654 matches
-
e să fie dat pe mîna poporului, prin referendum, atunci să vedem dacă nu cumva există altul mai potrivit, ca să nu mai pierdem vremea cu Băsescu la Cotroceni încă doi ani, în eventualitea că va cîștiga referendumul. Mi se pare înduioșătoare grija celor ce se tem că dacă va deveni un candidat printre alții la președinție, Băsescu ar putea să nu mai cîștige. Dar printre care alții, cînd ultimele sondaje arată clar că el e, de la mare distanță de următorul clasat
Cum îl dăm jos pe Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9737_a_11062]
-
Dumitru Hurubă l După cum ne ajută mintea să deslușim din știrile televizate, vizitele de lucru ale domnului președinte Băsescu sunt, cel puțin pentru mine și prietenul Haralampy, un înduioșător și pe alocuri răscolitor exemplu personal, despre felul în care avem datoria să învățăm aplicarea practică a trăitului bine în România. Astfel, pentru început, dar și pentru reechilibrarea psiho-financiară și mentală, în cazul celor mai vulnerabili din acest punct de
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
reprezintă pe nimeni, decît nocivitatea falimentului neasumat) este, la rîndu-i, un atu eficace al coteriei devenite agresivă după ce s-a mulțumit să stea nouă ani, complice și profitabil, în umbră arhitecților falimentului. De o modestie a mijloacelor care ar fi înduioșătoare, daca tenacitatea uzurpărilor n-ar fi feroce, clientelismul cameleonic merită comentat în continuare, privindu-i prestațiile textuale vechi sau noi, în travesti.
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
bună credință structurală, o onestitate cu care s-a angajat încă de acum cinci decenii în slujirea literaturii clarinetistice, rămânând un restitutor ideal pentru care merită cu adevărat să compui: fie și numai pentru că, recurgând uneori la "combinații" de o înduioșătoare abilitate, nu poate fi în nici un caz un pehlivan al stilurilor muzicale ci, dimpotrivă, un povestitor distins, autentic, gata oricând să strecoare câte un paragraf original. În recitalul de la Palatul Cantacuzino, la întrebarea "Vă place Brahms ?", Popicu' a răspuns fără
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
un umor trist și de un pitoresc care amintesc de filmele lui Fellini. De fapt, toate textele sunt antologice, iar cronicarul literar își reprimă cu greu plăcerea de a reproduce cât mai mult din ele. Alice în Bariera Vergului cuprinde înduioșătoarea istorie a unei fetițe de familie bună care se aventurează într-un cartier rău famat și reușește să se împrietenească în câteva clipe cu o familie de țigani fioroși. Gârla și Iordanul aduce în prim-plan o femeie care, aflată
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
de începere a emisiunilor; curentul, tot ca pe vremuri, se întrerupe; o voce a unui telespectator nevăzut înjură neaoș; se deschide o sticlă de bere; ideea este că, și ieri, și azi, berea "Bucegi" i-a fost aproape românului. Este înduioșătoare preocuparea pentru puritatea limbii de care dă dovadă C.N.A. Ea îmi aduce aminte de un profesor de română care nu se împăca deloc cu limbajul mai verde al personajelor lui Preda și ne întreba retoric: Ați remarcat voi ceva asemănător
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
sau profetic, unele articole sînt liric-descriptive - Mi-au dărîmat moara!, Omul invizibil sau O amintire sînt adevărate bucăți în proză -, în timp ce Baroane!, care dă și titlul volumului, este un pamflet de asumată tradiție argheziană. Poate fi ușor patetic, și chiar înduioșător naiv, cinic dar și virulent, de o duritate nebănuită care îți dă fiori (într-o lume perfectă, pamfletul mai sus amintit l-ar fi convins pe subiect să moară de rușine și să renunțe definitiv la politică), poate fi rece
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
spun prima oară, Mircea Cărtărescu nu avea nici o nevoie de o asemenea celebritate facilă. Apelul cu pricina vine din partea unor oameni pe care supravegherea îi privește mai puțin decât pe oricare alții: scriitorii. Și este de o naivitate atât de înduioșătoare, încât te întrebi ce logică internă îi conduce pașii. Concluzia se poate trage lesne chiar din simpla lui lectură. „Stâlpul de bază al democrației este integritatea inviolabilă a individului”, stă scris în capul celui de-al doilea alineat. Al liberalismului
Nu mă tem de Big BrOther by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2893_a_4218]
-
scrie, România devine un loc în care oamenii țin unii la ceilalți, sînt devotați unor cauze nobile, dispuși să facă sacrificii, tenace și cu credința în Dumnezeu. O imagine profund idilica, dar de un idilism nu numai nesupărător, ci chiar înduioșător de-a dreptul, căci el reprezintă amprenta stilistica, dar și de gîndire, a unei ființe extrem de calde, demne, si curajoasă într-un fel care nu exclude timiditate, încrezătoare la limita credulității, în bine și în oameni, cu un optimism aproape
