1,222 matches
-
miile de trupuri schingiuite și le-a-ndurat veninul din mustul suferinței. Din cătușe și zăvoare și-a dăltuit glasul de-aramă să-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimă de sânge a scrijelit pe inimile zdrobite Balada devenirii prin jertfă. Din pecetea îndurărilor și-a făcut trâmbiță și-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul. Hristos a înviat prin temniți și galere/ precum peste cărbuni învie para./ De-aici va crește marea Înviere
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în Golgota
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
cărarea unei ierni ca o cronică rimată, suie Robii la cer în cadență lirică. Fiecare sătuc plânge în inima unui martir, pentru cei ce nu mai sunt. Iisus din Icoane s-a desprins din piroane și-a răspândit peste resemnarea îndurărilor lor de pe cruce o fărâmă din slava Sa. Și la noi a intrat într-o zi în celulă,/ în celula morții, la Jilava Iisus,/ Iisus din Icoane;/ ne era frig și foame destulă./ I-am sărutat mâinile bătute-n piroane
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
zi în celulă,/ în celula morții, la Jilava Iisus,/ Iisus din Icoane;/ ne era frig și foame destulă./ I-am sărutat mâinile bătute-n piroane/ și plângând i-am spus: “Dă-ne, Doamne o fărâmă din slava Ta,/ din resemnarea îndurărilor de pe cruce/ și în ispita disperărilor nu ne duce,/ ca orice hulă/ s-a putem ierta”./ Ne-a privit, ne-a mângâiat și s-a dus,/ așa cum se duce un vis în mister,/ în nențelesuri pornite spre cer,/ și noi
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
îngeri pentru a cere dezlegarea de cuvânt, este reflectată în Crucea de lumină: „poruncește doamne vieții mele/ să își ia înapoi/cuvântul”. În fond, iubirea nu se măsoară în cuvinte nici nu se strigă, depinde doar cum o privești (Proba îndurării, Luminița Cristina Petcu ) Poezia Luminiței Cristina Petcu este un joc inedit între rafinament și inteligență, oferind perspectiva unei existențe trăită uneori iluzoriu, alteori irosită într-o lume nedrept de concretă. Spiritualizarea sentimentelor atinge apogeul atunci cînd este invocat dorul. Spațiul
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
șfârșitul incursiunii lăuntrice a anulat distincția eu - tu: „...zen/ e un drum care tot merge/ înlăuntrul meu,/ tu/ un strop din viața veșnică/ sărutînd valurile,/ vîntul.”( Un éclair d’éternité) Melancolia copleșitoare, spleenul domină atmosfera din „Sfinți efemeri”. În „Proba îndurării” tristețea reprezintă de fapt concluzia afectivă a luptei epuizante și inutile pentru a anihila predestinarea. Aporia tristeții este zvâcnirea unui suflet contrariat care a râvnit iubirea, care a consumat dorința în tăcere și care șfârșește dominat de viclenia trudei zadarnice
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentruca să fim ajutați la vreme de nevoie. (Evrei 4;14-16) Ovidiu citi frumos cu o voce sonoră, bărbătească ce avea în ea ceva cald, uman. Ana fu pătrunsă de mesajul profund al acelor cuvinte. După ce
O RAZĂ DE SPERANȚĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360149_a_361478]
-
viața fără durere, Nu-i nicio povață în mângâiere, Ori 'umplerea vieții în atitudini, Preceptele-n ceți vin multitudini.. Iubirea-i ce viața ades o încântă, Bucură o soartă prea înfrântă, Oferă speranța de înfruntare Cu răul ce tot cere îndurare... O sforțare supremă e iubirea, În mâna dinvinității oblăduirea, De a se naște, de a tot înflori, Printre tunete frunți a tot însori.. Înseninând și sufletul mai crunt, Cumințind si rebelul mai cornut, Iscând sentimente neașteptate, În inimile de gheață
ODORUL ÎŞI ARE IADUL SĂU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359804_a_361133]
-
vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului” (Romani 6, 6). Trupul este o cale spre desăvârșire, la care ne îndeamnă marele Apostol Pavel: „Vă îndemn, deci fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească” (Romani 12,1). După cum toate mădularele omului îi alcătuiesc trupul, așa toți oamenii aflați în comuniune alcătuiesc trupul hristic
