901 matches
-
vecinii Moldovei. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se menționa: „Și a fost în același an, înainte de moartea lui, iarnă grea și foarte aspră, cum nu fusese niciodată. Iar în timpul verii au fost ploi mari și revărsare de ape și înecuri din pricina apelor mari.” Wapowski scria și el că în lunile martie și aprilie „râurile se umflară de ploile cele multe și ieșiră din albiilor lor, cum nu se pomenise până atunci; și nu mult după aceea muri Ștefan, palatinul Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi regăsită în colindele tip Peștele și mreaja fetei III, , în care peștele agresor o învață pe fecioară ce să facă din trupul lui. Motivul zidirii lumii prin sacrificarea monstrului are în colindele de fecior un echivalent strălucitor. Salvat de la înec de un pește mitic, voinicul va celebra prin el uniunea sacră: „A scăpat cu zile/ Cu mare conteneală/ Pe un pește galben,/ Cu solzii de aur,/ Care l-a luat/ Și l-a aruncat/ De-a dreptul pe mal./ Voinicul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal că a ieșit” (Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea, o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare pentru o fiară, dar familiară totuși din basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fetei din lăcașul acvatic marchează încheierea inițierii și deschiderea fazei postliminare de agregare socială. Cerbul modelează direct evoluția inițiatică a celor doi, prin indicații care nu includ sacrificarea, ci „extragerea” din decorul mitic: „- De ți-e, Ioane, să n-o-nec,/ Intră-n râu, și până-n brâu,/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Ion bine-l de-ascultară:/ Intra-n râu și până-n brâu,/ Și de corn mi-l apucară,/ La margine mi-l trăgea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și a într-ajutorării provinciile se asociază în unități mai mari numite conferințe. Provincia franciscană face parte din Conferința Europeană Orientală (CEO). (acum, se află în CIMP: Conferința Provinciilor Intermediteraneene) În acest cadru, dată fiind situația noastră de „salvați de la înec”, am primit mult ajutor în toate domeniile; un mare ajutor ni se oferă prin acceptarea fraților în diferite institute de formare ale Ordinului nostru. Mai mult decât toate însă, apartenența la Ordin ne permite un mai apropiat contact cu marea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
printre rânduri. El este aici o femeie, dâra albastră de la gâtul unui spânzurat e anticipată de colierul femeii. și totuși, în gâtlejul ei se-ascunde și regele dudelor din copilăria mea. „În timp ce tata o bătea pe spate să-i treacă înecul, descoperisem pe gâtul gros panglica de catifea neagră de care atârna un medalion. După o lună aflarăm că tata avusese dreptate. Îl întrebasem cum se omorâse. Se uitase lung la mine - de fapt nu mai era nevoie să-mi spună
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unsprezece zile de vacanță câte ne mai rămăseseră, apa a fost pentru mine o zonă interzisă. Mi-am petrecut restul timpului pe asfaltul cafenelelor, de parcă marea nici n-ar fi existat, dar oriunde m-aș fi aflat mă obseda imaginea înecului meu. Apa nu înceta să-mi umple urechile. Resemnării din momentele când mă înecam i-a urmat o spaimă de care nu reușeam să mai scap. Le-am povestit mai apoi celor de-acasă despre mare, nespunându-le însă nimic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Apa nu înceta să-mi umple urechile. Resemnării din momentele când mă înecam i-a urmat o spaimă de care nu reușeam să mai scap. Le-am povestit mai apoi celor de-acasă despre mare, nespunându-le însă nimic despre înec - am păstrat în secret foamea de carne a mării, la fel cum am trecut sub tăcere și foamea de carne a câmpurilor. Mi se părea că, dacă tac, frica amorțește în mine. Iar dacă vorbesc, se trezește din nou. