu puțină încurcătură am intra în predmetul deducțiunei, căci n-am putea cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când noi trebuie să știm cum de asemenea noțiuni se pot referi la obiecte, deși nu pot fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]