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
Acasa > Strofe > Amintire > CULESE DIN "ATLET MOLDAV", AUTOR EMILIAN MARCU Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului PORUNCĂ DOMNEASCĂ Nu îndurare cer ci-nțelepciune Să pot zidi ceea ce-am început Să las Moldovei mele o minune, O navă-mpărătească pe pământ. Nu voi decât aici Casa Domnească Chiliile și-un zid apărător Și de ar fi din clopote de iască Să
CULESE DIN ATLET MOLDAV , AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359984_a_361313]
-
Să-ți împlinesc această rugă sunt dator. Diecii-n strană tainică-mplinire Cântări, tropane și psalmii cei sfinți În trudă multă mute-i în Psaltire Să nu rămână taină în părinți. În sfinte cărți de dreaptă-nvățătură Vă cer nu îndurare ci avânt Să dați botezului esența din Scriptură Asta vă cer prin ultimu-mi cuvânt. Nu voi aici decât cerească navă Diecii-n strană să cioplească-ncet Poteca lui Iisus și multă slavă Și eu să-i fiu al lui definitiv
CULESE DIN ATLET MOLDAV , AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359984_a_361313]
-
ce-apasă peste lume, Să deschid omenirii ale iubirii glasuri, Ceasornicul vieții să bată lin în inimi. Privesc trupu-i rănit și vărs lacrimi amare, Mă reazem de-a Lui cruce unde stă răstignit, Cuprind în palme cerul și strig: Ai îndurare! Îndură-te, Părinte, de Fiul tău iubit! Mă mistuie tristețea, din zări înnegurate... Îmi zdrențuie ființa cu limbi roșii de foc, M-aruncă în abisul durerii necurmate, Mi-acoperă retina cu scrum din loc în loc. Pe răni lacrima curge din
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
mori... Nu e vreun bărbat de țară Cu suflet mai trăitor Pentru vatra milenară Azi umbrită de greu nor, Nu e un român mai mare, Glasul tău sfâșietor E al neamului ce moare Fără tine, domnul lor! De durere și-ndurare Ce n-o cer dușmanilor, Nu-i durere grea mai mare Decât cea de trădător, Tu, mărite crai de frunte Cu glasul potopitor Izbești muntele de munte, Fiu de om îndurător Pe drumeag de tragedie La răscrucea rănilor, Baci de
TU, MĂRITE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359258_a_360587]
-
Lui infinită. Domnul să vă deschidă inima și să credeți în Cel ce a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Psalmii 13:5 Cât despre mine, eu m-am încrezut în îndurarea Ta; sunt cu inima veselă, din cauza mântuirii Tale. Psalmii 13:6 Voi cânta Domnului, căci mi-a făcut bine! Observații: - multe lucruri nu le-am putut scrie în mărturie, chiar și despre felul cum a lucrat Dumnezeu în viața mea
CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345145_a_346474]
-
și-n acest peisaj de autodistrugere, picat într-un malefic întuneric al celui rău. Pe când să cred că nu mai exista nici o scăpare, fiind căzut la pământ, lipsit de vreo speranță, deznădăjduit și complet pierdut, atunci s-a arătat marea îndurare a Celui de Sus, căci aveam să văd treptat lumina Lui tot mai mult ... Este minunat cum a lucrat Dumnezeu. Glorie Celui de Sus! Un băiat pe nume Bogdan a fost și el, la fel ca și mine, prins în
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
răgaz, căci se și muncea mult, iar oamenii comunicau între ei ca într-o mare familie unde domnea bunătatea și înțelegerea. Eu eram absorbită de toate acestea și îmi plăcea să observ și să contemplu cu admirație cătă putere de îndurare puteau avea niște bieți oameni răpuși de vicisitudinile vieții, trecănd peste toate cu joc și voie bună, așa că, am căutat în poezia populară izvorul unei inspirații care constituie, după părerea mea, baza lirismului și oglindește sufletul nostru adevărat, căci folclorul
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
fumează. Îl cred și îl întreb câte ceva despre clopote. Și iată ce a ieșit: hai, sfânta mea singurătate, hai, blânda mea deșertăciune, să ne întoarcem cât mai este la miazănoapte miazăzi, să rostuim eternitatea, să facem clopotul să sune de îndurare pentru ziua în care totul va pieri! hai, blânda mea deșertăciune, hai sfânta mea singurătate, suntem pe țărmul unei clipe în care-am plâns și am iubit, ne cer zăpezile moldave și mahalalele uitate, în care Luna și țăranul respectă