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cele de cântat și poart-a naibii rufărie neagră de monah Așa cum mi se mai întâmplase cu atâtea altele, la câteva zile după exercițiul meu cu pietre de pe malul râului, Securitatea mi-a confiscat și dorința de a mă sustrage prin înec. Un anchetator cucare nu mai avusesem de-a face până atunci a venit la mine în fabrică, a încuiat cu cheia pe dinăuntru camera în care lucram, a pus cheia pe birou, s-a așezat și mi-a cerut un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai era rece. În vecinătatea pietrelor mele înfloreau acum scaieții de-un cenușiu-verde coclit. Nici Securitatea n-a făcut pentru mine munca asta murdară, și nici eu pentru ea. Faptul că băuse paharul dintr-o sorbitură și-mi vorbise de înec m-a scârbit atât de tare încât, după plecarea lui, am vărsat apa ce mai rămăsese în sticlă și-am aruncat la coș paharul gol, fiindcă nu voiam să mai beau niciodată din el. În ziua următoare paharul se afla
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
anticreștin și condamnabil al faptei comise. Dar mi-a furat mălaiul din bancă, doamnă profesoară! Precizarea sonoră făcută de reclamant împotriva hoțului punea în dificultate sistemul de apărare pe care doamna încerca să-l utilizeze pentru a mă salva de la înec. Dar a mai încercat. Ia spune, Boris, câte bucăți de mălai ai avut? În clasă era o liniște aparentă, încărcată de tensiune explozivă. Automat, ochii elevilor s-au bulucit spre Cazacu pentru a afla câte bucăți au fost subtilizate. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
departe, se vede cum Președintele Bush îl primește pe "al nostru" de o manieră oficială, dar ca strict ca pe un oarecare. În locul său putea fi omul care a donat cel mai mult sânge sau a scăpat doi copii de la înec și a fost astfel răsplătit cu o vizită în Biroul Oval. Sau poate că-i mai bine așa, suntem priviți ca o țară normală. Nu prea știu cum să pun pe hârtie ceea ce am simțit stând eu așa noaptea și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ce fel? Și cum ați ajuns să vă împrieteniți... de fapt, să-l cunoașteți pe Saul Bellow? Credeți, doamnă Ralian, în prieteniile construite în jurul cărților? Este textul un liant mai bun pentru prietenie decât o situație-limită (de pildă, salvarea de la înec, de la jaf sau de la bătaie)? A.R. Ei, văd că sărim de la o etapă la alta. Mă plimbați de la prela post-. De fapt, îmi place că ați fracturat linia cronologică. Și iată din nou o întrebare care presupune trei patru
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prela post-. De fapt, îmi place că ați fracturat linia cronologică. Și iată din nou o întrebare care presupune trei patru răspunsuri. O să-ncep cu ul tima parte a întrebării, pentru că mă amuză. Nu am prietenii bazate pe salvări de la înec sau de la jaf. Oi fi eu o femeie eroică și clocotind de curaj, dar nici chiar așa. Nu am salvat niciodată viața nimănui - nici măcar pe a mea, dacă e vorba de mântuire. Despre priete niile mele literare, în special cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mătușă, prietenii și amintirile, înainte nu știam ce ne așteaptă. După ce am trecut prin vămi și centre de primire, ne-au întâmpinat rudele soțului. Revederea, mai puțin patetică decât m-am așteptat, a fost revitalizantă. Eram niște naufragiați scăpați de la înec. După „reanimare“ a început „adaptarea“ la mediu. Localitatea unde trăiesc rudele soțului, nu departe de Köln, este situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele omenilor și grădinile păreau rupte din rai. Inaccesibil pentru noi, micul paradis trebuie să le fi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
îndepărtat era posibilă o metamorfoză atât de radicală a unui peisaj familiar: un viitor pe care n-aveam să-l apuc ca om viu. Ceea ce vedeam reprezenta imaginea unei realități postume, presupunea o durată în care era fatal să mă „înec”. Contemporan cu noua față - complet rasă, ca să zic așa - pe care o avea bucata mea de București nu puteam să fiu decât de dincolo de mormânt. De aici probabil sentimentul că sunt „mort”, că „am murit de mult”.... * Același sentiment, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