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
aproape nimic, doar am dezvoltat unele fascicule de viață. Eu nu am născocit aceste lucruri, ele sunt niște produse ale realității noastre. Toate personajele din piesa mea au drept prototipuri oameni concreți, care s-au născut în Republica Moldova." Dincolo de finalul înduioșător și sec al acestei de-clarații, să încercăm, totuși, să înțelegem acel frisonant și individual "de ce" care planează asupra Oamenilor nimănui. Primele argumente - pe care le veți pasa, desigur, cu bună știință, dar nu și cu bună-credință - țin de stricta intenție
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
ciudă, n-a fost pre voia hainilor de Tătari." În 1964, când N. Steinhardt iese din închisoare, tatăl său avea 87 de ani, dar nu-și pierduse nici demnitatea, nici umorul. Scena întâlnirii din 4 august este deopotrivă revigorantă și înduioșătoare: "Pe tata îl găsesc în stradă, aproape de casă. Îl sprijină vărul care a venit să-l scoată la plimbare și la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit și face pași mărunței, dar umblă fără teamă și ochii-i
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Poezia începe, depărtîndu-se de basmele sprințare, să bolească, elegant, de vis. Este dispoziția din următorul volum, Interiorul legii (1968), avînd ca paspartu un ospicial număr 23, cu ,ieri serbări, astăzi serbări, serbări mîine." Se întîmplă într-o lume nițel caraghioasă, înduioșătoare și lălîie, ca familiile de tîrgoveți, adunate pentru poză: ,Bunicul cu bunica/ bîrfeau pereții, / și făceau garagață/ cîntînd/ ,viață, viață ca o ață"./ Ea, vrăjitoare mînătarcă/ hulea pe toată lumea parcă/ el prin doi ochelari/ se uita ceacîr,/ aruncînd în lemne
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
Noaptea magică a copilăriei se subțiază, devine albăstruie și lasă în cele din urmă locul unei lumini matinale triumfătoare și devastatoare. Trezita din lumea poveștilor ei, femeia-copil se simte în bătaia soarelui că sub reflectorul unui anchetator cosmic. În mod înduioșător, ea reacționează și în cursul acestei treziri brutale că un copil, bucurându-se de luciditate că de o nouă jucărie. Titlul primei cărți a Denisei Comănescu, Izgonirea din Paradis, este foarte bine ales, cu mențiunea că trebuie să ne gândim
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
e absolut telegrafică. Mai mult insistă, contabilicește, Lăcusteanu asupra zestrei, decât asupra altor calități ale consoartei. De altfel, nici timpurile nu sunt coapte pentru romantism. Curtea se clatină, domnul Alecu Ghica e mazilit și se retrage spre Brașov, stârnind o înduioșătoare reacție populară și regretele ofițerului memorialist care i-a stat, de multe ori, alături. În locul lui este ales Gheorghe Bibescu, om, spune Lăcusteanu, cu multe calități, dar pierdut de o mândrie neîntrecută decât de aceea a soției sale și de
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
modă abia în 2008, după cum mi-a spus chiar ea. Și sandale romane, acele încălțări minunate care urcă pe picioare, se înfășoară în jurul pulpelor, le țin strîns, în chingi, desenează pe pielea arămită de soare un fel de iederă albă, înduioșătoare, pe care o urmăream - visam să - cu limba în fiecare seară, după ce îi voi fi desfăcut, îngenuncheat, șnururile de pe picioarele obosite și prăfuite." (pag. 21) Știind acestea, felul necruțător - deși, din fericire, histrionic - în care-și va trata propriile volume
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
străni de loc și de obiceiuri, picați din cer și pe lumea asta, și în povestea cu teatrul. Ca niște pinguini speriați din celebre desene animate, ca un Charlot multiplicat în stări și infinite expresii, cei patru intră, temător și înduioșător, în cea mai teribilă aventură a vieții lor. Ei sînt singurii care visează, iar visul, pentru ei, devine cea mai palpabilă realitate în care talentul și masculinitatea sînt prelungirea firească și dintotdeauna a ființelor lor. Transformarea de la anonimi și bieți
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
vrea să tipăresc prin iarnă o cărțulie Buruienile mele. Am găsit în câmpul meu vreo 15 buruieni fără nume, care se mulțumesc, în loc de floare, să realizeze o frunză originală și umblu după un bun aparat ca să le înregistrez înainte de uscăciune.” Înduioșătoare preocuparea, pe care i-o știm, pentru efemer și pentru neglorios. Pentru deosebitul de un anume soi, pentru care nimeni nu și-a găsit destulă uimire. Rău-voitorii ar spune (și au spus!) că tot ce a scris Arghezi de atunci