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
martie 1906 până în martie 1907, director al „Vieții românești”. După ce părăsește revista ieșeană, va reveni sporadic în presă, la „Opinia”, „Adevărul”, „Viața socială”, „Universul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic” etc. Volumele „Amintiri de A. Vlahuță și I.L. Caragiale” (1938) și „Îndurare!” (1939), întoarceri la climatul și preocupările literare ale juneții, din care se născuseră scrierile din volumul „Mi-a cântat cucu-nfață” (1910), par a avea o întârziere de câteva decenii. Deoarece aparține întru totul unei orientări caracteristice pentru presa aflată
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
se dăruie prieteniei. Optica sociologizantă domină, ca și în proză, dar câteva detalii, unele elemente anecdotice au făcut carieră în biografia literară. Opera „Mi-a cântat cucu-n față”, București, 1910; „Amintiri de A. Vlahuță și I.L. Caragiale”, București, 1938; „Îndurare!, București, 1939; „Scrieri alese”, București, 1951. Surse: Wikipedia, Art-zone.ro(http://art-zone.ro/personalitati/paul bujor.html) și Crispedia.ro(http://www.crispedia.ro/Paul Bujor)
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
condiții. Dacă se găseau în situația de a nu putea trăi de pe urma salariilor lor, ar fi muncit mai mult și mai tare. Au fost arhitecții și muncitorii constructori ai propriei lor vieți, deși adesea asta a însemnat muncă grea și îndurarea unor situații aparent lipsite de speranță. (...) Totuși, cumva au căzut pradă promisiunilor politicienilor care doreau să îi ajute pe cei „slabi”, o categorie de oameni ce nu exista atunci. Cine ar fi recunoscut că nu poate avea grijă singur de
Cum Statul Asistenţial a corupt Suedia () [Corola-blog/BlogPost/340014_a_341343]
-
mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
retorismul, își revendică dreptul de a ști, de ce se întâmplă atâtea lucruri rele și de ce Dumnezeu îngăduie proliferarea minciunii, a păcatului sub toate aspectele, fără să pedepsească. Dar, singur găsește răspunsul, după clipe nesfîrșite de meditație. Dumnezeu, în Marea Sa Îndurare, a lăsat omului liberul arbitru. I-a făcut cunoscute și binele și răul și l-a lăsat să aleagă, fără să forțeze în vreun fel voința omului. De aici și atâtea abateri de la normele creștine, pentru că omul, prin natura lui
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
toc muiat în lacrimi (Emil Cioran) Fericirea mea a plecat... A intrat în cămăruța ei duhul cel rău, a privit-o atent și cu un singur cuvânt, a culcat-o la pământ. Fericirea a tăcut... Doar din privire mai cerea îndurare, dar nu a văzut-o nimeni cum moare, cum i se stinge și ultima licărire, ultima suflare. Fericirea mea s-a stins. Mi-a rămas doar lacrima! Craiova Iunie 2000 Referință Bibliografică: Mi-a rămas lacrima... Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare
MI-A RĂMAS LACRIMA... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340849_a_342178]
-
cine-i mai deștept ! Noi nu avem probe prea clare care din ei era unul mai tare. Zis-a Mintea, Brațule așteaptă : -Eu mă gândesc că-s mai deșteaptă, iar tu, ca braț în orice-mprejurare să execuți oricum, fără-ndurare ! Da ! Execut orice comandă ce-mi poruncești ! Ca pe-o ofrandă eu ți-o ofer în dar, nainte... Dar ce te faci Tu, fără mine, Minte ?! Că fără Braț ai vreo realizare ? Tu, doar gândești... și înc-o întrebare: -Eu, Brațul
MINTEA ȘI BRAȚUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340946_a_342275]
-
întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziți de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze pe tinerii nevinovați. Alergau nebunește de ceva vreme dar nici urmă de castel. Parcă intrase în pământ! - Am rătăcit drumul! Unde-i călăuza? - răcni stăpânul furios. - Mă iertați, dar parcă mi-a înnodat dracul mințile
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]