istorie omenească stă sub umbra acestui zid în spatele căruia au crescut constant tensiunile dramei noastre finale. Ruperea celor șapte peceți semnifică spargerea barajului suferințelor omenirii la sfârșitul tuturor vremurilor, năpustirea acestora spre chipul ignorant al omului istoric surprins cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lumea mea anterioară, ce mă poate reintroduce, re-poziționa pe orbita destinului meu inițial. Vai! sau vai de mine adică iată acea fugă a pământului de sub picioare, dispariția temeliei proprii, lipsa solului meu purtător și stabilizator, pășirea mea în hăul non-determinării, înecul ființei mele într-un fără-de-orizont. Desigur, adesea, pot utiliza această formulare într-un mod derivat, cum ar fi situația în care ascult relatarea despre un eveniment teribil ce a lovit semeni de ai mei și spun vai de mine, ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ca niciodată și nemuritor întru blestemul damnării finale. Încercarea de a striga, precum un pelerin ce s-a rătăcit și se scufundă în mlaștini necruțătoare, este opturată de fluviul negru ce mă înghite, aruncându-mă, mai adânc, în crizele unui înec ce nu se termină. Resimt, apoi, experiența pierderii tuturor celor dragi, sentimentul ratărilor marilor speranțe și intenselor iubiri, inutilitatea și plictisul, ura exacerbată de sine și marea teroare a angoasei, toate acestea cumulate într-un singur fascicol de cronicitate ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
am îndrăgostit, dar nu mă mențin în paradigma acestui adevăr. Deși îl observ fulgurant, preț de un moment lucid, eu glisez într-o zonă de exces afectiv, opusă celei dintâi, deci nu staționez în echilibrul unei perspective cumpătate. Senzația de înec existențial, de sufocare spasmodică și non-consolantă pune stăpânire aici pe interioritatea mea care se dovedește, astfel, cu mult mai fragilă decât o presupuneam eu. Ajuns la porțile sufletului de care m-am îndrăgostit odată cu rostirea iubirii mele și priminând răspunsul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
voind instinctiv să-și refacă prin bravadă prestigiul pe care-l crede compromis prin reaua înfățișare vestimentară. Același tânăr se așează pe pământ și ia țărână în mână cu sentimentul mândru al unei profunde filozofii panteistice, salvează un șoarece de la înec, se roagă în biserică, plânge fără sens, se admiră, se uimește de prezența unui lac, încearcă, sub latura estetică, a descoperi "un demon nou". Războiul micului Tristan de Mircea Gesticone aduce aminte puțin de Le grand Meaulnes al lui Alain
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mesia obligîndu-i să se retragă în cetate unde s-au salvat. În timpul înfruntării galii au fost împinși într-un loc mocirlos cu un iaz mare și o rîpă înspăimîntătoare unde mulți s-au înecat. Toți galii care au scăpat de la înec au fost legați și duși în robie de către geți. Lapise, te rog să iei aceste blănuri de samur și să le dai după ce vei tăbărî(ajunge). Din înălțimea binecuvîntată cu puterea crucii a lui Zabelieo să gonești și să pleci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
exileze. Un sistem nedrept face ca o mulțime de oameni, în special oameni de valoare, să aleagă acest drum. Nu este vorba, cum spun ziarele românești, de puterile străine care cumpără creiere. De fapt sunt creiere care se salvează de la înecul general. Care fug de o societate strâmbă, care se pretinde cea mai justă și cea mai umanitară. Ar mai fi multe de spus, și toți cei plecați din țară au aceleași aspirații: să vadă țara liberă, civilizată și îndestulată, după
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care, iată, supraviețuiește, la fel de seducătoare, deși au trecut, de la nașterea ei, trei decenii de cețuri, miasme și vijelii „istorice”. Ca o glumă, s-ar zice, și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dobîndea substanța netedă și dură a obiectelor industriale”. Alienarea i se Înscrie În textura corpului, pînă și „mintea [...] nu Îi mai era dureroasă, ca și cum ar fi aparținut În sfîrșit acelei specii uimitoare de pești cărora nu le este frică de Înec.” Influența societății de consum asupra lui Antoine se materializezază În romanul lui Page În pastilele de Heurozac (adică Fericizac, calc al Prozacului american). Atîta vreme cît le ia, Antoine primește o stare de fericire chimică. Are un noroc fantastic, indus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]