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
Pandora ar putea fi o variantă - delicată, dar și stăpână pe sine - a zeiței Afrodita, născută din imaginația lichidă a celui mai mare dintre oceane. Peste decenii, inocent și casnic, destinul li se va împleti într-o conviețuire melancolică și înduioșătoare, în care nu mai subzistă nimic din tensiunea amoroasă a primei întâlniri. Hugo Pratt și-a înzestrat personajul cu o însușire demnă de admirat: capacitatea de a găsi tonul potrivit în relațiile cu femeile întâlnite de-a lungul și de-
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
Elizabethtown College nu e chiar fitecine în lumea teoriei politice și a "paleoconservatorismului." În ciuda prestigiului, Paul Gottfried ni se dezvăluie drept un om frustrat. Iată-l cum scrie, într-un recent articol în care amestecă adevăruri de valabilitate generală și înduioșătoare suferințe personale: "Un tânăr prieten român, care-mi traduce cărțile în limba lui, mi-a trimis de curând cea mai recentă carte a lui Vladimir Tismăneanu, gânditor social român și profesor de științele guvernării la Universitatea din Maryland. Fantasies of
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
și să plângem, numai că efectul este de fiecare dată exact invers. Când vrea să ne facă să râdem, ne vine să plângem, iar când vrea să ne facă să plângem, ne vine să râdem. Naivitatea poeziei ei nu este înduioșătoare, ca aceea a versificărilor lui Ienăchiță Văcărescu, ci stridentă și enervantă. Gabriela amestecă inoportun planurile - al poeziei și al vieții - cu nonșalanța cuiva care pune în aceeași sacoșă buchetul de flori și pachetul de salam: "April e o splendoare/ În
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
ani. Dezastru, dezastru absolut. Asasinul a murit și el. Rulează imaginile cu familiile distruse ale micuților și ale profesorilor omorâți. Bine că, până una, alta, nu se insistă prea mult” (p. 81). Din foarte plăcută, cartea lui devine, dintr-odată, înduioșătoare. Aventura în mijlocul unui nicăieri altminteri bine reglementat capătă un sens existențial. Iar poetul, criticul, romancierul și, în sfârșit, managerul Andrei Bodiu fac loc omului din spatele acestor măști.
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
așa cum s-a deprins în timp. Dar din toată pletora de astfel de metode, singurele care se cern sunt acelea intrate cumva în sânge. Iar nu în reflex, trebuie să adăugăm. Iată intersecția primelor trei cărți, mai credibilă și mai înduioșătoare decât orice succesiune a lor: "îmi faci daruri frumoase în zilele/ cele mai mici mă tâmpești cu nevoia/ de căldura frunții tale// (duioșiile serii curg pe plajă și/ sunt animalul scăpat din lanț ești/ animalul scăpat spre prăpastie dar)// leagă
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
judecarea contemporanilor, dar față de Kant are o venerație vădită în anexa dedicată filosofiei sale. Nici alți gînditori nu scapă de mușcăturile cu rost zeflemitor. Teoria culorilor a lui Newton e „pălăvrăgeală“ (p. 228, vol. I), cărțile lui Friedrich Iacobi sînt „înduioșătoare“ (p. 16), Fichte și Schelling sunt „fanfaroni“ (p. 20, ibidem) și Hegel e „șarlatan“ (p. 20, ibidem). Dar aceste maliții sunt simple condimente cu iz sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor propriuzise, viziunea autorului fiind coerentă și mai ales crudă. De
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
nu pleca pe mare; am descoperit un om cum nu se poate mai fermecător. Mă așteptasem la un tip excesiv de viril, un super-macho despotic, cu o vorbire grosolană. Dimpotrivă, Hemingway mi-a apărut ca un gentleman, care emana o foarte înduioșătoare notă de timiditate. Tynan a scris despre această primă întâlnire a mea cu Hemingway într-un chip umoristic, dar lipsit de acuratețe. Firește că m-am comportat cu stângăcie și am spus unele lucruri gauche, ca de pildă când l-
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
naționaliști simplificatori), merge spre latura erotică, culminând, curajoscabotin, cu replica dată de el în prezența a două femei bine-cunoscute, cea care i-a editat Caietele și Friedgard Thoma (pentru care a fost un fel de Vaterfreund „trist-hazliu“, adică, după ea, „înduioșător“): „Am fost un mare vânător de fuste“. Ce reținem este că, dincolo de ce izvodește pasiunea carnală, mai ales la ultimul Cioran, rămâne, conform lui, din resemnare, muzica. Așa că Ion Vartic argumentează, așa cum procedează constant, în sens filosofic și transmundan: „Dar
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]